13,698 matches
-
Roman (și nu pe cel al lui Iliescu), el îl contrariază cu idealismul său pe Ștefan Agopian, mai apt - prin însăși condiția prozatorului de a pleca de la concret - să înțeleagă că o mână o poate spăla pe cealaltă și amândouă obrazul. Rezultatul acestei contrarieri (citit în numărul 24 al aceleiași reviste sub titlul „Rana deschisă”) m-a contrariat la rândul său pe mine, în ciuda faptului că pot înțelege argumentele de prozator ale lui Agopian și mă pot lăsa furată de stilul
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
în care nu numai copiii naivi, ci și actorii (și actrițele) mai puțin naivi ai acestui moment istoric s-au prezentat la televiziune pe tancuri. La cea de-a treia aniversare a „evenimentelor” din decembrie ni s-a spus, de la obraz, prin vocea albă ca a destinului domnului general Militaru, că era normal să nu ne fie arătat nici un terorist, fiindcă, dacă am fi văzut unul singur, prin el i-am fi văzut și pe ceilalți. Iată, ne-am zis, erau
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
bunăvoie și nesilit de nimeni, e - într-un fel - și mai grav decât dacă erai constrâns să o faci. În total dezacord cu combatanții din piețe și cu o anumită parte a presei, Andrei Pleșu se răcorește spunând tuturor de la obraz: „În ce mă privește, mă tem că dacă s-ar reveni, peste noapte, la teroare, arena curajului civic ar rămâne pustie: ar reapărea, singurateci, Doina Cornea, Dan Petrescu, Mircea Dinescu, Radu Filipescu, Gabriel Andreescu, cei șase și două-trei grupuri răzlețe
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
nici un fel roman tradițional. Am totuși convingerea că personajul trebuie să existe orice s-ar întâmpla. Sau oricâte metamorfoze ar suferi romanul. Când creez personajul, mă încearcă senzația pe care o aveam mai demult, atunci când sculptam. Astăzi, îi conturez fruntea, obrajii, ochii. Mâine, mâinile, îi caut expresia până ce reușesc să-l văd. Deci în fiecare zi îi adaugi acelui personaj câte ceva din ce este în tine și porți cu tine pretutindeni: o nuanță, o replică, o particularitate a caracterului, până în clipa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
fluid scînteietor din dangătul clopotului și către seară îl dizolvau gînditori în Dumnezeul cel adevărat. SEMN DE CARTE Suflarea oglinzii cum stinge o lumînare. Există Forme vizibile Există Forme vizibile și Forme invizibile de teroare cîntece care ard molcom cum obraji încinși de rușine unghiuri ce nu se pot lepăda de mormăitul lor animalic principii ce nu se pot obișnui cu respirația noastră matinală idei elastice cum jartiere Forme ce se pierd apoi plîng alături de noi apoi se pierd definitiv. CEZAR
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care, deși obișnuită în epocă, va stârni un șir întreg de invidii. Când a cunoscut-o Buhman, Olga era ,,o femeie tânără de tot, foarte frumușică și tare atrăgătoare, cu surâsul jucând în colțul buzelor roșii, o brună cu pielița obrazului mată și ochi frumoși, scânteietori...o fire năbădăioasă și o voință puternică, nu prea lesne de ghicit în statura plinuță și grațioasă ...’’ În perioada în care a fost ofițer-adjutant regal pe lângă principele Ferdinand, tânara Olga Prezan s-a bucurat de
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
măslin, iar cu celelalte, săgeți. Bătrânul Abraham apare pe sculptura de la Memorialul Lincoln stând pe marele lui jilț cu mâna dreaptă deschisă și stânga încleștată. Citându-l pe unchiul său quaker, Herbert Hoover a spus: ,,Prima dată întoarce și celălalt obraz, dar dacă te lovește, pocnește-l"2. Ați prins ideea. În propria viziune despre noi înșine, suntem luptători șovăitori. Suntem ca blândul ochitor de frunte din Marele Război, sergentul York, recrutat dintr-un mic orășel din Tennessee, care se îndoia
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
reporterilor: Dacă îmi dați o săptămână, aș putea să mă gândesc la una"13. Curtarea mass-mediei este o încercare lipsită de speranță, în sensul că niciun președinte nu este satisfăcut mult timp de rezultate. Indiferent cât de gros ați avea obrazul, vă va revolta o mare parte din ce se scrie despre dumneavoastră. La Casa Albă veți dori să jucați rolul lui Prospero, artistul magician care coordonează evenimentele. Veți dori ca strategiile dumneavoastră să se desfășoare lin și conform planului. Jurnaliștii
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
fi otrăvit de Nero, și Octavia, viitoarea soție a lui Nero pe care a omorât-o. Unor împărătese li se acorda titlul onorific de Augusta, Valeriei nu i s-a acordat acest titlu. Fizic, Valeria era o frumusețe obișnuită, cu obraz plin, nas ușor arcuit, cap rotund, păr bogat. Istoricii romani Tacitus, Suetonius, Juvenal, Plinius cel Bătrân, Dio Cassius au scris despre ea lucruri adevărate dar și exagerate. O încondeiau ca fiind senzuală, desfrânată, lacomă, crudă. Cei mai mulți se refereau la viața
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Cupidon și își dorește îngăduința de a iubi. Torturat de pasiunea iubirii, poetul inventează un cod secret de gesturi prin care să comunice cu iubita în sala banchetului, unde capricioasa Corina se află în compania soțului ei: să-și atingă obrazul dacă în clipa aceea își amintește de iubirea lor, să-și atingă lobul urechii dacă vrea să-i reproșeze ceva iubitului ei. Poetul îndrăgostit este atât de gelos pe soțul ei, încât o îndeamnă să se ferească de îmbrățișările lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nici nu se îmbată ăsta e un lucru de rușine, iar bărbaților nu le plac asemenea fete nici nu se-ndoapă ca o prost-crescută, ci abia apucă mâncarea cu vârful degetelor, mănâncă fără zgomot și nu-și umple cu bucături amândoi obrajii, bea sorbind încet, fără lăcomie, și nu dă paharul pe gât dintr-o suflare... Și nu vorbește mai mult decât trebuie, nu glumește pe seama mesenilor și nu are ochi decât pentru clientul ei. Pentru asta o plac bărbații. Și când
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cochetării deosebite... Într-un oval de o grație ce nu poate fi descrisă, puneți doi ochi negri, cu niște sprâncene atât de arcuite, încât păreau pictate; peste ochii aceștia aruncați vălul genelor lungi care, plecându-se, umbreau frăgezimea trandafirie a obrajilor; desenați o gură frumos conturată, cu buzele întredeschise grațios, pentru a lăsa să se vadă niște dinți albi ca laptele... veți obține tabloul complet al acestui căpșor fermecător... Farmec, drăgălășenie, exuberanță pe toate le avea. Armand Duval este fiul unui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
despre care nu știa mare lucru, au aruncat-o în brațele unui bărbat căsătorit, cu pretextul de a fi bona copiilor lui. Acesta a profitat de naivitatea ei, a violat-o și i-a lăsat drept amintire o cicatrice pe obraz. În atelierul lui Manet l-a cunoscut pe celebrul scriitor Baudelaire căruia i-a mărturisit cum a învățat să citească, sub masa unei starețe dintr-o mânăstire, cum îi plăcea să asculte povești despre curtezane, grandes horizontales, că i-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
suntem pentru că Dumnezeu vrea, nu cred în drac, Dumnezeu e mai tare ca dracul... În concepția celor două femei, Dumnezeu era aliatul lor, Dumnezeu le poruncea să se îmbăieze, să-și ungă corpul cu elixir de smirnă, să-și frăgezească obrajii cu abur de lapte, să-și lustruiască unghiile cu anilină de acaju. Scandalurile continuau până ce, odată, bărbatul ieșit din minți a lovit-o pe soția sa așa de tare cu tocul unui pantof, încât a desfigurat-o. Cele două femei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
slujit altor interese, altele, mereu altele. I-am cerut iertare pentru că m-am ridicat de fiecare dată când am căzut. I-am cerut iertare că am știut să iert când am fost lovită. Am întors de fiecare dată și celalalt obraz. Viața a venit la mine fără să-mi arate pe care drum trebuie să o iau. Viața mi-a adus tot și mi-a luat tot ce iam cerut. Când viața va pleca o să mă eliberez de toată povara viselor
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
timp. Rugă necuvântată, ci doar mimată de fețele candide ale copiilor! Rugă și acea chemare a sângelui, care face minuni, cum de altfel, minuni sunt aceste trăiri pe pământ! Bătrâna își pleacă trupul chinuit de muncile de peste zi, sărută obrajii fierbinți ai micuților și, ca într-o vrajă, se pierde în inima fiecăruia. Și acolo a rămas multă vreme, de altfel, până când s-a transformat într-o strălucitoare steluță pe cer, mult mai departe de noi. Chiar dacă viața lor
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
Malurile, secate de jur-împrejur, cu crăpături adânci și împrăștiate peste tot, par a fi zâmbetul hidos al unei vrăjitoare. Zarea este pierdută într-un nesfârșit de căldură. Ca și Mura, fetița de șase ani a bunicii. Cu lacrimile șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce topeau pământul, Mura, eroina povestirii noastre, caută în zare cu privirea. Teama de a se fi pierdut face să îi bată inima în piept ca ticăitul ceasului vechi de pe masa bunicii: tic-tac, tic
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
atunci, cu cozoroc. Împletiturile de pe aceasta erau parcă la fel ca cele de pe reverele cămășii. Mura mai observă că omul acela zâmbea curat ori așa i se păru ei și dorea să nu se înșele... Avea ochii negri, trăsături blajine, obraji rumeni și era cam rotofei. Da! El era șeful de gară. Era omul care dorea să- i schimbe viața. Atunci când s-a apropiat de ea mirosea a ceva deosebit (odată, pe câmpie, a simțit acest miros de floare, de curat
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
prea înalte pentru ea, Mura a fugit. A fugit și de femeia aceea care urma să-i fie mamă. A fugit de un alt destin. A fugit cât o țineau piciorușele ei mici. Voia la bunica! Cu lacrimile șiroind pe obraji, mai fierbinți ca picăturile de raze ce urmau să topească pământul, Mura, eroina povestirii noastre, căuta în zare cu privirea. Voia la bunica! Teama că s-ar fi pierdut, face să îi bată inima în piept ca ticăitul ceasului vechi
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
om la om. «Domnu’ Zainea, eu n-am fost la turci, nu am pașaport. De ce vorbiți așa?» «Uită-te la tine! Cum ai vrea să se poarte bărbații cu tine dacă te îmbraci cu fustă scurtă? Te-mpaci cu băiatu’?» Obraz și prestigiu de Făurei Mi-a cerut o declarație că mă împac pentru trei milioane. Pe de altă parte, i-a spus lui Dan Enescu să-mi dea banii că-l bag în pușcărie. Mama lui Dan i-a dat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
altă parte, i-a spus lui Dan Enescu să-mi dea banii că-l bag în pușcărie. Mama lui Dan i-a dat 500000 de lei domnului Zainea care i-a dat mamei mele 450000». Dl Zainea i-a arătat obrazul: «Te costă 50000 deranju’!» A oprit 50000 de lei. Toți erau de față. Au zis că ne mai dau doi purcei. Dacă nu aduci restul până la trei milioane, în trei zile te arestez», i-a spus băiatului. După trei zile
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
strângeau acatistele și banii. Să nu minți... A plecat apoi în lumea umbrelor. Mă duc la Mânăstirea Cernica să văd ce a rămas din amintirea părintelui Argatu. Îl caut pe părintele Ieronim», zic unui călugăr vioi, care umbla prin fața mânăstirii. Obrazul roz - să-l tai cu un fir de păr. Îl urmau doi feciori cu o cameră de filmat. «Evocarea părintelui Argatu? Se supără Patriarhul Teoctist dacă acordăm interviuri...» Văd un călugăr bătrân pe terasă, pălindu-se la soare, cu picioarele
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de oamenii sau grupurile care ne înconjurau. Nu ne amintim prima copilărie tocmai fiindcă impresiile noastre nu se pot agăța de nici un suport, căci nu devenisem încă ființe sociale. " Prima mea amintire spune Stendhal este că am mușcat-o de obraz sau de frunte pe doamna Pison de Dugalland, vara mea... O și văd, o femeie de 25 de ani, cu trupul plin și fața rumenă... Scena mi-a rămas clar întipărită, desigur din cauză că gestul meu fu socotit pe loc drept
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cât mai plăcută, să încercăm a scotoci prin timpul colbăit, așezat aici mai mult în chip de legendă decât ca documente. Îți mai amintești, cred, de prima noastră vizită aici. Era o zi de primăvară, cu ochi de toporași și obraji ca floarea de cais. Era o zi care își flutura mantia țesută din razele soarelui de dimineață senină aruncată peste dealurile albastre. Acea zi purta ciuboțica cucului în chip de conduri și își unduia grațios trupul de silfidă cu mersul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
hanul în zi de sărbătoare, pictat de Emanoil Bardasare, pe care privindu-l simți cum te învăluie zvon de cobză și țambal, peste care deslușești limpede glasul viorii și parcă îl vezi pe lăutarul din fruntea bandei cum își lasă obrazul oacheș pe trupul ei a mângâiere, iar arcușul o face să doinească, să vorbească cu glas de bucium sau de ciocârlie, iar uneori...să ofteze. Nu mai știu, dragă prietene, dacă pe atunci știam măcar un vers din catrenele scrise
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]