12,786 matches
-
sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină s-a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
un singur stat, iar Bosnia și Moldova erau complet independente. Ungaria continua să aibă mari ambiții în Balcani, iar Republica Veneția deținea numeroase posesiuni pe țarmul Adriaticii. Până la moartea lui Baiazid I, controlul otoman asupra Balcanilor părea o certitudine, dar stăpânirea turcilor în regiune era pusă la îndoială în 1413. Mahomed s-a bazat în principal pe diplomație și mai puțin pe forța militară pentru rezolvarea problemelor momentului. Deși el a condus raiduri militare în regiunile învecinate, prin intermediul cărora Albania a
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
ceară ajutorul turcilor, în vreme ce fratele său, Thomas, a căutat să obțină sprijinul unor puternici ai Europei occidentale, care să-i asigure victoria împtriva fratelui său și a turcilor. Războiul civil a adus Moreea în pragul anarhiei. Mahomed a început eliminarea stăpânirii creștine din Grecia în 1458, ocupând regiunile nordice. La începutul anului 1459, el a cucerit Atena, iar, la sfârșitul aceluiaș an, Thomas a fost obligat să se refugieze la Patras. Demetrios a predat capitala Mystras turicilor și, odată cu ocuparea întregii
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
Centrală decât de Balcani și nu a acordat o atenție deosebită ocupării teritoriilor de la sudul granițelor regatului său. Sârbii au dat o ultimă bătălie la Semendria în 1459, după care statul sârb a dispărut complet. Orașul Belgrad, aflat încă sub stăpânirea Huniazilor, era ultima piedică care îl ținea pe Mahomed departe de controlul total al cursului inferior al Dunării. În ciuda cuceririi Serbiei și Greciei, Albania lui Skanderbeg a continuat să fie o problemă nerezolvată pentru otomani. Mahomed a semnat un armistițiu
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
cucerească în 1461 Imperiul din Trapezunt. În 1462, Mahomed a invadat Valahia și l-a alungat de pe tron pe Vald Țepeș. Sultanul nu a anexat Țara Românească, mulțumindu-se să numească un nou voievod vasal la Târgoviște. Alarmată din cauza consolidării stăpânirii otomane în Balcani și a extinderii controlului asupra coastei Adriatice, Veneția l-a încurajat pe Skanderbeg în 142 să rupă armistițiul cu Mahomed. Regele Bosniei Ștefan Tomeșevici (1461 - 1465), încurajat de reluarea luptei de către albanezi, a renunțat la suzeranitatea otomană
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
își are începuturile în cadrul general al cuceririlor musulmane, continuată cu dominația musulmană asupra insulei Sicilia și a Maltei, proces care a fost inițiat din secolul al IX-lea. Stăpânirea musulmană asupra Siciliei a devenit efectivă din anul 902 (când ultimul avanpost bizantin major din insulă, Taormina, a capitulat), domnia completă asupra insulei, sub forma Emiratului de Sicilia, durând între 965 și 1061. Sicilia a reprezentat pivotul stăpânirii islamice în
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
IX-lea. Stăpânirea musulmană asupra Siciliei a devenit efectivă din anul 902 (când ultimul avanpost bizantin major din insulă, Taormina, a capitulat), domnia completă asupra insulei, sub forma Emiratului de Sicilia, durând între 965 și 1061. Sicilia a reprezentat pivotul stăpânirii islamice în Italia, însă stăpâniri temporare s-au înregistrat și în Italia continentală. Cea mai mare parte din Apulia a fost cucerită, iar invazii musulmane periodice și devastatoare au continuat să aibă loc ajungând înspre nord până la Roma sau în
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Siciliei a devenit efectivă din anul 902 (când ultimul avanpost bizantin major din insulă, Taormina, a capitulat), domnia completă asupra insulei, sub forma Emiratului de Sicilia, durând între 965 și 1061. Sicilia a reprezentat pivotul stăpânirii islamice în Italia, însă stăpâniri temporare s-au înregistrat și în Italia continentală. Cea mai mare parte din Apulia a fost cucerită, iar invazii musulmane periodice și devastatoare au continuat să aibă loc ajungând înspre nord până la Roma sau în Piemont. Cuceririle musulmane nu trebuie
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
au fost alungați complet, ca urmare a invaziei normande în sudul Italiei și în Sicilia. Acest eveniment a marcat capitolul final al acestei perioade. Cucerirea normandă a instaurat cu fermitate creștinismul romano-catolic în regiune, după ce creștinismul ortodox predominase în perioada stăpânirii bizantine și chiar în cea a dominației musulmane. A urmat convertirea pe scară largă, fapt care, dublat de relatinizarea locuitorilor, a condus la dispariția Islamului din Sicilia către anii '80 ai secolului al XIII-lea. O ultimă încercare musulmană de
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
soartă pe care a avut-o și Ragusa în 848. În 851 a murit, guvernatorul și generalul Al-Aghlab Abu Ibrahim, a cărui domnie a fost bine apreciată de către supușii săi din Palermo, în special prin comparație cu lipsurile suferite sub stăpânirea bizantină. El a fost succedat de Abbas ibn Fadhl, ferocele învingător de la Butera. Acesta a pornit o serie de campanii de pradă împotriva teritoriilor aflate încă sub bizantini, capturând Butera, Gagliano, Cefalù și, mai presus de toate, Castrogiovanni (în iarna
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
pentru a face pe plac papilor, care nu puteau tolera comunități islamice în inima Creștinătății.. Rezultatul a fost o răscoală a musulmanilor sicilieni, care au organizat grupuri de rezistență însă acest lucru nu a putut persista, marcând capitolul final al stăpânirii islamice în Sicilia. Anihilarea sarazinilor din Sicilia s-a încheiat către anii '40 ai secolului al XIII-lea, când au avut loc ultimele deportări de la Lucera. Apariția sarazinilor în sudul Italiei a avut ca stimulent și cazurile anumitor duci și
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
sub Roger I (Roger Bosso), au cucerit Sicilia de la musulmani. Normandul Robert Guiscard, fiul lui Tancred de Hauteville, a invadat Sicilia în 1060. Insula era pe atunci divizată între trei emiri arabi, iar numeroasa populație creștină s-a răsculat împotriva stăpânirii musulmanilor. După ce a ocupat Apulia și Calabria, Roger I a ocupat Messina cu o armată de 700 de cavaleri. În 1068, ei au înfrânt o armată musulmană la Misilmeri, însă confruntarea crucială s-a dat în cadrul asedierii Palermo, care a
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
să profite din plin de acest lucru. Ambasada pontifului a debarcat la Marsilia și a călătorit până la Thionville, de unde au trimis mesajul: Carol cunoștea adevărul asupra agresiunii lui Desiderius și amenințarea pe care acesta o reprezenta și pentru propria sa stăpânire asupra francilor și a pornit cu trupele sale în marș către Italia la începutul verii anului 773. Nu se cunoaște numărul trupelor conduse de Carol cel Mare; se știe doar că el a împărțit-o în două grupuri, dând comanda
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
pentru a asedia Verona, drept pentru care Adalgis, înspăimântat, a fugit spre Constantinopol, pentru a căuta sprijin în Bizanț, în vreme ce Verona și familia lui Carloman au fost luate de către invadatori. În primele luni din 774, Carol a început să pună stăpânire pe întreaga regiune din jurul Paviei. El și-a permis ca, între timp, să facă o vizită papei la Roma, în timpul Paștelui. În toată această vreme, niciunul dintre ducii și conții longobarzi răspândiți în Italia nu a manifestat nicio intenție de
Asediul Paviei () [Corola-website/Science/324682_a_326011]
-
de puterea centrală de la Pavia decât era ducatul de Benevento. În anul 776, la doi ani după asediul Paviei și căderea acesteia în mâinile francilor conduși de Carol cel Mare (marcând sfârșitul Regatului longobard), Spoleto a trecut și el sub stăpânirea lui Carol și a Imperiului Carolingian. Deși noul conducător a oferit teritoriul Statul papal, el și-a menținut dreptul de a-i numi pe duci, un subiect care a fost aproapesă încordeze relațiile cu papalitatea, dat fiind că papa Adrian
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
Tărâmului, în căutarea Părții. Elena dobândește abilitatea de a o folosi și îl cheamă din morți pe "Înaltul Nobil Kevin", pe care îl asmute împotriva Nobilului Foul. Spiritul lui Kevin este înfrânt foarte ușor de Foul, care îl ia în stăpânire și îi comandă să o distrugă pe Elena. Înalta Nobilă și un Gardian al Sângelui sunt înfrânți în această bătălie a puterilor magice, iar Toiagul Legii este pierdut din nou. Covenant și celălalt gardian se salvează folosind puterea aurului alb
Războiul uriașilor () [Corola-website/Science/324691_a_326020]
-
fost fiica markgrafului Bonifaciu al III-lea de Toscana, conducător al mai multor teritorii, printre care Reggio, Modena, Mantova, Brescia și Ferrara. El deținea de asemenea o mare moșie pe ambele versante ale Apeninilor, însă partea cea mai consistentă a stăpânirilor sale era localizată în Lombardia și Emilia. Mama Matildei era Beatrice, una dintre fiicele ducelui Frederic al II-lea de Lorena Superioară, și a Matildei, fiică a ducelui Herman al II-lea de Suabia. Locul de naștere a Matildei nu
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
pe planeta Rylos, Alex află că imaginile și teritoriile din jocul video reprezintă de fapt un conflict real dintre Liga Stelară Rylan și Armada Ko-Dan, ultima fiind condusă de Xur (Norman Snow), un trădător căruia împăratul Ko-Dan i-a promis stăpânirea asupra planetei Rylos în schimbul informațiilor sale în ceea ce privește breșele Frontierei. Alex realizează că jocul video nu este decât o modalitate de a recruta piloți experimentați din diverse lumi pentru deja decimata forță a Ligii Stelare Rylan.
Ultimul luptător stelar () [Corola-website/Science/324708_a_326037]
-
pentru autodeterminarea poporului evreu, confruntat la finele secolului al XIX -lea cu intense persecuții, mai ales în Europa de est. Teritorialismul s-a născut din aprecieri pesimiste cu privire la posibilitatea întemeierii unui stat evreiesc în vatra sa antică, Palestina, aflată pe atunci în stăpânire otomană, și prevedea căutarea unui teritoriu alternativ în acest scop, de pildă în Africa, America sau Australia. s-a născut la Londra într-o familie de evrei originari din Letonia și Polonia, pe atunci parte a Imperiului Rus. Și-a
Israel Zangwill () [Corola-website/Science/324713_a_326042]
-
puterea unui ducat unit. Mai mult decât atât, Henric amenința să îl numească pe un fiu mai mic, Gothelo, ca duce în Lorena Inferioară. La o dată mai târzie, Godefroy a devenit duce al Lorenei Inferioare, însă între timp a pierdut stăpânirea asupra celei superioare. Godefroy s-a răsculat împotriva regelui său și a devastat teritoriile Lorenei Inferioare, ajungând până la orașul Verdun, pe care, deși îl preluase prin moștenire, Henric refuzase să i-l ofere. Godefroy a fost în curând înfrânt de către
Godefroy al III-lea de Lorena () [Corola-website/Science/324725_a_326054]
-
și Nijmegen. În replică, Henric a devastat Flandra și a prădat Lille și Tournai în 1054. În cadrul acestui război, Godefroy l-a capturat pe Frederic de Luxemburg, duce al Lorenei Inferioare, care primise ducatul de la Henric al III-lea, odată cu stăpânirea asupra Anvers-ului. În 1055, Godefroy a asediat Anvers, iar Frederic a fost predat de către locuitorii din Lorena, care nu îi mai erau loiali. Henric a murit în 1056, iar succesorul său, Henric al IV-lea, era doar un copil în
Godefroy al III-lea de Lorena () [Corola-website/Science/324725_a_326054]
-
de parte lui Barisone I de Torres împotriva pisanilor, impunându-și autoritatea asupra ambilor. În 1065, el a fost chemat pentru a deveni din nou duce de Lorena Inferioară, după moartea lui Frederic. De asemenea, i se oferea din nou stăpânirea asupra Anvers. El și-a instalat curtea la Bouillon și a murit în ajunul Crăciunului anului 1069. Împreună cu Doda, Godefroy a avut următorii copii:
Godefroy al III-lea de Lorena () [Corola-website/Science/324725_a_326054]
-
se vor mai fi găsind azi!). Găsim menționate, printre altele, medaliile regale cu care a fost răsplătit, dar și numeroase piese de tezaure monetare antice și medievale, monede de aramă, argint, bronz (unele existente în familia sa de demult, atestând stăpânirea romană în arealul Gorjului încă din sec. I e.n.), precum și vestigii preistorice de animale, roci minerifere, cochilii de melc, scoici decorative, giuvaericale, piese de mobilier și de vestimentație tradițională. Atent cu sine până și la imaginea pe care o lasă
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
era ocupat cu alte priorități la acea vreme. La începutul domniei sale, era încă deschisă chestiunea Capuei, care, după mai multe evoluții, devenise independentă sub gastaldul și contele Landulf al II-lea, însă Guaifer a reușit să mențină noul principat sub stăpânirea salernitană. În acest context, Guaifer s-a căsătorit cu Landelaica, fiica lui Lando I de Capua, cu care a avut un fiu, viitorul Guaimar I, care i-a și succedat. În 865, Guaifer a întemeiat mănăstirea de la San Massimo, unde
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
nu s-a concretizat, dat fiind că francii nu erau dornici să se confrunte cu longobarzii. O achiziție notabilă pe plan militar din timpul primei sale exercitări a funcției de exarh de Ravenna a fost recuperarea Classis, portul Ravennei, din stăpânirea longobarzilor, eveniment petrecut în 588. Smaragdus s-a mai făcut remarcat pentru violența sa la adresa susținătorilor episcopilor schismatici în timpul "Schismei celor Trei Capitole". Printre aceștia se număra și Severin de Aquileia și partizanii acestuia, iar apoi episcopul de Grado, căruia
Smaragdus () [Corola-website/Science/324750_a_326079]