13,247 matches
-
se găsesc din plin în grădina Rectoriei din San Pere. Între zilele acestea, facem plimbări lungi de la San Antoni la San Pere, pe jos pentru a ne întâlni cu comunitatea - adică Giuseppe - sculptor și director al Centrului de arte, care umblă mereu cu o șapca pe cap, cu o cizmă ruptă și șchiopătând de un picior. Aici, la „crâșma” (Can Pau) în termeni românești, ne adunam noi cinci, căci finlandezii, ceilalți „pensionari” ai centrului cultural, nu vorbesc decât engleza, și catalanii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Zona în care ne-am tot învârtit mi se pare atât de aridă cu aceste clădiri monumentale (majoritatea muzee), cu Casa Albă și obeliscul înfipt în mijlocul unui câmp imens și sec. Aș vrea să văd vânzoleala străzii, dar puțini oameni umblă pe jos, iar mașinile sunt neimportante pentru mine. Oricum azi vom continua vizitarea muzeului de artă, după care vom merge la Dana, la World Bank și de acolo ne vom întoarce acasă. Asta e America. Dacă n-ai obiective clare
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
însoțit de voia bună specifică adunărilor din „casele” Ecaterinei, generate în mare măsură de calambururile verbale care au o savoare deosebită. Somnul a fost liniștitor. Azi de dimineață după veselul mic dejun am pornit prin oraș cu toții. Aveam senzația că umblu printr-un loc necunoscut mie, uimită fiind că descopăr în el ici-colo porțiuni familiare. Ceea ce au făcut cu unul dintre cele mai frumoase orașe ale țării este o crimă, și refuz să mai vorbesc despre asta, pentru a putea să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nici una din celelalte lucrări ale autorului. Toate personajele se manifestă ca și cum ar trăi în lumi paralele. Nu reușesc sub nici o formă să comunice între ele. Merciutkina - ființă bizară. E ciudat că vine la bancă; se face că-i proastă și umblă peste tot să adune bani. Foarte obosită și transpirată. S-a luptat cu toți să pătrundă. Intră ca o vâltoare. Milogeală. Să joc bolile. Respir ca un cuptor. Face demonstrație. Cine-i Merciutkina? Cu cine este măritată? Care este relația
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
soțul ei? Cum și-a măritat fata? Cum e fata ei? De ce a luat-o ginerele pe fata ei? Cum e ginerele? Relația dintre Merciutkina, fată și ginere. Relația ei cu chiriașii. De ce vine după bani la bancă? Unde mai umblă ea după bani? Ce face cu banii adunați? Câți ani are? De când se ocupă cu ceea ce face acum (cu chiriile)? Soțul ei știe ce face? Prin ce mijloace voi crea personajul altfel decât celelalte personaje pe care le-am jucat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
doar tema mea: banii. Ca și cum aș cerși. Îl ascult pe S. dar nu aud ce spune. Eu nu aud decât „bani, bani, bani”. Duminică, 16 noiembrie 2003- Sala Pruteanu Ion ne-a citit scenariul. Suntem o trupă de actori care umblă din loc în loc (într-un „turneu”). Replicile care constituie scenariul sunt de fapt replicile unor personaje din alte piese al lui Cehov. Și poate câteva spicuiri din scrisorile lui. Trupa este atemporală. Aici sunt toate genurile de actori, mai multe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
colegi, cunoștințe... Deși ascunsă, conform dorinței sale, în eleganța sumbră a unui sicriu translucid, ADA ne zâmbea luminos dintr-un portret care estompa cumva stânjeneala încâlcită prin sufletele noastre. L-am revăzut pe Liviu: cuibărit în cotloanele unei modeste înțelepciuni, umblând cu o derutată măsură prin spațiile dinlăuntrul său, căutând parcă ceva ce uitase pe-acolo... Și-am înțeles de ce mi-a fost imposibil să-l contactez în ultima vreme: temeinicia suferinței nu poate fi clătinată decât atunci când ea însăși
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o liotă de copii ce v-au părăduit și tinerețile și viețile și care astăzi vă mai pomenesc din când în când în gând? Eu îmi port pașii pe dreptele cărări, m-au albit anii în dar și bucurie, tot umblu peste mări și țări cu slujbe-nalte de la-mpărăție, dar veșnic îmi e tare dor de voi și-alergând cu sufletu'-napoi vă cer iertare de v-am fost greșit frumoșii mei ce-atâta v-am iubit! ............................................................... În primul an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au făcut să trecem mai ușor, mai fără traumă, peste anii plini de privațiuni materiale și morale ai studenției. Gaudeamus igitur! Obiecte pierdute Pe unde mi-o fi tinerețea că n-o mai aflu nicicând? Pe unde mi-o fi umblând hăbăucă cum o știu tinerețe de zurliu mirosind a busuioc și arzând pară și foc? De-o s-o prind o priponesc la umbră de măr domnesc, să-mi doarmă durerile să-mi bucure zilele! .................................................................. Cu repartiția în mână am plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
avut o întrevedere cu directorul general al CONAF, Corporacion Nacional Forestal, organism de stat aparținând de Ministerul Agriculturii, având ca obiectiv principal implementarea politicii statului în domeniul forestier. Era un cunoscut profesor universitar, cu numeroase lucrări de specialitate, un om umblat prin lume și bine informat. A salutat decizia autorităților române de a trimite o delegație de specialiști în Chile și s-a arătat la curent cu realitățile din domeniu din România și cu încercările noastre de a colabora cu state
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din Ardeal căsătorită cu directorul unei filiale a unei mari companii americane și mulți alții, fiecare cu povestea și oful său. Mi s-au întipărit în memorie trei cazuri speciale: Alcalay, Cuza, Herdan. La câteva luni de la sosirea la Santiago, umblam prin centrul orașului în căutarea unei librării. Fusesem invitat cu soția la Nicolas acasă și știam că "doamna Nicolas" e o "intelectuală" și mă gândeam să-i ofer în afară de un volum "Eminescu" în spaniolă și alte cărți "subțiri". Am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dimineață, secretara mă anunță că sunt căutat de un domn "foarte insistent". Nu așteptam pe nimeni, dar l-am primit pe solicitant. Era o apariție inedită, îmbrăcat în costum, cu cravată și "adidași". Zicându-mi că poate și Homer a umblat desculț, l-am întrebat cu ce-i pot fi de folos. Mi-a spus că a fost trimis la mine pentru a-i perfecta formele de plecare la Roma, ca bibliotecar la Academia Română, că "s-a vorbit la personal" etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întâlnindu-i din Mexic și până-n Argentina și chiar Bolivia. De la Buenos Aires, unde erau câteva mii, unii "ricoșaseră" și în Uruguay, instalându-se cu copiii în brațe pe arterele centrale. America Latina nu-i America lui Unchiul SAM, cea unde câinii umblă cu colaci în coadă, așa că a vedea un european cerșind era un spectacol greu de imaginat pentru un argentinian sau uruguayan. Dacă cei de la ambasada română din Buenos Aires nu mai știau ce să facă și cum s-o întoarcă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o știre-bombă: cu zborul Swissair a sosit un grup de 80 de români. Șeful poliției mă întreba dacă știu "cu ce ocazie atâția români pe la noi"? Cum la Revoluție sau ce-o fi fost, ne-am câștigat libertatea de a umbla fiecare unde-l duce capul, despre grup nu știam nimic și nici cei de acasă nu mă informaseră, întrucât la 3 milioane de români călători MAE nu se transformase în Birou de informații turistice. L-am întrebat, ca atare, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cred că a devenit o partizană neîmpăcată a "neînfrățirii" Montevideo cu București. (Aveam s-o întâlnesc "după". I-am cerut scuze, i-am trimis flori... și în rest, în această problemă, "n-a fost decât tăcere"). Sunt, cum se spune, umblat prin lume și "hârșâit"de viață și de meserie, dar niciodată nu mi-a fost dat să mă simt atât de penibil că reprezint autorități care nu țin cont nici de curtoazia diplomatică , nici de relații internaționale, nici de Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o mai fi de acum înainte, mi-am umplut buzunarele cu ametiste, care se spune că aduc noroc. Cred c-o să am ceva excedent de bagaje, dar ce puteam să las din tot ce-am adunat în atâția ani de când umblu "cu capul în jos" prin U-RU-GU-AY, "țara păsărilor colorate"? Mañana me voy! Mâine plec! Para siempre! Pentru totdeauna! Caramba! În dimineața de 7 octombrie părăseam Uruguayul și după o escală de o noapte la Buenos Aires ne continuam călătoria spre casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Luxor. Noaptea pe vapor nu puteam dormi. Într-o carte despre Luxor am citit că acolo „se află Înțelepciunea lumii vechi, Închisă, gata să fie redescoperită“ - o bună figură de stil, mi-am spus, dar În după-amiaza următoare, după ce umblasem ca hipnotizat ore În șir În arșița zilei printre coloanele și pietrele acelui loc magic, am avut o experiență pe care mi-e imposibil s-o descriu, dar aveam senzația foarte concretă că Într-adevăr ceva viu se află acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
neșcoliți suntem cu toții În acest rol. Am Încercat să nu le insuflu pasiunea mea pentru teatru copiilor mei, ca să le respect dezvoltarea și propria individualitate fără să-i expun excesiv influențelor care m-au marcat pe mine. Când erau mici, umblau fericiți pe scenă printre actori sau se cățărau pe decoruri, În timp ce repetam fabulele lui Gozzi, și au fost prezenți la multe din spectacolele mele, În teatru, cât și În operă (Antony la doisprezece ani și Nico la unsprezece au urmărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cap chel, ochi albaștri ca de porțelan, unul având pe pleoapă o excrescență fascinantă. În prima zi când a venit, a adus o cutie plină cu niște cuburi extrem de atrăgătoare care aveau pictată câte o literă diferită pe fiecare fațetă; umbla cu ele de parcă ar fi fost niște obiecte extraordinar de prețioase, ceea ce, de altminteri, chiar erau (În afara faptului că din ele se puteau face tunele splendide pentru trenulețe). Îl venera pe tata, care recent reconstruise și modernizase școala din sat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tâlhari, de câte un pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine sau mici papagali negri dispărând Încet-Încet, printre munți Înzăpeziți sau un abur mov care se risipește În spatele unor catarge mișcătoare. Ca o Încununare a celor spuse până aici, voi prezenta un minunat caz de auz colorat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe atunci mirosul specific al boletelor care fac să se dilate nările rusului - acel amestec maroniu, jilav, plăcut, de mușchi umed, pământ rodnic și frunze putrezite. Dar trebuia să scotocești și să te uiți bine după o ciupercă gustoasă, În timp ce umblai prin frunzișul ud de sub copaci, până să descoperi și să extragi cu grijă din pământ ceva cu adevărat frumos, cum ar fi o familie de pui de edulis cu capișoane sau acea varietate de scaeber asemănătoare cu marmura. În după-amiezile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cele mai geroase - niște jambiere și capișoane oribile care ne stânjeneau mișcările. Ne-a oprit când l-am incitat pe Serghei să exploreze mormanele pufoase și netede de zăpadă care vara erau ronduri cu flori. Nu ne-a lăsat să umblăm pe sub sistemul de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o nedemnă, una din distracțiile mele preferate (născocite de Miss Robinson) - să stau Întins pe burtă pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spectacolele orientale care joacă rolul unei perechi de luptători Înlănțuiți): acela de larvă cârcită și acela de furnică mare care pare s-o sfâșie. Când un fluture de noapte anume seamănă cu o viespe anume, la formă și culoare, el umblă și Își mișcă antenele ca o viespe, și nu ca un fluture. Când un fluture trebuie să atare ca o frunză, nu numai că sunt reproduse splendid toate detaliile unei frunze, dar există și puncte care imită găurile produse de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe jos oricărei alte forme de locomoție (bineînțeles cu excepția unui scaun zburător care să lunece agale pe deasupra covoarelor de plante și a stâncilor unui munte neexplorat sau să se rotească pe deasupra acoperișului Înflorat al unei păduri de ploaie); căci atunci când umbli pe jos, mai ales Într-o zonă pe care ai studiat-o bine, te bucuri de plăcerea deosebită de a te abate de la itinerarul fixat, pentru a mai cerceta, ici și colo, pe lângă drum, un luminiș, o vale, o anumită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se afla la optsprezece kilometri de noi. În diversele momente ciudate ale zilei se furișa la cuștile de câini pentru a hrăni și a mângâia câinii noștri de pază ținuți În lanț. Li se dădea drumul la 11 noaptea să umble În jurul casei și el trebuia să-i Înfrunte În toiul nopții, când se furișa afară și se Îndrepta spre tufișurile unde o bicicletă cu toate accesoriile - sonerie, pompă, trusă cu scule din piele maro și chiar clame pentru pantaloni - fusese
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]