12,871 matches
-
al liceului. A fost Protopop al Bradului și dirigintele părintelui Arsenie Boca (Zian Boca) la liceul din Brad. A fost căsătorit cu Iuliana, n. Costea, având un fiu, pe Iulian-Sabin. Radu Moga Mânzat (n. 8 octombrie 1906, Sibiu - d. 1950, Brad) a fost profesor de desen și caligrafie la Liceul din Brad în perioada 1931-1948. Format la Școala Națională de Arte Frumoase din București, secția sculptură, a realizat numeroase busturi de bronz ale unor personalități ca Avram Iancu, Crișan, Ion Vidu
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
Boca (Zian Boca) la liceul din Brad. A fost căsătorit cu Iuliana, n. Costea, având un fiu, pe Iulian-Sabin. Radu Moga Mânzat (n. 8 octombrie 1906, Sibiu - d. 1950, Brad) a fost profesor de desen și caligrafie la Liceul din Brad în perioada 1931-1948. Format la Școala Națională de Arte Frumoase din București, secția sculptură, a realizat numeroase busturi de bronz ale unor personalități ca Avram Iancu, Crișan, Ion Vidu, Mihai Eminescu. A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural și declarat
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
la Școala Națională de Arte Frumoase din București, secția sculptură, a realizat numeroase busturi de bronz ale unor personalități ca Avram Iancu, Crișan, Ion Vidu, Mihai Eminescu. A fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural și declarat cetățean de onoare al Bradului.
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
evului mediu, iar în albia Târnavei s-au găsit o daltă de piatră și tăișul unui topor, aparținând celeași epoci. În "Valea Cetății" s-a descoperit o așezare de tip "Wietenberg", o figurină de lut scitică și . În locul numit "Poala Bradului" s-a găsit o așezare "Ariușd" și "Bodrogkeresztúr" și În anul 1902, în apropierea drumului ce duce la Cechești, s-a descoperit un mormânt celtic de incinerație cu cor de luptă din perioada "La Téne mijlociu" ce conținea un vârf
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
a contribuit și decretul emis de împăratul Iosif al II-lea la 31 ianuarie 1784, cu privire la înscrierea voluntară a satelor din vecinătatea graniței militare, care a fost interpretat de țărani ca referindu-se la întreaga țară. Cu ocazia târgului de la Brad, în 28 octombrie 1784, Gheorghe Crișan, din porunca lui Horea cheamă din fiecare sat câte 4-5 bărbați pentru 31 octombrie la Mesteacăn. Cei adunați vor porni spre Alba Iulia spre a se înscrie voluntari. Erau circa 600 de țărani. Ajunși
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
zmeură, până la făgetele de pe versanți și cu pădurile de rășinoase de deasupra lor. Cea mai mare pondere în vegetația Petroșaniului este ocupată de pădurile de foioase (gorun, cer și fag) și de pajiști. Pădurile de fag în amestec cu rășinoasele (brad, molid) le întalnim pe versanții munțiilor, tot aici gasindu-se și pajiști alpine. Fauna este alcătuită din specii de pădure cum sunt cerbul, ursul, căprioara la care se mai adaugă viezurele, vulpea, lupul, râsul, ierunca, cocoșul de munte și altele
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
ale Daciei / Dacoromâniei - Vidra Lătrătoare, în zona mătcii dunărene și a câmpiei, Lupul pentru zonele deluros-muntoase etc.) din Matcă în sacrul Munte / Cogaion (Kogaion), trece prin Gura de Rai („andreonul“ zalmoxian), unde-i Creierul Muntelui, de-aici înălțându-se (grație "Bradului / Axis Mundi", ori păsărilor psihopompe, "Măiastrele - Privighetoarea, Ciocârlia, Pajura" etc.) în Lună "(Sora Soarelui / Spuma Laptelui)", pe fața-i nevăzută, putându-se metamorfoza și în Vârcolac (cf. Romulus Vulcănescu, "Mitologie română," București, Editura Academiei Române, 1985, p. 303). În poemul - ce
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
țâșnit... / Tremură pădurile pe frunte / cu inelul brumelor sfințit. // Lunecă din bahnele cețoase / miros vânăt de sălbăteciuni. Vântul sur, pe labe somnoroase, / se târăște ca o fiară prin solduni. Lupul fuge. Zări îi cad în blană. / Crengile: arcane, șbilțuri, bice. Brazii clatină albastra lor capcană, / din puhoaie îl stropesc alice. Îndărăt, se surpă vremea cu lung vuiet / ca o stâncă prăbușită. Jnepii fug. Noaptea zornăie. Adâncurile suie. / Râpe-l beau. Și piscurile-l sug. // Dar ajuns pe mușchiul vârfurilor aspre, / cerul
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Imperiul Austro-Ungar, clădirea postului de grăniceri existând și astăzi. Orașul este străbătut de două drumuri naționale, respectiv DN1 și DN73A. De asemenea, pe raza localității se regăsesc traseele a două drumuri comunale, respectiv DC15 (Bulevardul Libertății) și DC15A (Strada Trei Brazi). Climatul montan din zona Valea Prahovei, cu verile răcoroase și iernile friguroase, face ca stațiunea Predeal să fie de un real interes turistic în toate anotimpurile. Orașul Predeal este recomandat atât pentru recreere cât și pentru refacere din convalescență prin
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
în partea de sud-vest a județului, la limita cu județul Covasna, în bazinul râului Slănic (un afluent al Trotușului), la poalele Munților Nemira din Carpații Orientali, la o altitudine de circa , într-o vale înconjurată de păduri de fagi și brazi. Orașul este deservit de șoseaua națională DN12B, care duce spre nord-est la Târgu Ocna, unde se termină în DN12A. Pe teritoriul orașului se află două zone protejate: calcarele cu Litothamnius din localitatea Cireșoaia, și tuful de Falcău. Localitatea de reședință
Slănic-Moldova () [Corola-website/Science/297210_a_298539]
-
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (87,07%), dar există și minorități de baptiști (2,43%) și penticostali (1,46%). Pentru 6,27% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Zona de circulație rutieră este formată din DN74 - Alba Iulia - Abrud - Brad, DN74A Abrud - Câmpeni, DJ742 Abrud - Corna, DC116 Abrud - Soharu. Există legături rutiere operaționale cu orașele: Alba Iulia, Deva, Brad, Oradea, Câmpeni, Turda, Cluj. Lungimea străzilor orășenești este de 56 km din care 18 km sunt modernizați. Linia ferată îngustă Abrud
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
Pentru 6,27% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Zona de circulație rutieră este formată din DN74 - Alba Iulia - Abrud - Brad, DN74A Abrud - Câmpeni, DJ742 Abrud - Corna, DC116 Abrud - Soharu. Există legături rutiere operaționale cu orașele: Alba Iulia, Deva, Brad, Oradea, Câmpeni, Turda, Cluj. Lungimea străzilor orășenești este de 56 km din care 18 km sunt modernizați. Linia ferată îngustă Abrud - Turda (Mocănița) are punct final localitatea Abrud; aici există o gară. Gara este înscrisă pe lista monumentelor istorice din
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
ca loc de agrement. De asemenea, într-una din încăperile separate ale Salinei Vechi, se desfășoară anual Campionatele Mondiale de Aeromodelism. Printre obiectivele turistice importante, accesibile unui drumeț fără antrenament, se numără Fântâna Rece, Releul de televiziune din spatele Pădurii de brazi, Dealul cu Semn, Muntele de Sare în care a existat Grota Miresii, Piatra Verde, Complexul Minier Unirea (salina Slănic), Muzeul sării, Delușorul Mânzului.
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
poartă. Construcția porții secuiești poate fi descrisă în felul următor: cu față către stradă, pe trei stâlpi de stejar dur, așezați într-o linie dreaptă de șapte-opt metri, este așezat un acoperiș relativ jos și îngust acoperit cu șindrilă de brad, pe a cărui lungime sunt lăsate găuri de intrerare în "porumbarul" din interior. Între cei doi stâlpi mai apropiați se află poarta mică pentru intrarea oamenilor pe jos. Iar între cele două coloane mai îndepărtate se găsește poarta mare pentru
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,08%). Pentru 6,5% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Orașul este locuit încă din epoca de piatră. Între dealurile care îl înconjoară, pe "Valea Bradului", au fost găsite urme a unei așezări din "epoca neolitică": unelte din piatră ca topoare, vârfuri de lance, cuțite sau vase confecționate din lut ars. Pe la începutul anilor 1960, un profesor din localitate, "Gheorghe Moșteanu", descoperă întâmplător, într-o grădină
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
vârfuri de lance, cuțite sau vase confecționate din lut ars. Pe la începutul anilor 1960, un profesor din localitate, "Gheorghe Moșteanu", descoperă întâmplător, într-o grădină a sa din punctul "Cosota", niște vase din lut ars, diferite de cele din "Valea Bradului", aflată peste deal. Anunță "secția muzeului raional Vâlcea", și se constată acolo un mare depozit arheologic. Venit de la " Facultate de Istorie a Universității București", profesorul "Dumitru Berciu", decide deschiderea unui "șantier arheologic" și este surprins să constate descoperirea unei cetăți
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
Iraclie, fratele lui Ciprian, încă din anul deschiderii Institutului doctorului Poras; poetul Traian Demetrescu, în 1894 și 1895 (“Îmi răsare icoana senzitivului Traian Demetrescu, cu sufletul pe buze, în cele două veri petrecute acolo, hrănindu-și plămânii cu floare de brad, și tot murind”, scria Caton Teodorian, în 1910, după o călătorie prin Bucovina, făcută împreună cu Mihail Sadoveanu, Cincinat Pavelescu, A. Herz și Emil Gârleanu). Simeon Florea Marian avea mulți prieteni solcani, pe care, ca și Iraclie și Ciprian Porumbescu, îi
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
1935. Cele două pavilioane ale stațiunii balneoclimaterice sunt dispuse în partea sudică a localității, la limita cu muntele și cu pădurea de conifere. Parcul stațiunii Solca (cunoscut și sub numele “Grădina de vară”) a fost făcut de doctorul Poras cu brazi și molizi aduși de la poalele Alpilor, din Elveția. Parcul are al doilea cel mai ozonat aer din Europa și reprezintă practic o prelungire a pădurii de pe munte până în oraș. Sunt amenajate un restaurant cu terasă, o popicărie și un camping
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
au generat un carst dintre cele mai interesante, unde apare întregul complex de forme endocarstice și exocarstice. Se remarcă etajarea vegetației pe verticală. Pădurile de conifere ocupă regiunile muntoase situate între 1000-1650 m, des întâlnite fiind: molidul ("Picea excelsa") și bradul ("Abies alba"). Etajul fagului, cuprins între 600-1000, are specific fagul ("Fagus silvatica"), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul ("Carpinus betulus"). Etajului stejarului (până la 500 m altitudine) îi sunt specifice: gorunul ("Quercus petraea"), sângerul ("Cornus sanguinea"). Vegetația de silvostepă, care avea o mare
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
cote de 400-1500 metri deasupra nivelului mării. Teritoriile așezate la cote de peste 1500 de metri constituie puțin mai mult de 10 procente din totalul teritoriului țării. Cel mai renumit platou este "Kura". Pantele munților sunt acoperite de fagi, stejari și brazi. Clima subtropicală uscată, predominantă în partea estică, respectiv centrală a Azerbaidjanului, este caracterizată de o iarnă blândă și îndelungată - patru până la cinci luni - și foarte caldă vara. Acest mediu a fost extrem de favorabil dezvoltării economice a Azerbaidjanului din moment ce agricultura primitivă
Azerbaidjan () [Corola-website/Science/298073_a_299402]
-
provinciile Adriatică și Est-Mediteraneană din regiunea Mediteraneană și provincia Ilirică din regiunea Circumboreală. Regiunile de coastă și de câmpie au vegetație maquis tipic mediteraneană, în vreme ce pădurile de stejar se găsesc la altitudini mai înalte. Păduri vaaste de pin, mesteacăn și brad se găsesc în munții înalți, iar pășunile alpine domină zonele de peste 1800 metri. Conform World Wide Fund for Nature și Digital Map of European Ecological Regions furnizate de Agenția Europeană de Mediu, teritoriul Albaniei poate fi împărțit în trei ecoregiuni
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
curtea veche a mănăstirii Sinaia, lângă paraclis, într-un mic gang ce străpunge latura de nord pe sub clopotnița-turn, dând spre cimitirul mănăstirii. Pe pereții acestuia au fost inscripționate citate din discursurile sale, iar în vecinătatea acestuia a fost plantat un brad de către un grup de revoluționari. Situl funerar fusese donat de statul român Alexandrinei Ecaterina Woroniecki.
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
este un stil de Karate introdus de maestrul Gichin Funakoshi (1868-1957). Foarte răspândit în lume, se traduce prin "Școala lui Shoto", după porecla (Shoto) sub care era cunoscut maestrul Funakoshi, dar există și alte interpretări cum ar fi "Școala bradului și a valului", aici prin bradul mereu verde simbolizând veșnica tinerețe a concepțiilor și neîncetata lor înnoire iar prin val, munca necurmată care trebuie depusă pentru a putea însuși aceste principii, muncă asemenea valurilor care lovesc neîncetat țărmul. Acest stil
Shotokan () [Corola-website/Science/297510_a_298839]
-
introdus de maestrul Gichin Funakoshi (1868-1957). Foarte răspândit în lume, se traduce prin "Școala lui Shoto", după porecla (Shoto) sub care era cunoscut maestrul Funakoshi, dar există și alte interpretări cum ar fi "Școala bradului și a valului", aici prin bradul mereu verde simbolizând veșnica tinerețe a concepțiilor și neîncetata lor înnoire iar prin val, munca necurmată care trebuie depusă pentru a putea însuși aceste principii, muncă asemenea valurilor care lovesc neîncetat țărmul. Acest stil pune accentul pe pozițiile adânci și
Shotokan () [Corola-website/Science/297510_a_298839]
-
în limita a 550-650 millimetri pe an. Tampere este un oraș "verde", clădirile fiind separate de spații cu iarbă și arbori. Pe teritoriul orașului sunt inventariați peste 1.100.000 arbori. Arborii caracteristici orașului sunt mesteacanul, arțarul, pinul, molidul și bradul. Dintre păsări și animale, cele mai frecvent întâlnite sunt: vrăbii, porumbei, sturzi, codobaturi, sticleți, coțofene, rațe sălbatice, veverițe și iepuri de câmp. Iarna, în împrejurimi sau chiar pe teritoriul orașului, pot apărea sporadic și animale mari : elani, lupi, urși. Tampere
Tampere () [Corola-website/Science/296681_a_298010]