13,069 matches
-
albă se consideră acea care e destinată și adaptată pentru a vătăma, a omorî ființe umane cu aplicarea forței musculare prin contact nemijlocit cu tăiere (săbii, tesacuri, etc.), înțepare (baionete unghiulare, pumnale stilete etc.) prin înțepare - tăiere (baionete plate, cuțite, arcuri, arbalete, pumnale cu tăiș etc.), prin spargere-fărîmițare (box, buzdugan, mlăciu, nunceag etc.)
Armă albă () [Corola-website/Science/316470_a_317799]
-
moartea pentru Mareșalul Ney. Este numit marchiz în 1817, ministru al Casei regelui între 1820 și 1824 și Mareșal al Franței de pe 6 iunie 1823, luând parte la expediția din Spania, în cadrul căreia cucerește Pamplona. Numele său este înscris pe Arcul de Triumf din Paris.
Jacques-Alexandre-Bernard Law de Lauriston () [Corola-website/Science/316474_a_317803]
-
tot mai multe ceasuri cu roți dințate și balansier, acționate de greutăți. Sunt amplasate orologii la turnurile bisericilor și catedralelor din: Erfurt, Augsburg, Milano, Norwich, Londra, Wroclaw, Wurzburg, Magdeburg. La începutul secolului al XVI-lea, Peter Henlein, înlocuind greutățile cu arcuri spiralate din oțel, realizează primele ceasuri portabile de dimensiuni reduse. Către 1670, acestea sunt perfecționate prin introducerea feței din sticlă. Introducerea pendulului (atribuită lui Christian Huygens în 1656, care aplică legea izocronismului oscilațiilor pendulului observată de Galilei) și a balansierului
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
puțin eficace a acestora fusese realizată încă din 1870 de către Abraham-Louis Breguet. O contribuiție deosebită în acest domeniu o aduce și John Harwood în 1923, care după anumite surse, este chiar inventatorul acestui tip de ceas. La început, ceasurile cu arc nu aveau precizie. Când arcul era încordat la maximum, viteza de rotație a mecanismului era mare, ca apoi să scadă treptat. În perioada 1674-75, Christian Huygens introduce o inovație care avea să înlăture acest inconvenient: balansierul cu arc. Acesta oscila
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
realizată încă din 1870 de către Abraham-Louis Breguet. O contribuiție deosebită în acest domeniu o aduce și John Harwood în 1923, care după anumite surse, este chiar inventatorul acestui tip de ceas. La început, ceasurile cu arc nu aveau precizie. Când arcul era încordat la maximum, viteza de rotație a mecanismului era mare, ca apoi să scadă treptat. În perioada 1674-75, Christian Huygens introduce o inovație care avea să înlăture acest inconvenient: balansierul cu arc. Acesta oscila asemeni unui pendul, astfel că
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
ceasurile cu arc nu aveau precizie. Când arcul era încordat la maximum, viteza de rotație a mecanismului era mare, ca apoi să scadă treptat. În perioada 1674-75, Christian Huygens introduce o inovație care avea să înlăture acest inconvenient: balansierul cu arc. Acesta oscila asemeni unui pendul, astfel că energia acumulată în arcul principal al ceasului era eliberată treptat. În 1721, George Graham îmbunătățește precizia ceasurilor cu pendul utilizând un aliaj care să compenseze efectul dilatării. De asemenea și ceasul cu resort
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
maximum, viteza de rotație a mecanismului era mare, ca apoi să scadă treptat. În perioada 1674-75, Christian Huygens introduce o inovație care avea să înlăture acest inconvenient: balansierul cu arc. Acesta oscila asemeni unui pendul, astfel că energia acumulată în arcul principal al ceasului era eliberată treptat. În 1721, George Graham îmbunătățește precizia ceasurilor cu pendul utilizând un aliaj care să compenseze efectul dilatării. De asemenea și ceasul cu resort realizat de acesta avea o precizie de 0,2 sec/zi
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
2 sec/zi. Sigmund Riefler, în 1889, îmbunătățește regulatorul de bătăi și ridică precizia la o sutime de secundă pe zi. La sfârșitul secolului al XIX-lea, se pune problema utilizării electricității pentru acționarea mecanismelor ceasurilor. Locul greutăților sau al arcului spiralat este luat de baterie. Dezvoltarea electronicii a condus la realizarea unor oscilatori foarte stabili cum sunt cei având la bază cristalul de cuarț și astfel au aparut ceasurile electronice. Primul ceas cu cuarț este realizat în 1927 de către Warren
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
Intrarea se făcea printr-un portal cu ancadrament gotic, aflat pe fațada de sud a pronaosului, ceea ce dovedește că din această direcție venea un drum principal, pornit se pare de la casele domnești aflate în apropiere. Portalul era format din patru arce frânte în retragere, flancate de un arc întrerupt la partea superioară, iar întregul era încadrat de o ramă rectangulară cu două baghete încrucișate. Încăperile erau luminate prin cinci ferestre mici (una în axul absidei altarului, câte una în absidele laterale
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
ancadrament gotic, aflat pe fațada de sud a pronaosului, ceea ce dovedește că din această direcție venea un drum principal, pornit se pare de la casele domnești aflate în apropiere. Portalul era format din patru arce frânte în retragere, flancate de un arc întrerupt la partea superioară, iar întregul era încadrat de o ramă rectangulară cu două baghete încrucișate. Încăperile erau luminate prin cinci ferestre mici (una în axul absidei altarului, câte una în absidele laterale, una pe peretele nordic al pronaosului și
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
nordic și cealaltă pe peretele vestic). Deasupra pronaosului se afla o boltă semicilindrică. Pronaosul era separat de naos printr-un perete străpuns de un portal. Naosul avea la partea superioară o turlă cu 16 fețe sprijinită pe un sistem de arce piezișe moldovenești. Absida altarului era decroșată față de restul construcției, prin amplasarea avansată a catapetesmei fiind formate astfel două nișe (proscomidiarul și diaconiconul). În curtea bisericii se afla o clopotniță de tip zvoniță, formată dintr-un perete din stâlpi de zid
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
ar urma planul vechii construcții. Lucrările ulterioare de restaurare au dus la nepăstrarea picturii originale. Noua construcție păstra elementele arhitectonice caracteristice epocii: dimensiuni interioare și exterioare generoase, turn sipraînălțat situat pe nava centrală și sprijinit pe un sistem ingenios de arce de cerc suprapuse, lipsa încăperii mormintelor, înlocuirea pereților despărțitori cu coloane și arcade frumos ornamentate, prezența de capiteluri ca expresie a goticului târziu și de ferestre în arc frânt. În cimitirul de lângă biserică s-a găsit o piatră de mormânt
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
sipraînălțat situat pe nava centrală și sprijinit pe un sistem ingenios de arce de cerc suprapuse, lipsa încăperii mormintelor, înlocuirea pereților despărțitori cu coloane și arcade frumos ornamentate, prezența de capiteluri ca expresie a goticului târziu și de ferestre în arc frânt. În cimitirul de lângă biserică s-a găsit o piatră de mormânt care conținea următoarea inscripție: "„Acest mormânt l-a făcut Mihail Fira și a repausat în anul 7208 (1699) luna octombrie“". Din această inscripție se deduce că ruinarea și
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
aer pentru a se sufoca etc. Frecvente erau și capcanele, curse metalice făcute de fierarii din sat sau din satele specializate în fierărit. Pe o bază metalică, de obicei rotundă erau montate două fălci semicirculare, cu dinți, mobilizate de un arc de oțel. Între fălci era așezată momeala, în funcție de animalul vânat. Când animalul o atingea, declanșa o piedică ce ținea fălcile deschise. Prin închiderea lor ele prindeau piciorul sau gâtul animalului. Capcana, cursa era legată cu un lanț metalic de un
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
în evul mediu, în Transilvania a fost interzisă vânătoarea speciilor utile de către țăranii dependenți (șerbi), aceștia au dezvoltat și rafinat tehnici de vânare pasivă. Ei capturau animalele în gropi, cu capcane diverse, cu lațuri, cu curse metalice, declanșate de un arc. Vânătoarea cu arme de foc constituia apanajul nobilimii, dar era practicată și în zonele de țărani liberi, cu atribuții militare. În Muzeul Etnografic al Transilvaniei sunt expuse piese legate de practicarea de către țărani a vânătorii pasive (cu capcane) și active
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
susținută de două contraforturi de dimensiuni mai mici. Biserica este înconjurată în registrul superior, sub streașină, de două rânduri de ocnițe - patru din rândul de sus corespund la trei din rândul de jos. Fereastra de la absida altarului este terminată în arc semicircular, toate celelalte ferestre au chenare în arc frânt. Spațiul bisericii este împărțit în pronaos, naos și altar. Intrarea în pronaos se face printr-un portal încadrat de patru muluri în stil gotic, cu bazele decorate și terminate în arc
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
Biserica este înconjurată în registrul superior, sub streașină, de două rânduri de ocnițe - patru din rândul de sus corespund la trei din rândul de jos. Fereastra de la absida altarului este terminată în arc semicircular, toate celelalte ferestre au chenare în arc frânt. Spațiul bisericii este împărțit în pronaos, naos și altar. Intrarea în pronaos se face printr-un portal încadrat de patru muluri în stil gotic, cu bazele decorate și terminate în arc de cerc. Pronaosul are două ferestre, una pe
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
arc semicircular, toate celelalte ferestre au chenare în arc frânt. Spațiul bisericii este împărțit în pronaos, naos și altar. Intrarea în pronaos se face printr-un portal încadrat de patru muluri în stil gotic, cu bazele decorate și terminate în arc de cerc. Pronaosul are două ferestre, una pe latura sudică și alta pe latura nordică. Trecerea din pronaos în naos se face printr-o ușă cu chenar dreptunghiular aflată în mijlocul unui zid. Naosul este cu două trepte mai jos decât
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț () [Corola-website/Science/316964_a_318293]
-
altarului are formă semicirculară. Lăcașul de cult este luminat prin cinci ferestre înguste și mici (câte două dispuse simetric pe fațadele de sud și de nord și una în axa absidei altarului), care sunt încadrate de muluri încheiate cu un arc în plin cintru. Aspectul unic al acestui edificiu religios este dat de pridvorul deschis cu etaj. În încăperea de la parter se intră prin cele două arcade ale pridvorului dispuse în zidul de vest, care duc la ușa pronaosului. Această încăpere
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
arhitectural exterior al unei biserici caracteristice pentru Grecia, patria istorică a comanditarilor chișinăueni. Planul în formă de cruce cu ramurile egale. La ramura de est este alipită absida altarului, la cea de vest - clopotnița. O particularitate constructivă este perechea de arcuri care se intersectează spațiul central, și prezintă baza cupolei octogonale, acoperită cu o cupolă. Silueta este înviorată de două turle voluminoase, cu cornișele în „volane”, repetându-se forma în arc a golurilor de la ferestre, iar parametrul se remarcă prin alternarea
Biserica Sfântul Pantelimon din Chișinău () [Corola-website/Science/328950_a_330279]
-
cea de vest - clopotnița. O particularitate constructivă este perechea de arcuri care se intersectează spațiul central, și prezintă baza cupolei octogonale, acoperită cu o cupolă. Silueta este înviorată de două turle voluminoase, cu cornișele în „volane”, repetându-se forma în arc a golurilor de la ferestre, iar parametrul se remarcă prin alternarea după tonalitate a asizelor din piatră și includerea cărămizii roșii în decorul fațadelor. Spațiul interior este compus dintr-o sală cruciformă în plan, supraînălțată de turla masivă, susținută prin intersecția
Biserica Sfântul Pantelimon din Chișinău () [Corola-website/Science/328950_a_330279]
-
de la ferestre, iar parametrul se remarcă prin alternarea după tonalitate a asizelor din piatră și includerea cărămizii roșii în decorul fațadelor. Spațiul interior este compus dintr-o sală cruciformă în plan, supraînălțată de turla masivă, susținută prin intersecția a patru arcuri, soluție de origine armenească. Golurile ferestrelor sunt împărțite în trei arcade prin menouri de piatră, ce amintesc aceiași sursă de inspirație ce-a fost utilizată la crearea formelor exterioare. Clădirea se distinge prin unitatea stilistică a bisericii și clopotniței, cizelarea
Biserica Sfântul Pantelimon din Chișinău () [Corola-website/Science/328950_a_330279]
-
biserica anterioară. Schimbarea hramului este un indice al rezidirii bisericii. Așa cum este biserica actuală, ea este compusă dintr-un naos circular, cu absida altarului semicirculară, amplă, și un pronaos pătrat, deasupra căruia a fost înălțată camera clopotelor cu deschideri în arc, acoperită piramidal, în patru muchii. Aspectul exterior al bisericii este obișnuit pentru mediul rural din secolele XVII-XVIII, individualitatea sa constând în modalitatea lărgirii naosului, care privită din exterior lasă doar impresia unei biserici de tip triconc. În interior este evidentă
Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena din Chișinău () [Corola-website/Science/328939_a_330268]
-
oamenilor liberi de pe cuprinsul imperiului. Sclavii erau excluși. La fel ca și celelalte provincii romane, Mauritania Tingitană este și ea afectată de acest edict. Iar în această regiune, mai exact în orașul antic Volubilis, va fi edificat mai târziu un arc de triumf în onoarea împăratului Caracalla. Ruinele acestui monument s-au păstrat până în zilele noastre. Această lege a pus capăt unei discriminări ancestrale. Actul reprezenta totodată o decizie politică destinată, mai presus de orice, să crească popularitatea împăratului pe cuprinsul
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
metri pătrați), a doua ca suprafață după cea a Palatului Dogilor. Deoarece comerțul era cea mai importantă activitate, intrarea se găsea pe fațada principală, cea de pe malul apei. Fațada principală a Palatului Foscari este caracterizată de o succesiune ritmică de arcuri și ferestre gotice, coloane care se termină cu decorații floreale, iar deasupra lor se găsește o friză de marmură. Această friză este singura din Veneția și celebrează importanța dogelui pentru Republica Venețiană prin simbolurile alegorice ale Leului Sfântului Marcu și
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]