12,993 matches
-
se vede și în harta realizată de George Roux. În ziua de astăzi, grație cunoștințelor adunate de la exploratorii care au atins Polul Sud și de la imaginile din satelit, se știe că acel continent este format dintr-o întindere compactă de gheață. În anul 1984, compania Electrecord din România a lansat teatrul radiofonic pe disc dublu de vinil "Sfinxul ghețarilor", o adaptare a romanului lui Jules Verne. În numărul 257-258 din august 1965 al "Colecției de povestiri științifico-fantastice" a apărut un fragment
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
tablă neagră și transferat rapid pe o lamelă de microscop. Chiar și la temperaturi sub zero grade, fulgii de zăpadă sublimează. Bentley descria fulgii de zăpadă într-o manieră poetică drept „mici minuni de frumusețe”, iar cristalele drept „flori de gheață”. Cu toate aceasta, Bentley avea o atitudine foarte obiectivă față de munca sa, ca și fotograful german Karl Blossfeldt (1865-1932) care fotografia semințe și frunze. Munca lui Bentley a atras atenție în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Harvard Mineralogical
Wilson Bentley () [Corola-website/Science/320530_a_321859]
-
J. Humphreys de la U.S. Weather Bureau, publicând "Snow Crystals", o monografie ilustrată cu 2.500 de fotografii. Printre alte publicații ale sale se numără articolul despre „zăpadă” din "Encyclopædia Britannica", ediția a 14-a. Bentley a fotografiat toate formele de gheață și formațiuni naturale de apă, printre care norii și ceața. A fost primul american care a înregistrat dimensiunile picăturilor de ploaie și a fost unul dintre primii fizicieni ce au studiat norii. A murit de pneumonie la ferma sa în
Wilson Bentley () [Corola-website/Science/320530_a_321859]
-
1274-1276. Traidenis a câștigat lupta, și și-a întărit controlul asupra Ruteniei Negre. Traidenis, cunoscut pentru ferma sa atitudine anti-germană, a avut și el succes în luptele cu Ordinul Livonian. În 1270 a câștigat bătălia de la Karuse, bătălie dată pe gheață în apropiere de Saaremaa. În 1272 însă Ordinul a răspuns atacând Semigalia și construind Castelul Dünaburg (Daugavpils) în 1273 pe un teritoriu controlat teoretic de Traidenis. Câțiva ani mai târziu, în 1281, Traidenis a cucerit Castelul Jersika, din actualul raion
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
(în ) este un roman scris de Jules Verne, serializat începând cu primul număr al revistei "Magasin d'Éducation et de Récréation" în două părți: Englezii la Polul Nord (în ) apărut între 20 martie 1864 - 20 februarie 1865 și Deșertul de gheață (în ) apărut între 20 martie 1864 - 20 februarie 1865. Ediția "in octavo" a fost pusă în vânzare pe 26 noiembrie 1866, sub titlul "Voyages et aventures du Capitaine Hatteras". Cele 150 de ilustrații ale cărții au fost realizate de Édouard
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
o nuvelă intitulată "O iarnă printre ghețari", conținând câteva elemente care vor apărea ulterior în roman. O primă versiune a "Căpitanului Hatteras" a apărut între 1864 și 1865 sub forma a două romane separate: "Englezii, la Polul Nord" și "Deșertul de gheață". Jules Verne a remaniat ulterior povestea, au fost adăugate ilustrațiile lui Riou, iar romanul a fost reeditat în decembrie 1866. Versiunea definitivă a apărut în seria "Călătorii extraordinare". Deși a fost prima carte a seriei, pe ea apărea numărul 2
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
în care spera să găsească rezerve de combustibil, doar pentru a constata că acestea au fost jefuite de eschimoși. Maistrul Johnson rememorează moartea locotenentului Bellot, petrecută în timpul unei expediții anterioare, ofițer extrem de stimat de către oamenii săi. Bricul "Forward" ajunge pe ghețuri, mergând în derivă împreună cu ele. Din cauza unei iluzii optice, doctorul ucide o vulpe, crezând că e un urs, și găsește asupra ei un colier datând din precedenta expediție în zonă, petrecută cu 12 ani înainte, în 1848. Pe vasul imobilizat
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
Forward" fără cărbunele dorit, ei află că echipajul s-a răsculat, a dat foc vasului și a pornit spre sud. Singurul rămas este fidelul maistru Johnson. Englezii și cel salvat de ei, americanul Altamont, petrec iarna într-un palat de gheață construit de ei. Locuința le este atacată de urși, dar cei patru reușesc să scape și odată cu sosirea primăverii, își continuă expediția spre Polul Nord. Cu ocazia unei vânători de boi moscați, căpitanul Altamont îi salvează viața căpitanului Hatteras. Expediția ajunge
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
este atacată de urși, dar cei patru reușesc să scape și odată cu sosirea primăverii, își continuă expediția spre Polul Nord. Cu ocazia unei vânători de boi moscați, căpitanul Altamont îi salvează viața căpitanului Hatteras. Expediția ajunge la o mare eliberată de ghețuri, își construiește o barcă și, după ce scapă dintr-un vârtej, ajunge pe insula care marchează Polul Nord. Acesta se află în craterul unui vulcan, iar căpitanul Hatteras vrea să meargă acolo; deși supraviețuiește, își pierde mințile. Călătoria de întoarcere este descrisă
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
ultima frază a cărții, căpitanul este obsedat de Polul Nord și, chiar și în spitalul în care este internat, efectuează zilnic aceeași plimbare, de la sud către nord. Romanul se bazează în parte pe teoria că marea polară nu este acoperită de ghețuri. Geograful August Peterman a fost principalul susținător al acestei teorii, care a influențat expedițiile desfășurate între 1853 și 1876. Scriitorul J.-M.G. Le Clézio arată că ruta urmată de căpitanul Hatteras este aceeași cu cea urmată de Markemson. În
Căpitanul Hatteras () [Corola-website/Science/320563_a_321892]
-
(abreviere Ci) sunt un gen de nori de altitudine mare separați cu aspect fibros în formă de filamente, bancuri sau benzi albe. Sunt constituiti din cristale de gheață si nu dau precipitații. Mulți nori cirrus produc filamente din cristale de gheață mai grele care provin din ei. Aceste filamente indică de multe ori diferența în mișcarea aerului (vântul de forfecare) între partea superioară a norilor cirrus și partea
Cirrus () [Corola-website/Science/320697_a_322026]
-
abreviere Ci) sunt un gen de nori de altitudine mare separați cu aspect fibros în formă de filamente, bancuri sau benzi albe. Sunt constituiti din cristale de gheață si nu dau precipitații. Mulți nori cirrus produc filamente din cristale de gheață mai grele care provin din ei. Aceste filamente indică de multe ori diferența în mișcarea aerului (vântul de forfecare) între partea superioară a norilor cirrus și partea de sub ei. Uneori, partea de sus a norului cirrus se mișcă rapid, mai
Cirrus () [Corola-website/Science/320697_a_322026]
-
mișcă rapid, mai sus de un strat de aer mai lent, sau cade într-o mișcare mai rapidă în stratul inferior. Direcțiile acestor vânturi, de asemenea, pot varia. Norii cirrus se formează când vaporii de apă îngheață în cristale de gheață la altitudini de peste 8000 de metri. Datorită umidității rare la o altitudine mare, ei tind să fie foarte subțiri. La această altitudine, aeronavele lasă urme de condens care se pot transforma în nori cirrus. Acest lucru se întâmplă atunci când evacuarea
Cirrus () [Corola-website/Science/320697_a_322026]
-
cea mai mare parte din apă care îngheață, lăsând o urmă vizibilă. Dungile pot apărea drepte atunci când vântul de forfecare este absent, făcând norii să arate ca o virgulă ( uncinus), aceasta arată că sunt turbulențe la nivel înalt. Cristalele de gheață se evaporă înainte de a ajunge la sol. Norii cirrus acoperă până la 30% din Pământ și au un efect de încălzire. Norii cirrus absorb în mod eficient radiația infraroșie care își încetează activitatea (de căldură) pe sub ei (efectul de seră), în timp ce
Cirrus () [Corola-website/Science/320697_a_322026]
-
extins în aval și au atras multe persoane doritoare să lucreze la docuri sau în producție ori distribuție. Acești oameni locuiau în Whitechapel, Wapping, Stepney și Limehouse, în general în mahalale. În iarna anului dintre anii 1683 și 1684 pe gheața care s-a format pe Tamisa s-a ținut un târg (manifestare tradițională între secolele al XV-lea și al XIX-lea). Râul a înghețat cu 7 săptămâni înainte de Crăciun și a rămas așa încă 6 săptămâni, fiind cea mai
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
George Raymond Richard Martin (n. 20 septembrie 1948), cunoscut și sub acronimul GRRM, este un autor american de fantasy, horror și science fiction, precum și scenarist și producător. Este faimos pentru "Cântec de gheață și foc", seria sa fantasy cu succes internațional pe care HBO a ecranizat-o în serialul "Urzeala tronurilor". Martin este coproducător executiv al seriei și a scris câte unul din cele 10 episoade ale fiecărei serii. Revista "Time" l-a
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
a trebuit să elimine elemente ale poveștii pentru a se încadra în bugetul mic al filmului. În 1991, Martin a revenit la scrierea de romane și a început ceea ce avea să se transforme în seria sa fantastică epică "Cântec de gheață și foc" (inspirată din Războiul celor Două Roze și Ivanhoe), proiectată a avea șapte volume. Primul volum "Urzeala tronurilor" a fost publicat în 1996. În noiembrie 2005, "Festinul ciorilor", a patra carte a seriei, a ajuns pe locul 1 în
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
care se vor numi "The Winds of Winter" și "A Dream of Spring". În 2003, Fantasy Flight Games a lansat jocul "The Game Of Thrones" și, în 2010, "The Battles of Westeros", bazat pe bătăliile descrise în seria "Cântec de gheață și foc". În timp ce lucra la romanul "Dansul dragonilor", a fost implicat în producerea ecranizării pentru televiziune a cărților seriei "Cântec de gheață și foc", al cărui nume a fost ales după prima carte, "Urzeala tronurilor". Implicarea lui Martin a inclus
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
Game Of Thrones" și, în 2010, "The Battles of Westeros", bazat pe bătăliile descrise în seria "Cântec de gheață și foc". În timp ce lucra la romanul "Dansul dragonilor", a fost implicat în producerea ecranizării pentru televiziune a cărților seriei "Cântec de gheață și foc", al cărui nume a fost ales după prima carte, "Urzeala tronurilor". Implicarea lui Martin a inclus alegerea echipei de producție și participarea la scrierea scenariului; genericul îl creditează ca producător executiv al serialului. HBO Productions a achiziționat drepturile
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
ales după prima carte, "Urzeala tronurilor". Implicarea lui Martin a inclus alegerea echipei de producție și participarea la scrierea scenariului; genericul îl creditează ca producător executiv al serialului. HBO Productions a achiziționat drepturile de televizare pentru întreaga serie "Cântec de gheață și foc" în 2007 și au început să transmită serialul pe 17 aprilie 2011; primul sezon a avut 10 episoade, fiecare de aproximativ o oră. La scurtă vreme după difuzarea primului episod, contractul a fost prelungit pentru încă o serie
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
puțin nesatisfăcute - încercând să rămână idealiste într-o lume nemiloasă. Mulți prezintă caracteristicile unui erou tragic. Criticul T. M. Wagner scrie: "Să nu se spună că Martin nu împărtășește dragostea lui Shakespeare pentru tragismul stupid." Atmosfera deprimantă din "Cântec de gheață și foc" poate constitui un obstacol pentru unii cititori. Inchoatus Group scrie: Dacă absența bucuriei vă deranjează, sau căutați ceva pozitiv, poate că ar trebui să căutați altundeva." Pentru mulți fani însă, tocmai acest nivel de „realism” și „întregire”, care
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
dreptate. Este un lucru rar ca un scriitor să poată da operei sale atâta umanism”. Personajele lui Martin sunt complexe, cu un trecut surprinzător de întortocheat, având inspirații și ambiții. "Publisher's Weekly" scrie despre epopeea în desfășurare "Cântec de gheață și foc": "Complexitatea personajelor, cum ar fi Daenarys [sic], Arya și Regicidul îi va determina pe cititori să dea chiar și numeroasele pagini ale acestui volum, căci autorul, la fel ca Tolkien sau Jordan, ne implică în soarta lor." Nimeni
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
sociale și politice importante ale erei medievale care diferă semnificativ de timpurile moderne, printre acestea numărându-se natura ereditară, rigidă și deseori brutală a sistemului claselor sociale din societățile feudale, care este deseori ignorată în scrierile fantasy. Deși "Cântec de gheață și foc" este o serie fantasy care folosește magia și suprarealismul specifice genului, Martin are grijă ca magia să fie doar unul dintre multele elemente care duce opera sa mai departe și nu obișnuitul deus ex machina. Scopul ultim al
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
tratând o religie existentă sau imaginară) cât și infiltrând probleme religioase. Ultima metodă apare, de exemplu, în "Peregrinările lui Tuf", în care se întrevede problema abilității unei ființe umane de a-și asuma un rol divin. La fel, "Cântec de gheață și foc" conține multe episoade în care personajele încearcă să comunice cu zeii, fără a primi vreun răspuns. În afara scrisului, Martin participă regulat la convențiile science fiction, aflându-se mereu la dispoziția fanilor. La începutul anilor '70, criticul și scriitorul
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]
-
lăudându-l în trecut pentru petrecerile sale și eforturile filantropice. Din decembrie 2006 organizația a depășit 1.000 de membri oficiali listați pe site. Pe site-ul acestuia, westeros.org, există un forum cu postări regulate despre seria "Cântec de gheață și foc". Martin a fost criticat de mulți fani pentru marile întârzieri apărute în publicarea cărților seriei "Cântec de gheață și foc", cel mai recent pentru lunga pauză dintre volumele "Festinul ciorilor" (2005) și "Dansul dragonilor" (2011). Martin a răspuns
George R. R. Martin () [Corola-website/Science/321531_a_322860]