13,496 matches
-
care să-i refuze chemarea sa de a se spovedi. La spitalul militar sau la spitalul civil, era deja pregătită o listă de cereri, pe care surorile o culegeau de la cei internați. A întâlnit și cazuri umane din cele mai ciudate: bieți păcătoși, care din ignoranță abandonaseră viața sacramentală sau persoane culte, îmbătate de mentalitatea laică, ce se îndepărtaseră de Biserică. El a reușit să le cucerească cu bunătate, răbdare și umilință. Monseniorul Bacilieri, care începuse să înțeleagă încărcătura spirituală a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Într-o zi, a cerut la două surori, Angelina Dresda și Lavinia Perez, să meargă și să cumpere 200 grame zahăr și 300 grame de cafea. Ele și-au pus hainele de sărbătoare și au plecat să împlinească această cumpărătură ciudată. Evident că vânzătorul magazinului, făcându-și ochii mari de uimire, a încercat să le explice că nu avea cântarul bijutierului ca să poată cântări porții atât de mici de zahăr ori de cafea. Altă dată a trimis două surori la Banca
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
maiorul Romani și-a încheiat cariera cu gradul de colonel și Mare ofițer al Legiunii de onoare...). Sîntem obligați să conchidem că oferind, încă din 1895, iudictei publice ca trădător chiar pe șeful contraspionajului Romani Zola se baza pe o ciudată documentație... Germania, prin persoane interpuse, susceptibile să capteze buna credință a lui Zola, era ea străină de aceasta? Una dintre laturile cele mai neplăcute dintre cele mai reprobabile ale tristei afaceri Dreyfus a fost cu siguranță prezentarea unor documente false
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Moscova ne-a oferit imagini asiatice: nici un adaos modern nu-i altera aspectul. Kremlinul, deschis pentru oricine, căci nici un Stalin nu locuia acolo, îi făcea să retrăiască în sălile sale policrome scunde pe Ivan cel Groaznic și Boris Gudunov, iar ciudata biserică Vasili Blajenîi, cu mulțimea de bulbi împestrițați și de cupole asemănătoare ciupercilor veninoase, amintea vremurile sălășluirii hoardelor asiatice. În contrast, Finlanda, vizitată într-o călătorie pe care am făcut-o singur în cursul căreia singurătatea adăuga un element de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
înțelegerii cordiale 68, ambasadorul Sir Ed. Goschgen se pregătea să părăsească postul pentru cel de la Berlin, unde era menit să declare războiul din 1914. Marchizului de Reverseaux, care locuia în vechiul palat Lobkowitz, îi succedase domnul Crozier, obligat să inaugureze ciudata clădire ce urma să adăpostească Ambasada Franței, concepută de un arhitect care se lăuda că face ceva în stilul Loubet și Fallières69. Această concepție a locuinței franceze din vremea lui Richelieu, Ludovic al XIV-lea, Vergennes și Talleyrand, adusese pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
legată în catifea albă, pe care nici un ochi profan nu o văzuse, dar care, pentru interpretarea și aplicarea regulilor, se găsea în mîinile unui mic funcționar, obscur și israelit, pitit într-un birou al cancelariei imperiale. De aici rezultau obiceiuri ciudate și hotărîri de protocol, trezind de multe ori mînia diplomaților maltratați; în fapt, domnea o neglijență organizată incoerent. Iată un exemplu: conform unei uzanțe stabilite pretutindeni, Nunțiul era considerat decanul corpului diplomatic, dar sub pretextul că Împăratul se intitula Maiestate
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Roma ca ministru pe lîngă Quirinal în toamna lui 1913 că modul în care a fost judecată comportarea trupelor italiene a fost peste măsură de exagerat, din lipsă de informații, altele decît corespondența reporterilor tendențioși, și mai ales din necunoașterea ciudatei organizări a efectivelor trimise pe celălalt țărm al Mediteranei. Primul-ministru, Giolitti, același om care avea îndrăzneala să atace Turcia, acceptînd consecințele extreme ale acestui gest, dădea, în calitatea sa de ministru de Interne, recomandări incredibil de comice, ministrului de război
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ai unor asemenea practici crude, mai rele decît moartea ce o aveau de înfruntat, neputincioși, în înghesuiala din tranșee, să se înțeleagă între ei, fiecare vorbind într-un dialect de neînțeles pentru vecin: bolognez alături de sicilian, napoletan lîngă friulan... Această ciudată manieră de a vedea războiul prin prisma electorală este una din trăsăturile spiritului și modului de execuție familiar lui Giolitti. Viziunea sa despre război era uneori atît de neclară, încît, în pofida atîtor treceri pe la putere, a provocat aprecieri defavorabile, adesea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
regelui Ferdinand. Povestea că petrecea ore întregi pipăind, prin sipete, pietre prețioase încă nemontate, nu era o fantezie, întrucît o povestea el însuși. Regina Maria a României, în memoriile sale, spune în această privință că: "Ferdinand al Bulgariei avea o ciudată pasiune pentru pietrele prețioase, îi plăcea să le mîngîie, ca și cum atingerea lor îi producea un fel de voluptate fizică. Odată și-a schițat portretul pe care nu-l voi uita și care îl arăta într-o încăpere slab luminată, îmbrăcat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sine înțeles că poporul vecin, de două ori mai numeros și în egală măsură demn de recompensă, va primi dublu, el a răspuns: "Scoate-mi un ochi". Nevasta mea și cu mine am avut parte de o demonstrație a acestui ciudat spirit bulgăresc, incapabil să conceapă, nici din partea sa și nici a altuia, gestul Bunului Samaritean. Pentru a oferi un moment de destindere echipei de medici francezi trimiși la Sofia în timpul războiului balcanic, i-am invitat pe aceștia să ia ceaiul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
strîngea mîna ministrului, încît acesta, fără să se gîndească, îi oferă pălăria de paie. Domnule urlă atunci regele, lăsînd să se rostogolească pe jos pălăria buclucașă eu nu sînt omul de la garderobă"... Astfel recurgea Ferdinand la tot felul de mijloace ciudate cînd rumega anumite răzbunări. În această privință, șefii de misiuni trebuiau să se păzească, fiind într-o stare permanentă de alarmă. În ceea ce mă privește, am avut norocul să mă bucur de o primire plăcută din partea suveranului pînă la dispariția
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
oportunitate. Prințul Boris avea în privire ceva nostalgic, moștenire de la mama sa, prințesa de Bourbon-Parma (despre care regele îmi spunea: "Regret că nu ați cunoscut-o. Era cea mai frumoasă carte din jocul meu". Orație funebră spusă pe un ton ciudat, dar care se voia un elogiu al calităților deosebite ale prințesei). Se pare că e ceea ce am putut afla de la unii apropiați ai săi moștenise de la tatăl său un dar al disimulării și al gustului pentru politica în zigzag. Se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de la Tirana, tencuit și deparazitat în grabă. În propriul fief unde trăiau, în proastă înțelegere, musulmani, catolici (mirdiți) și ortodocși era amenințat de puternicii șefi de clan, Edhem, Zog, Bibdoda, și popularitatea lui era mai mult decît îndoielnică. Printr-o ciudată eroare, neglijînd faptul că majoritatea albanezilor erau de religie mahomedană, prințesa distribuise în sute de mii de exemplare portretul său foarte decoltat, ceea ce în rîndurile musulmanilor constituia ceva scandalos, diminuînd și mai mult prestigiul cuplului princiar. Prințul de Wied a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la capăt, pe care unii o considerau ca o chestiune de onoare (cu ex-ministrul Bertolini în frunte...). O mică falangă înflăcărată și vorbăreață cerea în gura mare intrarea în război împotriva Austriei, iar Gabriele d'Annunzio dădea semnalul de atac. Ciudată figură acest romancier-poet cunoscut odinioară, în perioada primului meu sejur în Italia, pentru aventurile sale galante publicate de el însuși, pentru înfocarea nebunească cu care vîna și prin opiniile sale politice fanteziste care l-au făcut într-o zi, în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
161. Mă aflam într-o situație jenantă pentru a cumpăra un imobil convenabil pentru a găzdui reprezentanța României la Paris. Regretele mele de a nu fi reușit în acest sens au devenit și mai puternice cînd succesorul meu a achiziționat ciudata locuință de pe Avenue Wagram, proprietatea Ducesei de Pomar. Această nobilă doamnă scoțiancă, tot făcînd ședințe de spiritism, căpătase impresia că este încarnarea Mariei Stuart. Imobilul avea numai un singur dormitor, în care se găsea doar un pat prevăzut cu un
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
acțiunii diplomatice italiene, așa cum o punea la cale Ducele peste capul palatului Chigi (ale cărui birouri nu aveau cunoștință de ea și la care nu-și aduseseră contribuția, ceea ce explică surprinderea Contelui Manzoni, ambasadorul la Paris, cînd i-am spus ciudata frază a lui Badoglio: "Nu are nici o valoare, mi-a replicat el, Italia nu vorbește prin gura lui...". Și totuși, Italia lui Mussolini vorbea deja prin acest megafon improvizat... Evenimentele urmau să o dovedească din plin...). Odată cu această activitate diplomatică
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
înalt grad pe conducători, de cînd, ca urmare a neînțelegerilor familiale, de care nu era străin duelul continuu dintre domnul Ion Brătianu și Prințul moștenitor, acesta trimisese din străinătate un document curios prin care anunța că renunță la tron. Document ciudat, precedat de manevre și mai ciudate. Pe cînd se afla într-o misiune în Anglia, prințul Carol aflase despre aducerea în fața camerei a unei dezbateri dinainte pregătite de guvernul liberal, privitoare la gestiunea unor fonduri ale aviației al cărei șef
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ca urmare a neînțelegerilor familiale, de care nu era străin duelul continuu dintre domnul Ion Brătianu și Prințul moștenitor, acesta trimisese din străinătate un document curios prin care anunța că renunță la tron. Document ciudat, precedat de manevre și mai ciudate. Pe cînd se afla într-o misiune în Anglia, prințul Carol aflase despre aducerea în fața camerei a unei dezbateri dinainte pregătite de guvernul liberal, privitoare la gestiunea unor fonduri ale aviației al cărei șef era, cu acuzații directe la adresa oamenilor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe care le analiza cu competență de la înălțimea catedrei de la Academia Comercială, domnul Madgearu, profită de negocierile duse la Roma în vederea elaborării unui tratat comercial, pentru a-l anunța oficial în momentul semnării solemne. Aceste negocieri au constituit ocazia unei ciudate manevre din partea italiană și a unei puternice alarmări la București. La începutul discuțiilor, prezidate pe rînd de subsecretarul de stat de la comerț și de mine, fiind nominalizați pentru aceasta, dar în fapt lăsate sub conducerea înalților funcționari, atît de o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Coroanei o mai mare putere în afacerile publice. Mussolini, pe baza rapoartelor primite de la București, începea să considere România ca o carte valoroasă în jocul său și căuta pe scena politică românească oameni noi cu care să facă legături. O ciudată eroare de calcul a făcut ca în acest sfîrșit de 1930, Titulescu să-i apară ca fiind una din personalitățile potrivite. M-a interpelat în privința sa, întrebîndu-mă cum se face că acesta n-a ajuns încă șef de guvern. I-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Vizitele destul de dese în această țară „tristă și plină de umor” (vorbele poetului sunt foarte des citate de Pastenague) nu suplinesc experiența trăită, le vécu, cum zice el însuși, negăsind cuvântul în românește. De aceea, ideile lui sunt uneori mai ciudate. Deseori ezit să vorbesc despre ele, pentru că îmi dau seama că intelectualii români și-au făcut o mitologie a lor și nu suportă s-o pui la îndoială. Exemplul cel mai izbitor e cultul pentru Piața Universității și pentru ce
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
fie ele, uneori, și ambigui; nu mai spun lucrurilor pe nume - Doamne ferește! - și încerc să mă fofilez printre verbe... — Mai bine te lași de scris... îmi șuieră la ureche alter-egoul meu. Citirea acestor câtorva 22 mi-a lăsat un sentiment ciudat. Și nu mă îndur să-l numesc, de teamă că voi fi înțeles greșit. Ori chiar pe dos! Ce bine era pe vremea „împușcatului”: toată lumea înțelegea ce era firesc să înțeleagă. Nu trebuia să spui prea mult. Nici nu puteai
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pe ceilalți scriitori. Dar să mă întorc la francezi, care nu s-au mulțumit să îndemne la francofonie, dar în dicționarele lor fac tot felul de matrapazlâcuri. De pildă, în faimosul dicționar Laffont-Bompiani, scriitorii români sunt selectați după criterii cam ciudate (ca să nu zic dubioase). Nu-l găsești pe Bacovia, în schimb dai de Boureanu, în locul lui Breban se lăfăie Buzura. Și nu m-am uitat decât la litera B. Dacă mă uit la E, în căutarea lui Mircea Eliade, ce
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
că în Franța, când partidul președintelui câștigă alegerile, șeful guvernului e ales de președinte și nu crâcnește în fața acestuia. Doar n-o fi România o țară mai democratică decât Franța! Oricum, dacă de democrație e vorba, e o democrație mai ciudată, dominată de nași mafioți și îmbogățiți peste noapte, îmbogățiți de la revoluție, toți încumetriți între ei, complici odioși în jaful început cu treisprezece ani în urmă și care nu pare că se va termina prea curând. Cotidianul, 7 februarie 2003 Naivi
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
de diavol și condamnați la chinuri eterne, jefuiți de bunurile cele mai dragi etc. Or, ei nutresc concepții delirante fixe privitoare la propriul lor corp: că sunt morți, că oasele lor sunt făcute din sticlă ori unt, că depozitează lucruri ciudate în corp" (1867: 324, 328). În articolul Du délire des persécutions, publicat în anul 1852 în Archives générales de la médecine, Ernest-Charles Lasègue avansează ideea (nouă în psihiatria franceză, care ignora contribuțiile lui Griesenger) că delirurile paranoide (délires de persécutions) constituie
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]