13,312 matches
-
medalioane ce cuprind câte doi prooroci, în centru fiind Maria cu Pruncul Isus, iar ultimul registru ampla scenă cu Isus pe cruce, completată cu episoadele Coborârii de pe cruce în stânga și Plângerea lui Isus, în dreapta. Bolta naosului nu are decor deoarece pânza pictată a fost smulsă si a dispărut. Alexandru Ponehalschi, autorul picturii murale și a icoanelor, este o remarcabilă personalitate artistică din Maramureșul secolului al XVIII-lea, fiind atașat stilistic și din punctul de vedere al programului iconografic abordat tradiției postbizantine
Biserica de lemn din Budești Josani () [Corola-website/Science/310267_a_311596]
-
un platou piemontan, cu conducte morfologice slab conturate, este considerată a fi una dintre localitățile cu cele mai mici resurse de apă din țară. Zona carstică Carașova este situată în partea vestică a acestei vaste arii de sedimentare a Unității Pânzei Getice, cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de Sinclinoriul Reșița- Moldova Nouă. Sedimentarea sinclinoriului peste fundamentul cristalin s-a efectuat în cursul mai multor cicluri de sedimentare: 1 Carbonifer- Permian, 2 Triasic, 3 Jurasic- Cretacic Inferior, 4 Cretacic Superior
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
o vârstă fragedă), ultimul din tablou fiind spătarul Mihai Cantacuzino. În biserică există una din cele mai remarcabile piese din Mănăstirea Sinaia: epitaful executat de Ana Roth. Este lucrat cu acul și cu fir de aur și mătase colorată pe pânza de bumbac. Confecționarea acestuia a durat trei ani (1897-1900), iar epitaful respectiv este înregistrat în catalogul U.N.E.S.C.O.. În naos se găsesc scaunele rezervate familiei regale unul cu blazonul regal și emblema "Nihil sine Deo" ("Nimic fără Dumnezeu"), și
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
Iisus se află înscris în românește „Vitejia dreaptă să biruească” și trei stele cu câte șase raze, dispuse una sub alta. Cealaltă față a steagului nu mai poate fi văzută astăzi deoarece pe ea a fost aplicat un suport de pânză. Steagul a ajuns la muzeul din Dresda de unde, în 1937, a fost readus în România și expus la Muzeul Militar din București. Actual se află în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României.
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
ale patricienilor genovezi. În februarie 1622, van Dyck sosește la Roma, unde va rămâne vreme de doi ani, studiind operele maeștrilor italieni și umplându-și caietul de desen cu schițe, care îi vor servi mai târziu pentru compozițiile unora dintre pânzele sale. Semeț din fire, artistului îi plac veșmintele împodobite cu pene și lanțuri de aur. Italienii îl numesc „il pittore cavalieresco” (pictorul cavaler). În august 1622, vizitează pentru prima dată Veneția, urmează Torino, Mantua și apoi Milano. La începutul anului
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
va executa unssprezece portrete regale. În tabloul (1635) plin de eleganță reprodus aici, Carol I este portretizat la marginea pădurii, într-o atitudine demnă, îmbrăcat în catifea și satin, cu o pălărie neagră mare. Van Dyck reduce ponderea culorii, pe pânza groasă, grunduită așterne un prim strat de bază, după care întinde două-trei straturi de culoare, folosind cel mai adesea ulei de in. Pentru a lega tonurile de albastru, folosește gălbenuș de ou amestecat cu "lapislazuli", din azurit sau smalț. La
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
fiind un gen inferior al picturii și se orientează spre tematica istorică sau mitologică (""Venus în atelierul lui Vulcan"", 1630-1632; ""Amor și Psyche"", 1638). Totuși, în istoria artei el figurează mai ales ca portretist. Nivelul înalt și caracterul inovator al pînzelor sale au consolidat timp de două secole genul cunoscut sub numele de "portret aristocratic". Influența exercitată de van Dyck asupra picturii engleze a secolului al XVIII-lea va fi foarte mare, mai ales în cazul lui Josuah Reynolds și - mai
Antoon van Dyck () [Corola-website/Science/309169_a_310498]
-
El s-a alăturat celor de la Uș Palaiseau în 1989, dar după un an tatăl său a căzut de acord cu clubul, așa că Henry să mutat la ES Viry-Châtillon și a jucat acolo doi ani. Antrenorul lui UȘ Palaiseau Jean-Marie Pânză, mentorul lui Henry, l-a urmat acolo. Henry a atras atenția clubului AȘ Monaco, cu care a semnat în 1990. Debutând că profesionist în 1994, a stat la Monaco până în 1998, când a fost chemat și la echipa națională. Henry
Thierry Henry () [Corola-website/Science/309220_a_310549]
-
Caravela a fost o navă cu pânze, de mici dimensiuni, rapidă și foarte manevrabilă dezvoltată de portughezi în secolul al XV-lea. A fost folosită în timpul marilor descoperiri geografice (de exemplu de portughezi Bartholomeu Dias, Vasco Da Gama și expediție spaniolă Cristofor Columb - cu navele Nina și
Caravelă () [Corola-website/Science/310524_a_311853]
-
atunci, mai ales în Mediterana, se pretau mărilor liniștite cu vreme însorită și vânturi line, se naviga mai ales în apropierea țărmurilor și nu puteau fi folosite în condițiile aspre de pe ocean. O caracteristică importantă a lor este "vela latina", pânza triunghiulară care permitea navigarea în orice direcție față de vânt. Navigarea împotriva vântului se făcea în volte. Nava putea înainta aproape pana la 50 grade față de direcția de unde bate vântul, și apoi face un zig-zag pentru a menține direcția. Chiar dacă "vela
Caravelă () [Corola-website/Science/310524_a_311853]
-
nu putea beneficia de întreaga forță a vântului atunci când acesta bătea din pupa, vânturile mai puternice de pe ocean compensau acest lucru. La început caravelele aveau 2 sau 3 catarge, mai târziu ajungând chiar la 4, unele din ele dotate cu pânze dreptunghiulare pentru a capta mai bine vântul din pupa, caz în care erau numite "caravela redonda". (Pânzele dreptunghiulare se mai numeau "vela redonda", după forma pe care le-o dă vântul.) Regele Portugaliei, Henric Navigatorul, a fost cel care a
Caravelă () [Corola-website/Science/310524_a_311853]
-
ocean compensau acest lucru. La început caravelele aveau 2 sau 3 catarge, mai târziu ajungând chiar la 4, unele din ele dotate cu pânze dreptunghiulare pentru a capta mai bine vântul din pupa, caz în care erau numite "caravela redonda". (Pânzele dreptunghiulare se mai numeau "vela redonda", după forma pe care le-o dă vântul.) Regele Portugaliei, Henric Navigatorul, a fost cel care a încurajat și finanțat construcția acestor nave la dimensiuni tot mai mari, destinate călătoriilor lungi. Caravela a fost
Caravelă () [Corola-website/Science/310524_a_311853]
-
ul a fost o navă cu pânze, de mari dimensiuni și cu mai multe punți folosit de națiunile Europei în secolele XVI-XVIII. Galioanele erau bine înarmate și erau folosite pentru bătălii și transport. În perioada care a urmat marilor descoperiri geografice, în care caravela a avut rolul
Galion () [Corola-website/Science/310525_a_311854]
-
străbăteau Pacificul, cântăreau aproximativ 2000 de tone. Galioanele erau mai ieftin de construit (cinci galioane costau cât trei carace), dar mai rapide și mai manevrabile decât caracele. Construcția galioanelor încorpora un mănunchi de inovații care au marcat epoca navigației cu pânze, unele din ele rămânând principii de bază până în epoca modernă. Partea superioară a fost coborîtă și castelul de la prova adus spre înapoi, reducând presiunea vântului și riscul de răsturnare. Lățimea mai mare la nivelul apei care se îngustă spre partea
Galion () [Corola-website/Science/310525_a_311854]
-
mai mult centrul de greutate. Galioanele aveau 3 sau 4 catarge, primele două cu vele dreptunghiulare iar cele din spate cu vele latine. Catargele erau acum făcute din segmente și nu dintr-o bucată masivă, invenție preluată de la olandezi, iar pânzele se fragmentează în pânze mai mici și mai multe, de dimensiuni apropiate. Catargul principal este puțin înclinat spre pupă, pentru eficientă. Tija cârmei a fost prelungită așa încât timonierul putea vedea direcția navei și poziția pânzelor pentru o mai bună coordonare
Galion () [Corola-website/Science/310525_a_311854]
-
greutate. Galioanele aveau 3 sau 4 catarge, primele două cu vele dreptunghiulare iar cele din spate cu vele latine. Catargele erau acum făcute din segmente și nu dintr-o bucată masivă, invenție preluată de la olandezi, iar pânzele se fragmentează în pânze mai mici și mai multe, de dimensiuni apropiate. Catargul principal este puțin înclinat spre pupă, pentru eficientă. Tija cârmei a fost prelungită așa încât timonierul putea vedea direcția navei și poziția pânzelor pentru o mai bună coordonare. Înainte, la vasele mari
Galion () [Corola-website/Science/310525_a_311854]
-
invenție preluată de la olandezi, iar pânzele se fragmentează în pânze mai mici și mai multe, de dimensiuni apropiate. Catargul principal este puțin înclinat spre pupă, pentru eficientă. Tija cârmei a fost prelungită așa încât timonierul putea vedea direcția navei și poziția pânzelor pentru o mai bună coordonare. Înainte, la vasele mari timonierul stătea sub punte și urma indicațiile date de un observator de deasupra. Timona cu roată nu apăruse încă în vremea galioanelor. Deoarece călătoriile oceanice erau lungi și condiițiile grele la
Galion () [Corola-website/Science/310525_a_311854]
-
semnat pacea de la Amiens din 1802, o gravă înfrângere diplomatică a Angliei. De fapt, nimeni n-a respectat tratatul și în 1803 ostilitățile au fost reluate. După faimoasa victorie engleză în Bătălia de la Trafalgar, ultima mare bătălie a corăbiilor cu pânze, în cursul căreia a murit Nelson, Anglia a devenit stăpâna de necontestat a mărilor. În 1804, George a fost din nou afectat de boala sa; după ce și-a revenit, Addington a demisionat iar Pitt a revenit la putere. Pitt s-
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
coloniștii englezi. La început, coloniștilor le-a fost ordonat de către Marea Britanie să cultive cânepa, climatul Americii fiind perfect pentru așa ceva. După Revoluția americană, în Kentucky se creștea „cultura de milioane” din care se făcea totul de la îmbrăcăminte la frânghii și pânze de vase. În agenda sa din anul 1765, George Washington susținea că ar fi cultivat canabis pentru fibră cât și în scopuri medicinale. La începutul secolului al XIX-lea, canabisul a început să fie folosit medicinal, iar la mijlocul anilor 1800
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
serie de tablouri de inspirație böckliniană, dar - influențat de operele lui Friedrich Nietzsche - începe seria tablourilor care vor constitui preludiul picturii sale zise "metafizice". Între 1911 și 1915, Giorgio De Chirico lucrează la Paris și, în anul 1912 expune trei pânze în cadrul "Salonului de Toamnă", apoi la "Salonul Artiștilor Independenți". Îl cunoaște pe poetul Guillaume Apollinaire, primul care va denumi tablourile lui "pictură metafizică", și frecventează cercul artiștilor Pablo Picasso, André Derain și Constantin Brâncuși. Când Italia intră în război, De
Giorgio de Chirico () [Corola-website/Science/310814_a_312143]
-
nerv și concentrare, cu poezie exterioară a naturii, cu sentimentalism față de toate nimicurile, cu fărâme mici de fapte în cadre mari, cu duioșie continuă și cu umor aproximativ, cu o atmosferă mătăsoasă lipsită de noutate. Toate acestea se scurg în pânza domoală a unei povestiri somnolente și duioase. Alexandru Piru apreciază pe autorul prolific, cu nuvele și romane morale, didactice și naive. Dumitru Murărașu îi rezervă un loc aparte în literatura tradițională româmă. Consideră că este superior lui Ion Agârbiceanu prin
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
stare re, podita pe giosu cu scânduri, acoperisiu bunu, pește totu în stare suferibila, de 7½ stânjen lungă și 3 stângeni lata. În altariulu basericei se află masă altariului de peatra învelita cu duó invelitóre una de giolgiu una de pânză împestrița, pe altariu este lacrutie de feru pentru s[fanta] Cuminecătura, icónele S[fanta] Treime și Restignirei, antimisulu santitu de episcopulu Ioanu cândva Alexi în anulu 1858, s[fanta] evanghelie tipărită în Blasiu în anulu 1765, legată bine, lyturgiconu tipărit
Biserica de lemn din Cizer () [Corola-website/Science/308792_a_310121]
-
Palatul Regal ("Apoteoză"), la Palatul lui Gheorghe Cantacuzino, la Palatul lui Ioan Kalinderu, la Capela Cimitirului Bellu, la Capela Castelului Bran, la Turnul lui Țepeș și picturile monumentale "Valea Oltului" de la Ministerul Lucrărilor Publice din București (frescă) și "Cosașii" (pe pânză) aflat la Muzeul de Artă din Botoșani. Ca un demn urmaș al lui Nicolae Grigorescu, tematica idilic rurală a rămas istoriei prin picturile "În codrii Herței, Între nalbe, Floarea soarelui, Petrecere câmpenească, Culesul merelor, Fete în Bucovina, Două fete, Spartul
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Palatul Regal ("Apoteoză"), la Palatul lui Gheorghe Cantacuzino, la Palatul lui Ioan Kalinderu, la Capela Cimitirului Bellu, la Capela Castelului Bran, la Turnul lui Țepeș și picturile monumentale "Valea Oltului" de la Ministerul Lucrărilor Publice din București (frescă) și "Cosașii" (pe pânză) aflat la Muzeul de Artă din Botoșani. Ca un demn urmaș al lui Nicolae Grigorescu, tematica idilic rurală a rămas istoriei prin picturile "În codrii Herței, Între nalbe, Floarea soarelui, Petrecere câmpenească, Culesul merelor, Fete în Bucovina, Două fete, Spartul
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
de altfel și un anumit stil de lucru cu privire la pregătirea ședințelor de pictură, care semănau cel mai bine cu secvențele ce apar într-o superproducție cinematografică. Pictorul Verona era însoțit de adevărate caravane organizate cu ajutoare care cărau materialele necesare (pânze, umbrele de soare, vopsele, acareturi, șevalete, etc.) pe mai mulți kilometri spre locul ales cu mare atenție dinainte. Alături de caravană mergeau și o liotă imensă de oameni - modele ale "horelor" pe care urma să le realizeze. Anterior acestor deplasări Verona
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]