12,391 matches
-
Marea Egee, Marea Marmara. În apele Mării Negre este foarte rar. Se întâlnește și pe litoralul românesc al Mării Negre de la Constanța spre sud. Are o lungime de până la 40 cm. Corpul este ușor alungit, capul comprimat lateral, botul alungit și cu buze groase (de unde și denumirea peștelui), iar pe fălci dinți dispuși pe un singur rând. Înotătoarea dorsală lungă. Înotătoarele pectorale și ventralele scurte. Corpul, cât și opercularul și preopercularul sunt acoperite în întregime cu solzi. Coloritul lui este frumos, verde pe spate
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
capului și de 0,94-1,20 ori în înălțimea trunchiului caudal și reprezintă 37-43,5% din cea a capului și 83-107% din înălțimea minimă a corpului. Gura este este relativ mare, terminală, moderat protractilă. Buzele sunt bine dezvoltate, cărnoase și groase. Fălcile și oasele faringiene inferioare, care sunt concrescute între ele, sunt prevăzute cu dinți puternici; prevomerul și palatinele sunt lipsite de dinți. Dinții fălcilor sunt conici, caniniformi, dispuși pe un singur rând; cei anteriori fiind mai puternici, mai curbați și
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
și oasele faringiene inferioare, care sunt concrescute între ele, sunt prevăzute cu dinți puternici; prevomerul și palatinele sunt lipsite de dinți. Dinții fălcilor sunt conici, caniniformi, dispuși pe un singur rând; cei anteriori fiind mai puternici, mai curbați și mai groși ca ceilalți. Pe fiecare parte a fălcii superioare se află 8-11 dinți, iar pe cea a fălcii inferioare 9-12 dinți, care se micșorează treptat spre colturile gurii; perechile 2-3 anterioare de pe falca superioară și perechile 1-2 de pe falca inferioară sunt
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
("Ligamentum trapezoideum") este o lamă fibroasă groasă, de formă patrulateră trapezoidală, care formează porțiunea anterolaterală a ligamentului coracoclavicular. El se inseră inferior pe fața superioară a procesului coracoid al scapulei și superior pe linia trapezoidă aflată în treimea laterală a feței inferioare a claviculei. este un ligament
Ligamentul trapezoid () [Corola-website/Science/335832_a_337161]
-
cocoșnicurile stacojii din Moscova. În timp ce stilurile cocoșnicurilor au variat foarte mult în trecut, cocoșnicul este asociat în prezent cu o diademă în formă de nimb sau creastă care este prinsă la partea din spate a capului cu panglici lungi și groase într-un arc mare. Creasta poate fi brodată cu perle și fir de aur sau este mai simplă, folosind de obicei motive florale. Partea din față este frecvent decorată cu o plasă de perle. În timp ce poartă un cocoșnic femeile au
Cocoșnic () [Corola-website/Science/335831_a_337160]
-
înaintea predicatului: "Cette voiture est trop chère pour moi" „Mașină asta este prea scumpă pentru mine”, dar "Cette personne m’est chère" „Persoană asta îmi este dragă”. În construcțiile comparative, complementul se leaga cu o conjuncție de adjectiv: "Îl est gros comme un éléphant „Este mare cât un elefant”. La exprimarea gradului comparativ, conjuncția este "que": Îl est plus gros qu’un éléphant" „Este mai mare decât un elefant”. În schimb la gradul superlativ, cuvantul de legătură este prepoziția "de": "la
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
consolidare precum și restaurarea picturii. În curtea bisericii se află un cavou zidit în anul 1853 în care se află așezat într-o raclă ctitorul bisericii. Clopotnița înaltă de 9 m, aflată la câțiva metri în fața bisericii, este construită din zid gros cu piatră și cărămidă. În clopotnită sunt trei clopote. Parohia Grindu are casă parohială. Parohia a posedat 28 ha teren arabil. Conform Legii Fondului Funciar i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 5 ha teren arabil. Parohia mai posedă
Biserica Înălțarea Domnului din Grindu () [Corola-website/Science/332679_a_334008]
-
pilaștri este de 4,20 m, ceea ce constituie dublul lățimii unui pilastru. Grosimea zidurilor fără pilaștri este de 1,90 m și cu pilaștrii de 2,10 m. Fața interioară a zidurilor a fost tencuită cu un strat de mortar gros de 8-10 cm peste care s-a așezat placajul de marmură albă și colorată, sculptată sau simplă, din care s-a păstrat o mare cantitate de fragmente. Nu se știe dacă a fost. Bolțile subterane sunt construite ca și zidurile
Orașul antic Tomis () [Corola-website/Science/332676_a_334005]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Bălteni; comuna Periș. Biserică monumentală înaltă, cu arcade. Nu e pictată. Prevăzută cu pridvor exterior și contraforți; zid gros de 80 cm. Plan trilobat, cu zid între naos și pronaos. Catapeteasma este din lemn, pictată și întărită cu grinzi din stejar. Se află pe amplasamentul vechii mănăstiri Bălteni. Biserica are trei compartimente interioare, pronaos, naos și altar, iar pe
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
Arhitectura deosebita, turla de deasupra pronaosului, scara de acces spre aceasta, zidăria in cărămida aparenta, forma si materialul învelitorii conferă acestei biserici o valoare deosebita. Biserică monumentală înaltă, cu arcade. Nu e pictată. Prevăzută cu pridvor exterior si contraforți; zid gros de 80 cm. Plan trilobat, cu zid între naos si pronaos. Catapeteasma este din lemn, pictată si întărită cu grinzi din stejar. Se află pe amplasamentul vechii mănăstiri Bălteni. Biserica cu hramul "Sf. Nicolae" a fostului schit Bălteni se află
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
Cantacuzino și, a fiilor săi Constantin Vel Stolnic și Mihai Vel Spătar. Inscripția de deasupra ușii de intrare arată că aceasta a fost ridicată în perioada 3 mai - 18 septembrie 1668. Planul edificiului este în formă de navă, cu ziduri groase de un metru. Turla este așezată deasupra pridvorului. Se mai păstrează încă vechea pictură. Tâmpla de zid este împodobită cu picturi de aceeași vechime. Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt din piatră și sunt împodobite cu ornamente florale sculptate.
Schitul Mironești () [Corola-website/Science/332699_a_334028]
-
Sălii Thalia a început în 1787 și s-a terminat în iunie 1788, devenind primul teatru din țară. Sala a fost construită de Martin Hochmeister. Din cauza lipsei de spațiu în centrul orașului, Hochmeister a decis să o construiască în Turnul Gros, aflat în centura de apărare a orașului. Sala a fost avariată de două incendii. Primul a avut loc în 1826, iar avariile au fost reparate de însuși Hochmeister. Cel de-al doilea incendiu a avut loc pe 13 februarie 1949
Sala Thalia din Sibiu () [Corola-website/Science/332811_a_334140]
-
înrudite mai mult cu elefanții decât cu alte ungulate. Sunt mamifere mici cu o lungime de 44-54 cm (cât un iepure de casă) și o greutate de 1,8-5,4 kg. Corpul lor este scurt și îndesat, gâtul scurt și gros, coada scurtă, abia vizibilă. Membrele anterioare au patru degete (tetradactile), lipsește degetul I, iar membrele posterioare au numai trei degete (tridactile), lipsesc degetele I și V. Degetele rămase sunt acoperite dorsal cu o unghie lată în formă de gheară, în afară de
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
degete (tridactile), lipsesc degetele I și V. Degetele rămase sunt acoperite dorsal cu o unghie lată în formă de gheară, în afară de degetul II de la picioarele posterioare, care este prevăzut cu o gheară ascuțită încovoiată. Talpa este acoperită cu o piele groasă, care unește și degetele până la unghii. Buza superioară este despicată. Corpul este acoperit cu o blană cu păr destul de scurt de culoare galbenă-deschis la unele specii, brună-roșcată sau întunecată la altele. Pe bot, obraji, bărbie și deasupra ochilor există tufe
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
Ghearele de la picioare sunt lungi, foarte puternice, ascuțite și încovoiate ca niște căngi, așa încât animalul poate să stea agățat cu ele de ramuri fără nici o sforțare a mușchilor. În legătură cu această poziție răsturnată, în care obișnuiesc să doarmă, părul lung, des, gros și tare al bradipodidelor are o înclinare ventrodorsală diferită decât la majoritatea mamiferelor. Părul de pe picioare este îndreptat spre trunchi, iar părul de pe trunchi este îndreptat spre spate, permițând astfel scurgerea apei (regiunea unde trăiesc aceștia este foarte abundentă în
Bradipodide () [Corola-website/Science/332856_a_334185]
-
Norii Nimbus sunt nori groși de înălțme medie și joasă, în culori sumbre și cu bază neregulată, constituiți în general din picături de apă și care produc deseori precipitații. De obicei precipitațiile ajung la sol sub formă de ploaie, grindină sau zăpadă. Cu toate acestea
Nimbus (nor) () [Corola-website/Science/332912_a_334241]
-
aceste trupe au avut ordin să se retragă în timp ce lupta incendii departe pentru a evita încercuirea. Această linie a avut ca sarcină testarea capacității de luptă a trupelor germane și rezistența împotriva atacului acestora cât mai mult posibil, permițând astfel grosului forțelro proprii să își întărească pozițiile pe următoarea linie defensivă, cea de protecție. În plus, unitățile militare de pe linia avansată trebuiau să blocheze căile de comunicație și, la nevoie, să facă inutilizabile. Linia avansată se întinda de-a lungul frontierei
Linia K-W () [Corola-website/Science/332962_a_334291]
-
se strînge și se alungește pe măsură ce se apropie de poli. Între benzile rețelei, se află o zonă favorabilă cu suprafața de 1,8 - 2,3 m. Radiațiile Hartmann și efectul lor nociv sunt dispersate de o cuvertură de apă mai groasă de 15 m. Majoritatea ființelor vii suferă influențe nocive dacă sunt plasate pe liniile Hartmann, dar mai ales în dreptul unui nod Hartmann. În ochiurile rețelei nu se simte nici un fel de influență. Principalele perturbații produse de zonele patogene sunt: Pentru
Rețea Hartmann () [Corola-website/Science/333562_a_334891]
-
o altă versiune se referă la Tana(is), locul unde se recolta cânepă. Galerele și navele cu pânze în general aveau nevoie de o cantitate considerabilă de frânghii de diferite grosimi: de la "cordino" subțiri pentru a coase velele la frânghii groase pentru ancore și amarare, utilizate pentru a fi rulate pe tachelaj. La 7 iulie 1302, Maggior Consiglio a decis construirea unei cladiri în care să se confecționeze frânghiile și să fie folosită și că depozit de cânepă. Concomitent cu prima
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
organe de fixare. Capătul anterior al corpului posedă fie o trompă glandulară retractilă, uneori foarte musculară asemănătoare cu cea de la rabdocoeli (la amfilinide) sau cu un organ adeziv (la girocotilide). Corpul este acoperit cu o cuticulă subțire la amfilinide și groasă la girocotilide. Sub cuticulă amfilinidelor sunt prezintă 3 zone: zona fibrilară (cu fibrile musculare fine dispuse în toate sensurile), zona musculară (cu predominarea fibrelor longitudinale și transversale) și zona glandulară (cu celule glandulare mari a căror secreție, cu rol de
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
zona musculară (cu predominarea fibrelor longitudinale și transversale) și zona glandulară (cu celule glandulare mari a căror secreție, cu rol de protejare a animalului, ajunge la suprafața cuticulei). Tegumentul girocotilidelor este lipsit de glande. Sub cuticulă au un strat musculos gros format din fibre transversale și longitudinale. Fibrele longitudinale se întind de la un capăt la altul, dând o mare contractilitate animalului. "Sistemul nervos" la cestodari este constituit dintr-o comisură lată, situată în apropierea trompei sau organului adeziv, o pereche de
Cestodari () [Corola-website/Science/333541_a_334870]
-
zonă franca", în care se puteau organiza în mod legal jocuri de noroc, privilegiu acordat lui Nicolò Barattiero (sau Barattieri) care a fost capabil să găsească o modalitate de a permite ridicarea structurilor grele de pe sol: prin utilizarea de frânghii groase care erau fixate la capătul unei coloane, iar apoi scufundate în apă, exercitând astfel o tracțiune puternică care a permis ridicarea cu câțiva centimetri și alunecarea peste penele de lemn, constructorul din Bergamo, care se distinsese deja în construcția Campanilei
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
este format din numeroase organe terminale, ale căror capilare se adună în două perechi de "vase colectoare longitudinale (canale excretoare laterale)", situate la marginea proglotelor, o pereche spre fața ventrală și o pereche spre fața dorsală. "Vasele ventrale" sunt mai groase decât vasele dorsale. Ele se reunesc între ele, în fiecare proglot, prin câte un "canal excretor transversal" care trece prin marginea posterioară a proglotului, paralel cu anastomoza nervoasă. La extremitatea terminală a strobilului, vasele colectoare longitudinale se termină deschis pe
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
întindere litorală. Locația Amsterdam, ca un oraș sub nivelul mării, își asumă prin urmare o semnificație deosebită în ceea ce privește naratorul. Mai mult decât atât, Amsterdamul este descris, în general, în "Căderea" ca un loc rece și umed în care un strat gros de ceață atârnă permanent de-a lungul străzilor aglomerate, mărginite de felinare cu neon. Pe lângă atmosferă (care ar putea să fie situată oriunde altundeva). orașul, de asemenea, a fost ales de către Camus pentru un motiv mai ciudat. În paginile de
Căderea (roman) () [Corola-website/Science/333641_a_334970]
-
rotunjit. Coada relativ scurtă (mai scurtă decât trunchiul cu capul împreună) este acoperită cu mici solzi și peri scurți, rari și aspri. În jurul ochilor și pe bot au peri senzitivi numeroși și uneori foarte lungi. Pungile bucale absente Blana este groasă, cu peri deși, subțiri și moi, de culoare brună, cenușiu-roșcată sau negricioasă pe spate și mai deschisă ventral. Cele mai multe specii au o culoare brună, mai deschisă ventral. Șoarecii de munte ("Alticola") sunt cenușii, galben-deschiși sau de culoare crem cu o
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]