13,416 matches
-
se va întâmpla. A așteptat tăcută până când a simțit că eu pot vorbi despre adevăr. Copiii fac față adevărului mult mai bine chiar dacă minciuna e menită să îi protejeze de suferință. Tot atunci mi-a povestit că pe mamaia o durea spatele de mai demult, cam de vreo 2 ani. Fata petrecea mult timp cu ea și știa multe detalii cu privire la primele ei simptome. Îmi spunea și că, nu vrea să moară mamaia, că trebuie să existe leac pentru ea. Nu
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
doamna care, cu câteva luni în urmă îmi spusese să nu mai umblu prin târg aiurea. Aceeași doamnă ne întreabă, pe mine și pe Raluca, dacă o înregistrăm sau o filmăm. Am negat iar dumneaei ne-a zis: „ Oricum mă doare în trișcă dacă mă înregistrați. Nu am cu ce lucra. M-am săturat să vină săptămânal familii ale pacienților să mă ia la întrebări. Îmi mai zice același lucru, că mama are cancer sigur, că își taie o mână de la
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
meargă singură prin casă, la baie și să stea pe scaunul ei în bucătărie. Nu putea. Mă țineam după ea, mă respingea. Odată, vrând să intre singură la baie, s-a lovit cu capul de faianță. Pe mine m-a durut mai tare. De atunci nu a mai fost singură nici o secundă. Ori eu, ori Timeea stăteam cu ea. Lângă canapeaua ei în sufragerie am așezat un fotoliu pat. Eram atât de obosită încât mi se închideau ochii de somn. Beam
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
demult când fiecare lucru era creat perfect" etc.2 Totuși, adevăratul rai pare să fie Di Imun, țara unde nu există nici boală, nici moarte. Acolo "nici un leu nu ucide, nici un lup nu răpește mielul. Nici un bolnav nu spune: Mă dor ochii! Nici un paznic de noapte nu dă înconjur locuinței sale." 3, însă această perfecțiune era, în fond, o stagnare. Căci zeul En-ki, Stăpânul țării Dilmun, dormea de multă vreme lângă soția sa, încă virgină, așa cum Pământul însuși era virgin. Trezindu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un observator impersonal. Astfel întunericul devine aliat și dușman, personaj al textului cu care eul liric dialoghează: Iar mă învălui întunericule, iar/ Îmi torni în ochi glacială nepăsare;/ Mâhnitul tău drum e fără hotar,/ Mirajul lui mă vântură și mă doare" (Întunericul). Dorința de a ieși în afara timpului și zbaterea între limitele acestuia revin și aici obsesiv. Eul poetic se proiectează în ipostaza unei "păsări salbatice a Timpului" pe care neantul poate să o zdrobească (dorul de dispariție este mai mult
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu stelele,/ Cu fumul tămâiei de aur/ Din pacostea vieții-mi de faur...// Mi-a murit în pragul iernii.../ Simt frica lui Dumnezeu,/ Dar nu-i el stăpânul meu,/ Căci mă închin pământului, sfântului,/ Pe El îl simt, El mă doare,/ Pe El doar mie îngăduit să-l calc în picioare,/ Să-mi satur scrâșnirea dinților/ Când îmi blestem sângele părinților!...// Mi-au omorât mila,/ Mi-au lăsat, întreagă și mare sila;/ M'au lăsat în soare să-mi fiarbă gărgăunii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vecinic adorato!”5) La Macedonki, fiorii sînt „nedesușiți”, țin de domeniul inefabilului: „Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută/ Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută”6). După cei deja citați, Vlahuță dă cuvîntului o valoare psihologică, grație căreia prinde din ce în ce mai mult: „Ce dor trebui să te cuprindă/ De dragostile din povești/ Cînd te privești toată-n oglindă/ Și vezi cît de frumoasă ești!...// Cînd singură parcă te sperii/ De patima ochilor tăi,/ Ce ard de farmecul durerii,/ în spasmul visului dintîi.// Căci ești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
într-un han, de Paște pentru într-un han, departe -. în fine, e de reținut că versul 12 din Poemă finală apare aci: „E timpul... toți nervii te vor”, ca în Opere (1944)(volumul din care citea), și nu mă dor, cum e în edițiile curente. Un cuvînt și despre interpretarea actorilor: tendința celor mai mulți (excepție Ion Caramitru și, parțial, Irina Răchițeanu-Șirianu) e de a eminescianiza textul bacovian. „Poemul de mîine” Cum nu știau unii, în 1971, de discul cu vocea poetului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
4. Grigore H. Grandea, „Dansul morților”, în Scrieri, ediția cit., p. 58. 5. „Cînd însuși glasul”, în Constelația Luceafărului, Sonete, Scrisorile, ediția cit., p. 175. 6. „Noaptea de mai”, în Opere, 2, ediția cit., p. 57. 7. A. Vlahuță, „Ce dor...”, în Scrieri alese, 1, ediția cit., p. 54. 8. Idem, Scrieri alese, 3, 1964, 172. 9. „Fior”, în Viața Romînească, 8, vol.30, 1913, p. 114. Fiorii se întîlnesc, apoi, în „Fără țară”, „Sîngele”, „Portretul”, „Apostolul” etc. 10. „Noapte de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-a fantazat și s-a delirat pe marginea poeziei sale. Cred că important nu e să spui ce nu s-a spus, deraind de la linia textului, ci să faci dovada comprehensiunii, să restaurezi înțelesurile originare ale operei. Mi-i dor, dacă pot zice așa, necritic, să descopăr un Bacovia primitiv, simplu, autentic. Perpessicius a făcut observația justă că epitafele se redactează în tinerețe. Bacovia și l-a scris pe al său la 23 de ani: „«Aici sunt eu/ Un solitar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-a autoconstruit, - o autoconstrucție care uneori l-a stînjenit, și din chingile căreia a încercat să evadeze. Ce altceva e preferința lui pentru „margine” decît expresia încăpățînării de a nu ceda din libertățile primare? Versul „Corpul ce întreg mă doare”, din „Note de primăvară”, mă determină să mă întreb cîți dintre poeți pomenesc de corp în operele lor. în antume, Eminescu, sigur, n-o face. Corpul, invocat odinioară ca argument al suferinței extreme în Psalmi, e o descoperire a „senzitivilor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
încît o mare parte din senzațiunile mele, plăcute sau triste, sînt hotărîte de starea vremei”. Versul lui Bacovia face parte dintr-o strofă care îmi evocă ceva similar: „Oh, punctează cu al tău foc,/ Soare, soare.../ Corpul ce întreg mă doare,/ Sub al vremurilor joc”. Te poți gîndi și la „jocurile politice”, dar nu la acestea trimite poetul, ci pur și simplu la schimbările meteorologice, la raportul dintre ele și sănătate. Tema a mai fost abordată de Barbu Nemțeanu în „De
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un exemplu surprinzător e T. Arghezi), cît și, mai ales, la tinerii abia intrați în arena literară, nemulțumiți de ei înșiși: Petru Comarnescu, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Jeni Acterian și alții. „Mă zbat în gol și sunt gol. Și goliciunea mă doare cînd văd golul din jur”, scrie primul dintre aceștia, mărturisire pe care, cu mici schimbări, nu se va sfii să o repete de mai multe ori. Chiar dacă antenele lor nu sînt orientate către Bacovia, au intuiții și stări asemănătoare cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Coșbuc („Mama”, „Cetatea Neamțului”, „Calul dracului”), Goga („Rugăciune”, „Noi”, „Oltul”), Victor Eftimiu („Balada aurului”), Cincinat Pavelescu („Eroii”), Topîrceanu (parodii), și chiar din poeți minori, necunoscuți azi (de pildă, „Umbra lui Mihai Viteazu” de Grig.Mărculescu). Negreșit, ignorarea îl va fi durut. în general (am mai spus-o undeva), profesorii îi asimilează greu pe scriitorii locali, iar în unele cazuri le sînt de-a dreptul ostili. Nu sînt poet, dar am gustat și eu din neplăcerile unor asemenea tratamente. Au venit aci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
timpurii ale monologului interior iar acest lucru face o distincție importantă între romanul de ficțiune și jurnalismul literar narativ. De exemplu, când Robinson Crusoe vede o navă naufragiată pe stâncile de pe insulă, se gândește: Nu pot explica în cuvinte ce dor ciudat am simțit în sufletul meu atunci când am văzut scena; câteodată izbucneam așa: o, dacă ar fi fost doi în loc de unul; nu, să fi supraviețuit cineva de pe nava aceea, ca să am un camarad, o altă ființă umană cu care să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
forța aici, jur că nu v-am trădat" și nu cum a fost reținută de memoria străzii "Nu trageți dom' Semaca, sunt eu Lăscărică!"), niște prosteli de-ale lui Sergiu Nicolăescu ("Un fleac, m-au ciuruit!" sau " Nu shtiam că doare ashea!") precum și câteva bijuterii interpretative singulare ale unor mari actori înecate în amatorism regizoral și discurs ideologic gregar. Trecând peste faptul că televiziunea operatorului profitor al revoluției din 1989 nu a făcut decât să difuzeze, pe bani, prostioarele regizorului-profitor al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a fost un personaj real, descălecătorul de țară din 1290 . Lăsând deoparte faptul că pecenegii au fost înfrânți de cumani și cei rămași și-au găsit refugiu în Transilvania (îi găsim în toponime și în „silva Blacorum et Besinorum” - pă durea românilor și pecenegilor) și în Imperiul bizantin, că uzii au suferit cumplite epidemii după care dispar în masa populațiilor balcanice, vom spune că populația numită polovțî, kâpceac și cumanii, lovită în două rânduri de mongolo-tătari, în stepele rusești de astăzi
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
aflăm că Florica este cuprinsă de fiorul necunocut al dragostei, iar neliniștea ei, dusă la cele mai Înalte cote, este explicată cu lux de amănunte mamei care o ascultă, dar pare a fi depășită de situație: Vezi mamă, ce mă doare! Și pieptul mi se bate, Mulțimi de vinețele pe sân mi se ivesc; Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate, Îmi ard buzele, mamă, obraji-mi se pălesc...” Tabloul „suferințelor” se Îmbogățește cu alte date pe care tânăra
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
eliberarea tinerei copile de chinurile la care este supusă de o făptură, desigur, malefică. Există o percepție a acestor practici care nu ajung la oamenii Încă tineri, cum e mama. Bunica este păstrătoarea acestor practici, „o ști vrun leac ea doară”, pe când „mă-sa sta pe gânduri, și fata suspina.” Dincolo de aceste date elemntare, Heliade vede o relație a omului cu universul, cu forțele supranaturale În fața cărora reacția lui stă sub semnul neputinței. Cea de a doua secvență poetică e un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
la țigări rulate cu mâna, la țigări mentolate, la trabuc sau la pipă. La început vor avea un gust groaznic, dar dacă perseverezi vei învăța să-ți placă. Fumătorii vor încerca să fumeze și când sunt răciți, au gripă, îi doare în gât, au bronșită sau emfizem pulmonar. Plăcerea n-are nimic de-a face cu asta. Dacă ar avea, nimeni n-ar fuma mai mult de o țigară. Ba chiar există mii de foști fumători dependenți de acea mizerabil chewing
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
că e mai puțin nocivă și că doza mea zilnică de nicotină se va micșora. Anumite tutunuri de pipă sunt infecte. Aroma lor poate fi plăcută, dar când le fumezi e groaznic. îmi amintesc că vreo trei luni m-a durut vârful limbii de parcă aveam un abces. în căușul pipei se adună o zeamă maronie. Din când în când, ridici fără să vrei pipa deasupra orizontalei și, înainte să-ți dai seama ce se întâmplă, înghiți zeama aceea scârboasă. De regulă
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
niciodată că fumatul este cauza directă a cancerului pulmonar. Dar statisticile sunt atât de copleșitoare, încât nu e nevoie de nici o dovadă. Nimeni nu mi-a demonstrat științific motivul exact pentru care, când îmi lovesc un deget cu ciocanul, mă doare. Și totuși am priceput imediat care e cauza. Deși nu sunt doctor, la fel ca în exemplul cu ciocanul și degetul, mi-am dat seama curând că inflamația, tușea permanentă, crizele frecvente de astm și bronșită erau în directă legătură
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
este să-l conving pe fumători de acest adevăr simplu. Toate cunoștințele acumulate timp de paisprezece ani, m-au ajutat să-l dau fiecărui fumător puterea de a vedea lumina. La clinicile noastre încercăm să atingem perfecțiunea. Orice eșec ne doare, deoarece știm că fiecărui fumător îi poate fi ușor să se lase de fumat. Cei care nu reușesc cred că e vorba de un eșec personal. Noi credem însă că e eșecul nostru: n-am fost în stare să-l
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
doi pacienți. Unii spun: „Nu mi-aș mai lua pauza dacă n-aș fuma!". Ceea ce dovedește că deseori pauza se ia, nu pentru că fumătorul are nevoie sau o dorește, ci pentru că fumătorul vrea cu disperare să se zgândăre unde-l doare. Amintește-ți, țigările alea n-au fost niciodată niște adevărate recompense. Erau echivalentul pantofilor strâmți purtați pentru plăcerea de a-l scoate din picioare. Ceea ce este o prostie, sunt de acord cu tine. E greu să-ți dai seama când
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
percepi. O percepi doar prin senzația că vrei o țigară. După ce pleci de la dentist și știi că a fost ultima ședință, aștepți ca maxilarul să nu te mai doară? Firește că nu. îți vezi de treabă. Chiar dacă maxilarul te mai doare, te simți ușurat. C) Așteptarea momentului revelației. Dacă-I aștepți, declanșezi altă fobie. Odată m-am lăsat de fumat trei săptămâni cu „Metoda voinței". M-am întâlnit cu un vechi prieten din vremea școlii, fost fumător. „Ei, cum îți merge
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]