43,150 matches
-
fericire și plăcere. Nesimțirea rămâne totuși principalul afluent al fericirii. Cămașa fericirii se comercializează la magazinele second-hand. În epoci fericite, oamenii sunt copleșiți de monotonie. Bine că nu au fost descoperiți hormonii fericirii. Ce am face cu atâta monotonie? În absența imaginației, fericirea nu e posibilă. L-am făcut fericit pe fiul meu de două ori : când i am cumpărat pianul și când i l-am vândut. Fericirea s-a banalizat. Poate fi procurată ca orice drog. Prea multe vieți nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Fără cultură, istoria este un imens cazier. Misiunea călăului nu este aceea de a ridica statui victimelor. Istoria este alcătuită din sânge și cinism. În cantități, aproximativ egale. Istoria este alambicul în care erorile se transformă în adevăr și viceversa. Absența rațiunii invită tirania pe tron. Pe români, i-a așezat Dumnezeu prea aproape de colții tigrilor. Cam după un secol, de la scrierea lor, cărțile de istorie devin de necitit. Istoria contabilizează scrumul incendiilor planetare. Viața este înșurubată în cea a timpului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Dar în sus. Surtucarii scrisului frăgezesc solul marilor scriitori. Arta surprinde cel mai bine raportul dintre Om și Absolut. Dacă arta este intelectualizată excesiv, fanii ei fug în brațele divertismentului. Trivialitatea în artă poate contura un singur stil. Cel al absenței ideilor. Arta pune la microscop pliurile și zonele obscure ale vieții. Arta se retrage discret în lumea ei, precum altădată băștinașii din calea năvălitorilor. „ Dacă nu reușesc, mă spânzur ” - afirma cândva Dostoievski. Ce curățenie s - ar putea face, în felul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artă, detaliul dă culoare și chiar semnificație. Prosperitatea poate înlesni accesul omului spre cultură. În artă, nu încap cifre ; în istorie nu este loc pentru sentimente. Transcendentul este perna cosmică a creației. Lectura nu - i poate transforma întotdeauna pe oameni. Absența ei - da. În artă, te ajută uneori și cei care te înjură. Se îmbulzesc prin edituri prea mulți căuzași ... paraliterari. La inspirație, poezia se scrie singură. Chinurile creației vin după aceea. Există o dramă a artiștilor care nu suportă nici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În artă, te ajută uneori și cei care te înjură. Se îmbulzesc prin edituri prea mulți căuzași ... paraliterari. La inspirație, poezia se scrie singură. Chinurile creației vin după aceea. Există o dramă a artiștilor care nu suportă nici singurătatea, nici absența ei. Arta - această formă de protecție spirituală a nefericirii umane. Spre unele limanuri sufletești numai muzica știe drumul. Arta contemporană tinde spre un extremism al nuanței. Orice fărâmă a subconștientului se poate transforma în substanța activă a creației. Receptarea artei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu poate fi o perpetuă băltire avangardistă. Artistul - un pelerin al absolutului. Puternice sunt doar culturile intens polemice. Deviza imposturii : când nu poți să - convingi, enervează - i ! Arta poate contribui la împingerea existenței spre conștiință. Criza lecturii constă fie în absența cititorului, ori în superficialitatea prestației lui. Veleitarii sunt un soi de ciocoi rătăciți în artă. Unele jurnale literare sunt mai mult denunțuri, decât artă. Muzica - această arhitectură a eterului. Vâna esențială a artei rămâne fiorul transcendental. Arta nu trebuie să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pariul despre care nici nu știu de ce le - a ocupat toată viață. Într-o carte sunt, de fapt, cel puțin trei : cartea scrisă de autor, alta - visată de el și cea a cititorului. În artă, prestigiul este dictat de unicitate. Absența, pe termen lung, a contactului cu arta ne poate schimba regnul. Artistul trebuie să fie un disident perpetuu, un Gică contra al vremii lui. Boema poate fi o plăcută acoladă între viață și artă. La masa de lucru, toți creatorii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în craniul lui Yorik ca într-un străvechi manuscris. Și superlucizii au nevoie uneori de poezie. Poeții actuali, acești colindători pe care nimeni nu - i mai răsplătește măcar cu nuci și covrigi. Arta autentică are un acut instinct al viitorului. Absența artei simplifică grosier spiritele. Literatura moloz hrănește piscurile. Arta se naște din concubinajul speranței cu disperarea. Arta polemizează misterul vieții. Universul încape într-o carte, iar cartea într-un buzunar. Promovată în literatură, minciuna devine ficțiune. Scrisul ar putea să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
statuia unui gând. Poetul care uită de cititori e ca aviatorul care sfidează munții. Gioconda - o nouă dovadă că omul este un altar de surâsuri. Cultura și credința sunt firele care ne mai țin încă agățați de noi înșine. În absența culturii, dialogul devine un schimb de imprecații. Omul este singura viețuitoare care se îndeletnicea cândva cu cititul cărților. Cultura are nevoie de aripi, nu de granițe. Actualii oameni de cultură încep să fie considerați niște relicve ale speciei. Carantina marilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a izbutit să creeze un om nou, așa cum mass-media actuală este pe punctul de a reuși. Trupul a optat pentru civilizație, sufletul - pentru cultură. Mă tem că Internetul nu este decât o mită culturală a tehnicii moderne. Există bănuiala că absența culturii l - ar face pe om mai insensibil. Deci mai fericit. Deocamdată, mulți oameni nu ajung nici prin suburbiile culturii. Utopicii au crezut că pot logodi cultura cu masele. Nici lectura și nici călătoriile nu reușesc să frăgezească șunca de pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Dumnezeu prin preajmă.. Shakespeare : doamne, câte crime pe centimetru pătrat de scenă ! Marii poeți burdușesc câte trei obsesii într-un vers. Creația - un sublim Te Deum înălțat vieții. Dintre toți mincinoșii mapamondului, numai o parte dintre ei fac literatură. În absența esteticii, morala în artă este incoloră și insipidă. Există o diviziune a muncii și în artă. Unii șoptesc în poezie, alții urlă prin redacții. Pasărea Phoenix a artistului este copilăria. Și în artă s - a schimbat proporția dintre grosier și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să aibă nostalgia instinctelor. O carte valoroasă poate submina deliciile apatiei. Am nevoie de o pisică. Fiindcă prea multe răzătoare îmi flenduresc gândurile. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori, dar nu să trăiești. Plăcerile se plătesc. Dar și absența lor e o pedeapsă. Pe noi, românii, ne dispută atât luciditatea occidentală cât și fatalismul oriental. Îl poți admira pe altul, numai dacă ai și tu în suflet o fărâmă din strălucirea lui. Și poligloții visează tot în limba maternă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
reușesc să rămână deasupra, numai dacă știu să sape pe dedesubt. Avocatul invocă binele și când slujește răul. Succesul nemeritat nu poate evita ignoranța. Un premiu satisface orgoliul câștigătorului și distruge ficatul adversarilor. Lichelele - acești viguroși dăunători ai valorilor. În absența paranoicilor, Pământul ar fi fără buric. Scriitorii mediocri sunt cei mai mari hoți de timp. Cel mai adesea, averea se constituie în bălăriile care întunecă virtutea. Ura nu înalță monumente. Bârfa poate fi mai relaxantă decât lectura. Lipsa de criterii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Iar el uită să mai coboare. Judecătorii împart dreptatea. Dar nu o lasă întreagă. Poate nu întâmplător lingourile de aur au formă de sicriu. Același contur au toate obsesiile noastre materiale. Nenorocirea e că omul poate fi performant și în absența caracterului. La mare, unele fețe își poartă costumul de baie aiurea. Adică, în mână. Chirurgii ne duc imediat în sala de operație. Le este frică să nu ne vindecăm singuri. Să apărăm scaunul de agresiunea omului. De regulă, copiii te
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
decât de nesimțire. Înjurăturile nu pot fi niciodată suspectate de nesinceritate. Toți ne plângem că nu avem suficiente aptitudini pentru minciună. Deocamdată, omul este singura viețuitoare care are acces la minciună. Cresc fotoliile în minciună precum ciupercile în bălegar. În absența entuziasmului, suntem precum aluatul de cozonac fără drojdie. Efectul secundar al economiei concurențiale constă în perfecționarea urii. Sunt zile in care simt cum își scot ghiarele toți urangutanii din mine. Semenii te urăsc dacă învingi. Și te desconsideră când ești
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cele ale inimii. Cele mai cumplite închisori nu au ziduri. Bucuria evadării e, de regulă, pigmentată de amenințarea pedepsei. Adevărul e că se scrie foarte mult. Și nu se mai citește aproape nimic. Spiritul a ajuns tăvălugul electronic al divertismentului. Absența rutinei ne-ar putea dezechilibra psihic. Nebunia poate fi explozia lipsei de comunicare. Cei care nu gândesc devin instrumente. Lumea este guvernată mai mult de orgolii, decât de reguli. Există suficiente victorii urzite doar de compromisuri. În avion toate sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
structurează fiecare cum poate : temniță sau agoră. Forța este cel mai convingător profesor de democrație. Omul comun este implantat în relativ. Și în banal. Naivii nu reușesc să se mai trezească din râs. Nu poți fi receptat ca artist în absența unor dereglări estetice, vestimentare ori de comportament. La bătrânețe, înțelepciunea se poate zaharisi în bigotism. De mii de ani, bietul om se zbuciumă, precum măgarul lui Buridan, între gălețile de bogăție și cele de ... fericire. Kitsch-ul este teritoriul pitoresc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Și de imbecili. Viața e făcută din canioane. Unele, ce-i drept, superbe. Celibatarii sunt niște bărbați ori prea timizi, ori prea inteligenți. Între artiști, consensul este, mai degrabă, simulat. Sublimul există. Dar nu-și găsește întotdeauna limbajul potrivit. În absența prietenilor, timpul se transformă în pustiu. Prea multă artă contemporană pare atinsă de refuzul duratei. Se pare că starea fundamentală a omului pe pământ rămâne chinul. Lumea s-a rătăcit pentru că futurologii nu au stofa de profeți. Omul modern a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de firfiricii aduși de noroc. Regimul alimentar sever te ajută să nu mori dar nu te lasă nici să trăiești. Patria poate fi raportul dintre aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni un tren pierdut. Plăcerile se plătesc dar și absența lor e o pedeapsă. Pe noi, românii, ne dispută atât luciditatea occidentală cât și fatalismul oriental. Îl poți admira pe altul, numai dacă ai și tu în suflet o fărâmă din strălucirea lui. Și poligloții visează tot în limba maternă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Are însă o sumedenie de colaboratori. Moartea lasă văduve o sumedenie de speranțe. Moartea are proporții catastrofale. Pentru că fiecare individ este un univers. Cerul nu are deci nevoie de cadavrele noastre. Deocamdată invincibilă cu adevărat nu este decât moartea. În absența morții, viața ar putea fi o nesfârșită frivolitate. Iubirea mai decolorează puțin ... moartea. Drumul spre misterul morții trece prin mizerie. Moartea este egală pentru toți. Posteritatea nu. Suferința acomodează trupul cu neființa. ETC Presa - singura putere care nu este votată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
spunem: „La ospățul vinului să nu mustri pe aproapele tău și să nu-l defaimi la veselia lui”. Toate acestea au defilat prin mintea mea ca un fulger, încât prietenul meu și hangița - bat-o norocul - nu au simțit deloc absența mea din joc... Continuau să râdă... „Și fiindcă hangița face parte din cercul nostru, ce ar fi să-i spun și ei ce sărbătorim noi astăzi?” - m-am gândit așa într-o doară. Dar cum mi se întâmplă foarte des
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
meu, nu, nu tati meuănu plecaă ĂĂĂĂĂĂ.. Deja e prea târziu, ai plecat dejaă. LA MORMÂNTUL TĂU La mormântul tău Am aprins o lumânare Și o lacrimă s-a aprins Din ce în ce mai tare. Plâng și plâng și plâng, Căci mă doare Absența taă Strig și zbier după tine, Dar nu mai ești aiciă Te chem la mine, Când mi-e greu, să mă ridici. De acolo de sus, roagă-te la Dumnezeu Să îmi dea înțelepciune Și să pot să merg mai
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
sau a unui complex de sorite, având schelăria de bază însă din concepte de maximă abstracțiune, care conduc la desființarea a ceea ce este material. Totul este concept încheiat și concluzie. Firește, conceptele sunt esențiale pentru gândirea științifică, ba chiar în absența acestora ea nici n-ar fi cu putință, dar totuși ele nu sunt nimic altceva decât 18 {EminescuOpXV 19} semne mnemonice, iar definiția lor - materialul pentru recunoașterea identității lor, ele sunt mostre dintr-un stoc, un fel de monograme ale
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
am dus să le trag de limbă pe nesuferitele alea de prietene ale ei, dar n-am reușit să aflu mai nimic, pentru că nici ele nu știau mare lucru, în plus păreau sincere și la fel de surprinse ca și mine de absența ei. Nu voi ști niciodată de ce a lipsit atunci de la școală. Nu am mai apucat să o întreb. A doua zi pe noi ne-au dus la muncile agricole de toamnă, habar n-ai tu ce-i asta, tocmai în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mai bătrâni așa, treziți din somn, și nici nu îndrăznesc să le spun că voi pleca în două ore. Îi las cu lacrimi în ochi și nedumeriți de trecerea mea meteorică de spion prin viața lor, și așa amărâtă de absența mea, și mă reînham la drumul într-un tren de navetiști pe care vreau să ți-l descriu în amănunt în primul rând, vreau să știu dacă ai luat vreodată vreun tren de noapte. Dacă da, vreau să-mi spui
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]