13,022 matches
-
uit „ca Ticuță în PROIECTUL din Castel” - dar aveți dreptate, e cam același lucru -. Nu e potrivit, știu, ca un reporter să nu priceapă ce scrie sau desenează un inventator pe foile de pe planșeta lui. Un reporter adevărat află tot, pricepe tot și nu spune niciodată că pe el nu-l interesează invențiile, sau moda, sau fotbalul, sau altceva. Munca Inventatorului îl interesează, de fapt, cel mai mult pe adevăratul reporter. În ce mă privește, promit că voi încerca să pricep
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pricepe tot și nu spune niciodată că pe el nu-l interesează invențiile, sau moda, sau fotbalul, sau altceva. Munca Inventatorului îl interesează, de fapt, cel mai mult pe adevăratul reporter. În ce mă privește, promit că voi încerca să pricep din ce în ce mai bine ceea ce a desenat și a scris Inventatorul pe foile acelea mari, mai ales pe foile unde e vorba despre copii. Un lucru mi-e clar de la bun început și vi-l spun, așa, de la mine: înainte de orice, copiii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
doresc ei, dar orice meserie ar avea, e bine să fie și reporteri buni. De ce? De ce? Pentru că un reporter bun învață să vorbească bine, să se îmbrace potrivit cu ceea ce spune, să învețe toate limbajele non-verbale, la care noi pisicile ne pricepem de minune. Reporterii buni sunt ascultați. Și nu doar ascultați. Lumea ține minte ce spun reporterii buni. Și nu doar țin minte, ci pun în practică, îndemnurile lor. Deci... Stop, că mă trezesc! M-am trezit și vă spun exact
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de luat vederi, nici aparat de fotografiat și nici talent la desen. Așa că v-am spus o poveste fără imagini. PAM crede că politicos era să desenez și eu ceva. Înclin să-i dau dreptate, dar dacă m-aș fi priceput, aș fi desenat toată cartea. Vă rog din suflet, ajutați-mă, copii, desenați voi în locul meu. De la voi pot nu numai să capăt curaj ci și să învăț unele lucruri. Dați unui pisoi nepriceput o prețioasă mână de ajutor, prieteni
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ajutor, prieteni! Dar iată că Inventatorul și Zâna Inventica afișează, în sfârșit, pe un perete foile mari cu PROIECTUL la care au lucrat, până la urmă, toți. Vedeți? Chiar și ei au desenat. Au scris și au desenat. Dar ei se pricep la scris și la desenat. Eu stau mai prost cu desenul. Eu povestesc. Dar aștept cu nerăbdare ajutorul vostru. Trimiteți- mi, vă rog, și mie desenele voastre, pe adresa de pe ultima pagină. Și acum... Încerc să vă citesc ce scrie
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
costa foarte mult. SÎnt detectiv. Ar fi trebuit să mă prind că Cliff e suspect. Știam de la masoni cum e el, cu casetele alea video și restul. Noi... aș putea fi de rîsul curcilor la serviciu! O să fie o promovare. Pricepi unde bat? — Bruce, o să fiu foarte discretă pînă la momentu potrivit. Promit că nu spun nimic. Dar trebuie să vii să mă vezi Bruce... Bineînțeles că da, zic eu cu blîndețe În receptor. E ceva special Între noi, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
s-a zis cu toată cocaina și rahaturile alea. Mă privește sever și cercetător, cu o autoritate pe care n-a manifestat-o niciodată pînă În prezent. Autoritatea unui bărbat care știe că are statul În spate, de partea lui. — Pricepuși? — Sigur Ray, zicem noi. — Atîta vreme cît Îți dai seama cum e vechiul cîntec: „Zilele alea s-au dus acum și trebuie să rămînă În trecut“, ok? — Ok... — Și Bruce, fără supărare, ei frățîne? — Noo Ray, mă cunoști, nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
disperată eram că n-o să-mi termin teza la timp, că o să trebuiască să mă retrag de la Facultate („publish or perish! “) și că n-o să am unde să mă angajez, că la altceva decât să vorbesc despre literatură nu mă pricep. Îmi amintesc cum am scris până în ultima clipă, până noaptea târziu, în ajunul zilei în care am predat lucrarea la Facultatea de Drept, cu un soi de adâncă epuizare, îmi amintesc cum am alergat, nedormită, spre biroul X, m-am
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
O femeie voinică, cu părul prins sub baticul galben, având șorțul pătat, zâmbitoare și sprintenă, în ciuda staturii care-o făcea să pară greoaie, se strecura printre mese, neașteptat de iute, de la un client la altul. Nașul, atât cât se pricepuse, îl ajutase pe băiat. Piasa, voind să simtă dacă oasele se așezaseră cum trebuia, îi pipăi cotul, îi îndoi mâna, foarte atentă. La o mișcare involuntară mai bruscă, iar se deplasară oasele! Multă vreme după aceea, băiatul avea să-și
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
îi întinse mâna și-l întrebă: - Cum a mers la examen? I-ai dat gata pe ieșeni? Hai, nu te bosumfla, c-am glumit. Nu, serios, cum a decurs examenul, când vei afla rezultatul? - Știu și eu... Cât m-am priceput, cât știam de la școală, am scris. N-o fi dracu’ așa de negru! Necazul e că rezultatele vor fi afișate peste două săptămâni, eu trebuie să plec acasă pe jos, fiindcă banii nu-mi ajung pentru tren. Omul îl privi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
mii opt sute, oameni viteji, oameni cu faimă, după casele părinților lor. 31. Din jumătatea seminției lui Manase, optsprezece mii, care au fost numiți pe nume să se ducă să pună împărat pe David. 32. Din fiii lui Isahar, care se pricepeau în înțelegerea vremurilor și știau ce trebuia să facă Israel, două sute de căpetenii, și toți frații lor erau puși sub porunca lor. 33. Din Zabulon, cincizeci de mii, în stare să meargă la oștire, înarmați pentru luptă cu toate armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
se dovedea de o istețime nemaipomenită. Abia Începea să-i spună ceva, că ea dădea din cap, asigurându-l că a Înțeles totul. Venea chiar cu idei proprii, foarte ușor aplicabile În situația dată. Asta dovedea experiență În „materie”. ― Ai priceput tot ce ți-am spus? - a Întrebat o profesorul la finalul discuției. ― Apâi eu am priceput că În șpitalu’ aista nu să spuni dicât „am Înțăles”. ȘÎ alta nimica. Așa cî am Înțăles cu vârf și Îndeasat. Nu duci nici o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cap, asigurându-l că a Înțeles totul. Venea chiar cu idei proprii, foarte ușor aplicabile În situația dată. Asta dovedea experiență În „materie”. ― Ai priceput tot ce ți-am spus? - a Întrebat o profesorul la finalul discuției. ― Apâi eu am priceput că În șpitalu’ aista nu să spuni dicât „am Înțăles”. ȘÎ alta nimica. Așa cî am Înțăles cu vârf și Îndeasat. Nu duci nici o grijî, domnu’ profisoru’, cî știu eu ci sî fac - a răspuns piranda... ― Dacă-i așa, am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apuci toată mâna - a filozofat securistul. ― Nu știu cine Încalcă principiul bunei cuviințe și al respectului privind nivelul profesional la care se află fiecare din cei implicați - absolut Întâmplător - În acest dialog... ― Nu-ți permit să apreciezi competențele mele profesionale! Sper să pricepi că eu sunt cel care hotărăște cine și cui dă socoteală! ― Asta pe baza propriei dumitale gândiri și hotărâri privind desfășurarea evenimentelor... Ceea ce v-am spus adineauri rămâne În picioare. E treaba dumitale ce crezi și cum apreciezi răspunsul meu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am vrut decât să-ți amintesc că profesorul - dragul de el - a vrut să spună că se apropie momentul când trebuie să finalizezi unele lucrări, În vederea... Ei! Da’ ce? Eu trebuie să te dădăcesc?” „Oprește-te, gură spartă, că am priceput!” „Păi era și momentul. Cred că e de ajuns o măciucă la un car de oale” - l-a tachinat din nou gândul de veghe. Cu mintea limpede, Gruia a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor. Mâine vă voi da detalii asupra
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-ar fi... dar... ― Ooo! Sunteți un misterios.... - a șoptit ea, cu un oftat adânc, care a făcut ca sânii să i se zbată ca doi hulubi speriați sub bluzița bine struniă pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când dorm - și a ieșit În vârful picioarelor... „Te bucuri de răul altuia, prietene” - l-a apostrofat gândul de veghe, tocmai pe când Gruia se gândea bucuros că a reușit să n-o trezească din somn pe Maria. „Nu prea am priceput ce ai vrut să spui, cumetre” - i-a răspuns Gruia. „Nu te gândești că biata fată va fi foarte tristă când se va trezi și nu te găsește lângă ea?” „Am vrut s-o las să se odihnească În liniște
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tata Toader”. ― Ei? Cum ți se pare, scumpule? E o minune. Numai țăranii știu să-și exprime gândurile și sentimentele așa de-a dreptul... Ai văzut? Într-o bucățică de scrisoare ne-au trimis gândurile și inimile lor! ― Tu te pricepi mai bine ca mine să analizezi o scriere. Și Îți dau dreptate. Darrr... fii atentă: „Ochi’ șî băietu’”, fiindcă nu toată lumea are „un nepot de toată frumusăța!” Numai mama Maranda și tata Toader au acest privilegiu! Au râs cu mare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nemaipomenit a lui Petrică, au răsuflat ușurați parcă... ― Chiar așa s-au petrecut faptele, tată Toadere? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Ei. Le mai Înflorești și Petrică. Așa-s eu. La mini mai mult face treaba decât vorba. La cislă se pricep toți. La fapte, mai puțini - a răspuns tata Toader. ― Eu am crezut că, dacă mi-a Întins mâna, de acum Înainte s-a purta altfel cu mine. Da’ de unde? ― Și când a Început să-și schimbe comportamentul, totuși? - a Întrebat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fața În scurtă vreme. Toader a scos o hârtie și un creion. Le-a Înmânat rusului care s-a dat drept șef. Să deseneze tot ce știe despre linia frontului lor, despre gară, depozit și Împrejurimi. „Da’ credeți că se pricepe să marcheze pe hârtie ceea ce știe? - a Întrebat, neîncrezător Păpădie.. „Nu trimiți un tâmpit să mineze un pod. Și el e șeful. Ce spuneți voi, băieți?” - s-a adresat celor de la divizie. „Trebuie să știi oleacă de meserie și carte
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sau poate e alta?” - m-am Întrebat eu. Urmau cărarea știută. M-am făcut una cu omătul și abia răsuflam. Vorbeau destul de tare, dar, dacă eu nu știam rusește, de unde să-mi dau seama ce sporovăiau ei? Din câte am priceput, nu prea Îi interesau amănuntele din jur. Ar fi pus mâna pe „balalaică” doar dacă dădeau nas În nas cu inamicul. Altfel... ― Ce-i aceea balalaică? Ai mai pomenit o dată - a Îndrăznit să Întrebe Despina. ― Nici nu mi-am dat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
căpitan și pe cei doi cercetași... Mergeam cu mare grijă, ca nu cumva pe lângă ei să fie vreun rus de pază... Din zidul de ninsoare am auzit clar: „Gatova, rebiata? Nu, paidiom!” „Gatova, gatova” - a răspuns Păpădie tușind, ca să nu priceapă „celovecul” că e o voce străină. Toate simțurile au devenit oțelite și Întinse ca o coardă... Ne-am dat seama că În fața noastră se afla un singur rus, fiindcă făcuse imprudența de a veni spre noi. Am avut impresia chiar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe o margine de acoperiș, În satul ceala, până ne-o trecut os prin os. Tocmai atunci și-o găsit rusnacii să-i tragă la măsea samahoancă cu șâpu’... Pe urmă, ține-te, frate, de povești... din care noi nu pricepeam o iotă. Iar pe noi ne aștepta căpitanul cu rezultatul misiunii Împlinite. Și aveam multe să-i spunem... Norocu’ nostru o fost că, spre ziuă, cei doi - Ivan și Petea - o adormit pe marginea drumului, de puteai să tai lemne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne vom retrage În vederea pregătirii pentru diseară... La revedere. ― Să trăiți, domnule profesor - a răspuns Gruia. „Să știi că mi-ai plăcut, amice” - l-a felicitat gândul de veghe. „Dacă Îmi spui și motivul pentru care mă lauzi, atunci voi pricepe despre ce este vorba. Altfel voi lua cuvântul tău drept lingușire” - l-a Întâmpinat Gruia. „Acum să n-o faci pe modestul, că nu-ți stă bine”. „Și totuși?” „Mi-a plăcut discuția pe tema universului sufletului uman avută cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Da’ cum s-o ieu? ― Cu Începutul, frate drag, fiindcă și fiecare misiune de cercetare avea un Început, pe care Îl aflam de la iubitul nostru căpitan. Parcă Îl aud: „Copii, avem de dezlegat o trebușoară la care numai voi vă pricepeți... Ia dați-vă mai aproape de harta asta, s-o descântăm noi și poate ne va spune ea cum stau treburile”. Așa ne dădăcea de fiecare dată, cu toate că se vedea limpede că are o suferință. Mai degrabă sufletească... Doar el o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]