12,392 matches
-
era învinuit de-al fi susținut pe Constantin Bălăceanu, adversarul domnului. Ianache Văcărescu este menționat în contextul revoltei din 1693 a lui Staico paharnicul, Preda căpitanul de la Proroci și Preda căpitanul de la Milcov, Iacșă căpitan Sârbul și Radu Hațeg. După ce boierii au fost predați domnului, Staico și Preda de la Proroci au fost duși la Mânăstirea de la Snagov, unde au fost bătuți „pă talpe” de căpitanul de lefegii Văcărescu, pentru a fi aflate numele altor conspiratori. Proroceanul a fost spânzurat de Văcărescu
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
pentru a obține scăderea tributului. A fost de asemenea mare vistiernic (echivalentul unui ministru de finanțe). În 1714, lui Brâncoveanu i-a parvenit știrea că avea să fie mazilit, însă, după cum notează Del Chiaro în Revoluțiile Valahiei, o mână de boieri, dintre care unul a sfârșit executat alături de el, fiind probabil vorba de Văcărescu, au nesocotit vestea drept încercare a expeditorului ei de a obține bani de sărbătoarea Paștelui. Văcărescu a fost torturat trimis la Constantinopol, iar la 15/26 august
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
1698-1699), la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București (terminată în 1699) și la refacerea de iznoavă a Bisericii dintr-o zi (în 1702). Este de asemenea, alături de soție și o parte din copii, printre ctitorii Mitropoliei din Târgoviște. Asemenea altor boieri ai vremii sale, Ianache Văcărescu a sporit de-a lungul carierei sale politice numărul moșiilor deținute, întrând la un moment-dat în conflict cu fratele său Ivan din această cauză. Ianache Văcărescu a fost căsătorit cu Stanca, fiica boierului Cojescu, cu
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
Asemenea altor boieri ai vremii sale, Ianache Văcărescu a sporit de-a lungul carierei sale politice numărul moșiilor deținute, întrând la un moment-dat în conflict cu fratele său Ivan din această cauză. Ianache Văcărescu a fost căsătorit cu Stanca, fiica boierului Cojescu, cu care a avut opt copii, patru fete (Maria, Ilinca, Bălașa și Neacșa) și 4 fii (Radu, Constantin, Barbu și Ștefan). Prin Ștefan Văcărescu, Ianache este bunicul istoricului și poetului care avea să îi poarte numele, și care avea
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
pe care a avut-o în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea este reliefată și de faptul că localitatea avea trei biserici, una dintre acestea - Sfânta Treime - fiind mânăstire. Multă vreme, satul Cerneți a fost pricină de neînțelegeri. Boierii din neamul Buzescu, mănăstirile Govora, Tismana și Cozia au reclamat dreptul lor asupra satului. În vreme ce egumenii și boierii își căutau dreptatea la scaunul Craiovei, domnitorul Mihnea Vodă (1658-1659) a început la Cerneți zidirea unei mănăstiri. Lucrarea a fost continuată și
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
faptul că localitatea avea trei biserici, una dintre acestea - Sfânta Treime - fiind mânăstire. Multă vreme, satul Cerneți a fost pricină de neînțelegeri. Boierii din neamul Buzescu, mănăstirile Govora, Tismana și Cozia au reclamat dreptul lor asupra satului. În vreme ce egumenii și boierii își căutau dreptatea la scaunul Craiovei, domnitorul Mihnea Vodă (1658-1659) a început la Cerneți zidirea unei mănăstiri. Lucrarea a fost continuată și isprăvită de Grigore Ghica (1660-1664), care a miluit-o și cu „puțintică vamă a Cernețului”. În vremea domnitorului
Mănăstirea Cerneți () [Corola-website/Science/334689_a_336018]
-
trăiesc tentațiile erotice reprimate în timpul zilei, dar amplificate de misterul nopții. Reîntorși la arhondaric, femeile pregătesc masa, în timp ce bărbații coboară în pivnița mănăstirii pentru a cumpăra vin. Andronic povestește acolo istoria nemaiștiută de nimeni a morții fecioarei Arghira, fiica bătrânului boier Moruzi care fusese răpită și închisă în pivniță cu mai mult de un secol în urmă, până ce a murit. "„Eu cunosc toate zidurile astea, ca și cum aș fi stat aici de la începutul începuturilor... Mie nu mi se pare că am trăit
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
(1760 - 1831) a fost un boier român, care a deținut funcția de logofăt al Țării Românești. A fost fiul lui Nicolae Dudescu și a aparținut unei familii bogate, unul dintre strămoși fiind Dumitru din Dudești, vornic în perioada lui Mihai Viteazul. S-a remarcat printr-o
Constantin Dudescu () [Corola-website/Science/332218_a_333547]
-
(n. 1685 - d. 15/26 august 1714, Constantinopol) a fost al doilea fiu al boierului Constantin Brâncoveanu, cu soția sa Marica. S-a născut pe vremea când tatăl lui nu ajunsese încă domn al Țării Românești. Ștefan s-a căsătorit la 27 februarie 1709 cu Bălașa, fiica boierului moldovean Ilie Cantacuzino, mariajul făcând parte din
Ștefan Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332228_a_333557]
-
Constantinopol) a fost al doilea fiu al boierului Constantin Brâncoveanu, cu soția sa Marica. S-a născut pe vremea când tatăl lui nu ajunsese încă domn al Țării Românești. Ștefan s-a căsătorit la 27 februarie 1709 cu Bălașa, fiica boierului moldovean Ilie Cantacuzino, mariajul făcând parte din politica matrimonială a lui Constantin Brâncoveanu. Căsnicia nu a ținut mult timp, întrucât Bălașa a murit la 22 noiembrie 1712, lăsând în grija soțului o fiică, botezată Maria. La fel ca și în
Ștefan Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332228_a_333557]
-
Ștefan a pus la 9 iulie 1699 piatra de temelie a bisericii mari a Mânăstirii Brâncoveni, clădită în memoria bunicii lor dinspre tată. Un alt fapt redat de surse este că împreună cu fratele mai mare (și cu un alai de boieri) a ieșit la 24 aprilie 1704 în întâmpinarea lordului Paget, sol englez care vizita Bucureștii. A fost ridicat de turci în aprilie 1714 și dus împreună cu întreaga familie la Constantinopol, după mazilirea tatălui său. Conform mărturiei secretarului personal al domnului
Ștefan Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332228_a_333557]
-
să treacă fără pașaport. A fost închis la Edikule, în Istanbul, Ștefan fiind la fel ca și frații săi torturat în fața părinților. În cele din urmă, pe 15 august 1714 a fost decapitat (la fel ca și cei trei frați, boierul Ianache Văcărescu și domnul mazilit) în fața sultanului Ahmed al III-lea, trupurile fiindu-le aruncate în mare. La 20 iunie 1992 a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, fiind venerat alături de frații și tatăl său sub numele de „Sfinții Mucenici
Ștefan Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332228_a_333557]
-
vodă nu credea, căci el avea zece slujitori de strajă la Târgu Frumos”". Mihai Racoviță nu va uita acest serviciu și, în august 1720, îl va numi pe Sandu Sturza ca Mare Ban, dăruindu-i totodată și moșiile unuia dintre boierii „care s-au hiclenit”, este vorba de lui Vasile Ceaurul, ca răsplată pentru "„dreaptă și încredințată slujbă ce-au slujit domniei mele și țării. Pentru căci și când au venit Frențe căpitanul și cu Velicico sulgeriul cu catanile asupra noastră
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
prin intervențiile lui Grigore II Ghica care-i era rudă, Sandu Sturza împreună cu Marele Vornic Constantin Costache a asigurat, în perioada septembrie-octombrie 1726, conducerea interimară a statului moldovean, în calitate de caimacam. Odată cu prima domnie a vărului său Grigore II Ghica, marele boier Sandu Sturza a avut un rol politic important în Moldova, îndeplinind cele mai înalte dregătorii: mare logofăt, mare spătar, mare vistier, hatman sau mare vornic al Țării de Jos. Totodată, până în 1753, a făcut parte din opt căimăcămii. În 1743
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
până în 1753, a făcut parte din opt căimăcămii. În 1743, vel logofătul Sandu Sturza este numit caimacam la plecarea din domnie a lui Constantin Mavrocordat. În iunie 1747, tot ca vel logofăt, este numit din nou caimacam al Moldovei, împreună cu boierii Toader Carp și Constantin Donici.
Sandu Sturza () [Corola-website/Science/332239_a_333568]
-
înzestrată cu bastion, foișor, contraforturi și o palisadă în vale, fiind mai târziu înconjurată de un șanț de apă care era alimentat din râul Olt de un canal lung de câțiva kilometri. Preda Brâncoveanu era unul dintre cei mai influenți boieri din divanul țării pe vremea lui Matei Basarab și a ocupat înalta dregătorie de mare logofăt pe vremea lui Constantin Șerban. Boierul Preda era de asemenea cel mai bogat om din Oltenia, renumele mergându-i până la Constantinopol, unde făcea negoț
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
din râul Olt de un canal lung de câțiva kilometri. Preda Brâncoveanu era unul dintre cei mai influenți boieri din divanul țării pe vremea lui Matei Basarab și a ocupat înalta dregătorie de mare logofăt pe vremea lui Constantin Șerban. Boierul Preda era de asemenea cel mai bogat om din Oltenia, renumele mergându-i până la Constantinopol, unde făcea negoț cu animale și bunuri. Pe fiul său Papa l-a căsătorit cu Stanca Cantacuzino, fiica influentului boier Constantin Cantacuznio postelnicul. În primăvara
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
pe vremea lui Constantin Șerban. Boierul Preda era de asemenea cel mai bogat om din Oltenia, renumele mergându-i până la Constantinopol, unde făcea negoț cu animale și bunuri. Pe fiul său Papa l-a căsătorit cu Stanca Cantacuzino, fiica influentului boier Constantin Cantacuznio postelnicul. În primăvara anului 1655 a avut loc răscoala seimenilor și dorobanților împotriva lui Constantin Șerban, care hotărâse la sfatul boierilor lui să-i concedieze și să îi trimită din țară pe mercenarii în mare parte sârbi. Întreaga
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
negoț cu animale și bunuri. Pe fiul său Papa l-a căsătorit cu Stanca Cantacuzino, fiica influentului boier Constantin Cantacuznio postelnicul. În primăvara anului 1655 a avut loc răscoala seimenilor și dorobanților împotriva lui Constantin Șerban, care hotărâse la sfatul boierilor lui să-i concedieze și să îi trimită din țară pe mercenarii în mare parte sârbi. Întreaga familie Brâncoveanu, împreună cu marele logofăt se afla la casele din București. În răscoală a murit Papa Brâncoveanu. Marele logofăt s-a putut salva
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
iar Constantin a fost salvat de slugi, care l-au substituit cu un copil de țigan. Un alt eveniment care a zguduit familia a avut loc în timpul domniei lui Mihnea al III-lea, care s-a dovedit foarte crud față de boieri, din frică de a-și pierde tronul și din dorința de a le confisca averile, sub pretextul hainiei. În timp ce familia Cantacuzino a fugit din țară, Preda Brâncoveanu a rămas și a suferit soarta multor boieri, fiind ridicat de la Târgoviște și
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
a dovedit foarte crud față de boieri, din frică de a-și pierde tronul și din dorința de a le confisca averile, sub pretextul hainiei. În timp ce familia Cantacuzino a fugit din țară, Preda Brâncoveanu a rămas și a suferit soarta multor boieri, fiind ridicat de la Târgoviște și dus în casele domnești, unde a fost sugrumat. După acest episod, Stanca Brâncoveanu și-a luat cei trei copii și s-a mutat la moșia de la Mărgineni a tatălui ei. Din cei trei copii ai
Familia Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332425_a_333754]
-
turci în aprilie 1714 și dus împreună cu întreaga familie la Constantinopol, după mazilirea tatălui său. A fost întemnițat la Edikule, în Istanbul. În cele din urmă, pe 15 august 1714 a fost decapitat (la fel ca și cei trei frați, boierul Ianache Văcărescu și domnul mazilit) în fața sultanului Ahmed al III-lea, trupurile fiindu-le aruncate în mare iar capetele înfipte în sulițe și purtate prin oraș. La 20 iunie 1992, a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, el, frații și
Radu Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332457_a_333786]
-
(poreclit Ușurelul) a fost un boier român din familia Bălăceanu, care a avut conform istoricului Nicolae Stoicescu una dintre cele mai interesante și lungi cariere politice din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. era fiul lui Barbu din Balaci și al Simei. A fost
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]
-
Basarab la Gheorghe Rákóczi al II-lea pentru a solicita ajutor împotriva domnului moldovean Vasile Lupu. A fost vătaf de aprozi între 1654-1657. Badea Bălăceanu a fost trimis de către Constantin Șerban la Iași, pentru a-i scăpa de la moarte pe boierii Toma Cantacuzino și Iordache Cantacuzino, care fuseseră arestați de domnul Gheorghe Ștefan. În 1660, Bălăceanu a mers în Moldova, unde a comandat straja trimisă împotriva lui Gheorghe Ghica. Sunt documentate următoarele dregătorii: vătaf (1661-1663), mare postelnic (în 1664), agă (în
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]
-
a comandat straja trimisă împotriva lui Gheorghe Ghica. Sunt documentate următoarele dregătorii: vătaf (1661-1663), mare postelnic (în 1664), agă (în 1665), mare sluger (în 1666), mare serdar (1667-1668). În 1669, a fost închis de domnul Antonie din Popești și de boierii Cantacuzini, care intenționau să-i taie capul, însă a fost iertat. În 1683, Bălăceanu a mers împreună cu Grigore Ghica la Hotin, unde i-a pârât pe boieri fiindcă ar fi pactizat cu polonezii. Mai sunt atestate și dregătoriile de ispravnic
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]