12,866 matches
-
și ritualice legate de existență și de momentele ei marcante, precum și simbolistica spațiilor și a timpilor dedicați anumitor activități, și chiar producțiile fanteziei populare sau culte. Spațiile care acordă vizibilitate (palatul, biserica, orașul, câmpul de luptă) sunt dominate de puterea masculină, deținătoarea de facto și de iure a monopolului simbolic, spiritual și social (includem și ierarhia politică, și dreptul de a deține avere). Societatea medievală românească, reflectată în scrierile vremii, lasă să se întrevadă puține chipuri feminine, de cel mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu respect față de tradiția creștină, care acordă locuri proeminente Fecioarei Maria și Sfintei Elena), rar ale soțiilor sau ale fiicelor - datorită cărora casa domnitoare poate încheia mezalianțe politice fericite (o ocazie pentru cronicar de a lăuda abilitatea diplomatică a puterii masculine). Când primul nivel, cel tipologic (al rolurilor), intersectează registrele verticale, laic, respectiv religios (fiecare sub dublul semn valoric, pozitiv-negativ), generează imaginarul puterii (masculine) și imaginarul cotidianului (marcat de prezența tăcută a marginalilor: femeile, copiii, slugile). În ambele forme se regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
domnitoare poate încheia mezalianțe politice fericite (o ocazie pentru cronicar de a lăuda abilitatea diplomatică a puterii masculine). Când primul nivel, cel tipologic (al rolurilor), intersectează registrele verticale, laic, respectiv religios (fiecare sub dublul semn valoric, pozitiv-negativ), generează imaginarul puterii (masculine) și imaginarul cotidianului (marcat de prezența tăcută a marginalilor: femeile, copiii, slugile). În ambele forme se regăsește dihotomia (teoretizată de Eliade) profan-sacru, astfel încât, în panoplia de personaje care populează lumea imaginarului, regăsim atât modelul ideal feminin (Fecioara, sfintele martirizate), cât
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în hagiografii, în cărțile populare sau în "oglinzile principilor" (penalizarea este în general invocată și redată sub incidența moralei creștine, nu a justiției politice sau a pravilei). Un prim modul este constituit așadar de rolurile pe care le joacă puterea masculină și de codurile (convențiile) care o susțin. Spațiul lumii laice este totodată și scena pe care se desfășoară acțiunile întemeietorului, ale autocratului cruciat sau ale cavalerului, cu respectarea unui cod eroic ce include valorizarea datoriei față de stăpân și a fidelității
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mărturie pentru modul în care instituția statului creștin interpreta și mai ales aplica preceptele dogmatice). Aparițiile femeii în spațiile comune (ale orașului sau ale palatului) sunt urmărite cu atenție de ochiul public, fie al Curții (o altă instanță de putere masculină), fie al comunității, în măsura în care ea avea acces la ceremonialuri. Imaginarul cronotopic este cu siguranță cel mai bogat reprezentat, datorită specializării timpului "laic" în funcție de profesii, funcții și roluri: public - se sub-împarte în: istoric (ceremonialurile publice), politic (soliile, execuțiile de boieri, mazilirile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
modelul durand-ian de lectură opozitivă a spațiului, completat de viziunea lui Zumthor și de cea a lui Le Goff asupra timpului), dar și relațiile care interesează direct antropologia puterii (stăpân-supus, putere laică-putere religioasă, putere publică-putere privată). La fiecare nivel (tipologiile masculine și feminine, respectiv structurile spațiu-timp pentru planul terestru și pentru lumile fantastice) rezultă "module" determinate de un ritm binar, prin afirmarea și negarea valorilor. Ele includ modelele și anti-modelele lumii laice, dar și exemplaritatea recomandată de biserică și figurată de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginare, pentru constituirea "corpusurilor" aferente. Mecanismele narațiunii și mentalitățile comune (colective) se proiectează ordonat în acest model al imaginarului, cu specificul lor: dacă în spațiul lumii concrete se manifestă cu predilecție masculinitatea, atunci în imaginarul colectiv se situează central modelele masculine, prin exercițiul de putere determinant; dacă același spațiu laic individualizează o zonă ca fiind mai curând a marginalilor (casa, ograda, camerele ascunse, drumurile laterale etc.), și imaginarul particularizează/memorează "cotidianul" și diverșii săi cronotopoi, respectând diferitele funcții sociale, așa cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
timpul necesar al înstăpânirii (zorile), contemplarea teritoriului ca prim act de luare în posesie a lui. Dacă majoritatea acestora intră într-un plan matricial, organic, orizontal, de dezvoltare treptată a relației cu noua cucerire teritorială, parcursul are și un sens masculin complementar, al verticalității: simbolul ignic și fumul, "stâlp al cerului", coborârea dinspre izvoare înspre vatră, întâlnirea cu bătrânul înțelept și predarea prerogativelor puterii, uciderea animalului-totem devenit apoi emblematic (motiv autohtonizat în urma preluării unui ansamblu cinegetic meridional), sacrificiul animalului-gonaci, înălțarea pe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de Dumnezeu. (Canonul Mare, II a 12) Textul și imaginea ne atestă faptul că regimul de vizibilitate publică al medievalității era dominat de gesturile de omagiere a regalității și a eroicului și de manifestările puterii voievodale, boierești sau negustorești; "aparițiile" masculine sunt transferate în imaginar sub forma modelelor și memorate în registrele descrise anterior în funcție de valoare și de performanță concretă. Sub "mâna" autoritară a stăpânului, pater familias, stau însă nu doar pravilele sau respectarea în general a moralei creștine în spațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mai ales la cei dintâi mari cronicari (la Ureche, spre exemplu, există un singur portret feminin, al doamnei Ruxandra, soția lui Alexandru Lăpușneanu); mai târziu, Divanul lui Cantemir propune o reflecție doar aparent modernă asupra dihotomiei trup−suflet, implicit feminin−masculin, realizând de aici, de fapt, o mutație specific medievală pentru imaginarul regalității, înspre simbolul pământului stăpânit, care preia și atributele unei mirese. "Nuntirea" care are loc prin ceremonialul înscăunării așează imaginea pământului mai presus de corelativul său uman, femeia - stigmatizată
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ceremonialul înscăunării așează imaginea pământului mai presus de corelativul său uman, femeia - stigmatizată de păcat -, simplu mijloc pentru o continuitate asumată orgolios de către bărbat ("Domnului i s-au născut fiu", expresie-standard în majoritatea cazurilor când sunt menționate nașterile de moștenitori masculini în familia domnitoare). Chiar dacă i se recunoaște o oarecare competență în administrarea spațiului privat, femeia, indiferent de poziția sa socială, este exclusă a priori din lumea publică a bărbaților. De la indignările scriitorilor bizantini în fața încălcării regulilor de claustrare a femeii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fi avut drept de reprezentare mama domnitorului, acolo unde interesele familiei la putere ar fi putut să o impună. În afară de menționarea excepțională a mamei lui Ștefan III "cel Mare" într-o circumstanță amintită pentru a pune în evidență drama personajului masculin, pe niciun autor nu l-a interesat, măcar sporadic, să descrie un model feminin (fie și matern): Și fiind mumă-sa în cetate, nu l-au lăsat să intre, și i-au dzis că pasirea în cuibul său nu piere
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în cronicile muntenești, personajele feminine sunt adevărate obiecte de interior, ale căror rare apariții publice sunt puse doar în relație cu stăpânul destinelor lor; orice abatere de la cutumă sau de la legile vieții casnice, orice încălcare a comportamentului prescris (de instanțele masculine) atrage după sine fie condamnarea publică a atitudinilor considerate nefirești, fie claustrarea într-o altă lume "privată": mănăstirea. Situațiile variază în funcție de treapta socială, dar și de conjuncturi. Dacă legile laice (de tipul celor din Pravilele lui Vasile Lupu) sunt făcute
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
vorbi despre o cvasi-absență a literaturii laice dedicate trăirilor umane, despre un drept limitat de a imagina și de a crea în jurul temei erotice; în schimb, un unic și penitent chip, cel feminin, este prins în imaginarul dominat de modelele masculine, mobilizate politic și militar, fidele în credința creștină, orientate doar către menținerea puterii. Hagiografiile, catehismele, scrierile lui Antim Ivireanul, precum culegerile de legi, mențin și ele, cum altfel?, acuzațiile generice aduse naturii păcătoase a femeii. Întreaga viață personală, atât cât
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
păcatul primordial, femeia medievală este întruchiparea vieții domestice și a cotidianului, tutelate de morala bisericii. Pentru că asupra ființei ei este proiectată dorința, dar și amintirea gestului interzis, întreaga existență îi este pusă sub semnul interdicțiilor; în baza lor, o fantezie masculină compensatorie (redată timid de poezia medievală laică, de altfel, nesemnificativă), interesată avid de evadările sufletești ale femeii, a condamnat-o din cauza unui rol fie atribuit, de vrăjitoare, fie chiar suplinit, de vraci (situație în care, de altfel, a fost integrată
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și Fecioară, între păcat și sfințenie, între cotidian și dogmă, dar mai mereu în interiorul casnic, femeia din evul mediu românesc ne apare în scrierile culte supusă, tăcută și redusă la tiparul desăvârșit în comun de biserică și de puterea laică masculină. Cărțile populare: dincolo de regalitate și de cotidian Situate în spațiul culturii la granița dintre scris și oralitate, cărțile populare dezvoltă pe structuri narative de basm o tematică mitico-religioasă și un tip de fantastic adaptat la scenarii cu aparență realist-istorică. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
eroicului. În parte, așa se și întâmplă. Însă, fiind ei înșiși autori/traducători și lectori, cărturarii au sfârșit prin a controla și aici iubirea cu măsura canonului. De aceea, cine dorește acest lucru, poate descifra din nou un imaginar al masculinului și al puterii sale, în paralel cu o variantă a amorului curtenesc sau a iubirii cu iz oriental, finalizate în cea mai pură tradiție ortodoxă cu epuizarea misterului prin căsătorie. Urmărită și în firidele vieții sale de taină, femeia este
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a iubirii cu iz oriental, finalizate în cea mai pură tradiție ortodoxă cu epuizarea misterului prin căsătorie. Urmărită și în firidele vieții sale de taină, femeia este și aici prinsă în plasa ierarhiei sociale, reflex al atotstăpânitorului mod de gândire masculină din medievalitatea ortodoxă. De la casă la mormânt: un imaginar cronotopic Într-o poetică a spațiului, în interiorul căruia se mișcă lumea imaginară a medievalității românești, casa este ea însăși un reper antropologic, cu o "poveste" proprie. Simbol totalizant al matricei familiale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
christice, al Edenului și al mormântului, constituie locul primordial, centrul topografiei generale, precum și al sistemului de reprezentări colective. Dihotomia medievală natură−cultură devine aici și mai relevantă, pentru că reușește să pună mai bine în lumină opozițiile închidere−deschidere și feminin−masculin. În cazul de față, natura este prezentă prin imaginile diferite ca semnificație ale grădinii (Edenul sau parcul domnesc) și ale pădurii (spațiu fie malefic, fie benefic, ca loc al ascezei). Între cetate și sat − topoï reprezentativi ai relației urban−rural
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu trupul matern, cât și cu casa sau cu mormântul, este și cel mai complex motiv spațial, dar și cel mai dificil de structurat, dată fiind relația lui atât cu istoria reală a locuirii, cât și cu imaginarul în ansamblu (masculin și feminin). Există o casă materială (laică) - trupul și habitatul său -, o altă casă, religioasă - grota pustnicului, pădurea sau pustiul sfinților, templul sau biserica -, dar există și un adăpost spiritual - divinitatea, căreia i se subordonează întregul teritoriu al lumii terestre
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cea de-a doua condamnată de păcat (după Lucifer), femeia, e claustrată, deși delegată să organizeze viața casei. Din analiza simbolurilor medievale ale spațiului și ale timpului reiese imaginea unei altfel de lumi ortodoxe românești: cum știm, gestionate de puterea masculină, dar situate între teama de a nu fi iertată de păcatul adamic - de aici, recluziunea femeii (în spațiul casei) și penitența ei continuă − și între frica permanentă de Îngerul Căzut, (eufemistic) Cel-fără-de-casă. Imaginarul medieval oglindește gândirea, credința și trăirile fiului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
putere ne relevă coordonatele pe care s-a constituit imaginarul. Să reamintim aici că registrele matricei teoretice reflectă modul în care puterea a organizat și a gestionat spațiul perceptibil, fie după ceea ce numim azi modelul antropologic, teoretizat încă de la Aristotel (masculin−feminin, stăpân−supus), fie după modele simbolice proprii evului mediu (cultură−natură) sau generale (spațiu locuit−spațiu străin, spațiu privat−spațiu public, spațiu laic-spațiu religios, spațiu concret-spațiul "lumii de dincolo" etc.). Timpul însoțește aceste tipologii spațiale și se fărâmițează în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
bacterii aerobe 2.30772 Cultivare bacterii anaerobe 2.3078 Prelevat din leziuni 2.30780 Examinare microscopică - frotiu Gram 2.30781 Cultivare bacterii aerobe 2.30782 Cultivare bacterii anaerobe 2.3079 Alte examinări ale tractului genital feminin 2.308 Tract genital masculin 2.3080 Secreția uretrală 2.30800 Examinare microscopică - frotiu Gram 2.30801 Cultivare bacterii aerobe 2.3081 Lichid prostatic 2.30810 Examinare microscopică - frotiu Gram 2.30811 Examinare microscopică - BAAR 2.30812 Cultivare bacterii aerobe 2.30813 Cultivare Mycobacterium 2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184209_a_185538]
-
Examinare microscopică - BAAR 2.30812 Cultivare bacterii aerobe 2.30813 Cultivare Mycobacterium 2.3082 Prelevate din leziune 2.30820 Examinare microscopică - frotiu Gram 2.30821 Cultivare bacterii aerobe 2.30822 Cultivare bacterii anaerobe 2.3089 Alte examinări ale tractului genital masculin 2.309 Piele și țesut subcutanat 2.3090 Abcese - puroi 2.30900 Examinare microscopică - frotiu Gram 2.30901 Cultivare bacterii aerobe 2.30902 Cultivare bacterii anaerobe 2.3091 Ulcere de decubitus 2.30910 Examinare Microscopică - frotiu Gram 2.30911 Cultivare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184209_a_185538]
-
FOCG. 3.6. "întocmit de" - se trece numele medicului care a întocmit FOCG și se aplică parafa acestuia. 3.7. Internat prin - se codifică conform Notei 3 a formularului FOCG. 3.8. Sexul - se completează în căsuța alăturată litera M (masculin) sau F (feminin). 3.9. Data nașterii se codifică în căsuțele respective cu 01-31 (zi), 01-12 (lună), anul calendaristic respectiv. 3.10. Domiciliul legal - județul, localitatea, sectorul - pentru municipiul București, urban/rural, strada și numărul etc. se completează pe baza
EUR-Lex () [Corola-website/Law/184209_a_185538]