12,716 matches
-
același timp, a putut acționa conform cu ceea ce spunea, fără a risca prea mult să destabilizeze echilibrul de putere din cadrul sistemului politic. - Instituționalizarea sistemului de partide. Populiștii citează frecvent instituționalizarea unui sistem de partid ca o limitare a vocii poporului, în timp ce adversarii populismului se tem de instabilitatea generată de o schimbările prea mari. Partidul lui Mečiar s-a născut pe fondul unor reconfigurări uriașe ale partidelor după dispariția mișcării anticomuniste care a patronat viața politică prin intermediul VPN. Aceste valuri de noi partide
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mult mai capabil să facă față marilor transformări. - Circulația elitelor. Populiștii avertizează opinia publică cu privire la apariția unei elite care controlează puterea politică și se folosesc de acest control pentru a-și însuși resursele publice în folosul lor sau al susținătorilor. Adversarii populismului, în contrast cu cei de mai înainte, se tem că noile elite vor întrerupe funcționarea unui sistem eficient și ar putea ca, la rândul lor, să se folosească de nou-căpătatele funcții pentru a parveni. Ascensiunea lui Mečiar în 1994 în poziția
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în special în domeniul corupției încetățenite, are legătura mai mult cu opțiunile guvernării lui Fico, decât cu potențialul rol de remediu al populismului în direcția identificării și reducerii corupției. - Intensitatea competiției. Populiștii arată înspre problema apatiei și dezamăgirii alegătorilor, în vreme ce adversarii lor se tem de o competiție politică prea extinsă și prea pasională. Mečiar a aprins noi pasiuni care le întreceau pe cele rămase după schimbările politice din 1989 și după destrămarea Cehoslovaciei, dar pasiunile au început să scadă în intensitate
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mică ceartă duminică după-amiază. Astfel, nu mai există nici o tentativă de apropiere, nici raport sexual. Am ales să joc teatru pentru a evita comportamentul problemă: impotența. Imi regăsesc forța prin evitare... Bine jucat! Hubert se gândește că aruncă mingea la adversar... dar, într-un cuplu, partenerii nu sunt adversari. Ei sunt parteneri care joacă în armonie: ei nu sunt acolo pentru a număra loviturile. Consecințe asupra celor din jur Hubert - Impotența mea are legătură cu faptul că evit cercul de prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nici o tentativă de apropiere, nici raport sexual. Am ales să joc teatru pentru a evita comportamentul problemă: impotența. Imi regăsesc forța prin evitare... Bine jucat! Hubert se gândește că aruncă mingea la adversar... dar, într-un cuplu, partenerii nu sunt adversari. Ei sunt parteneri care joacă în armonie: ei nu sunt acolo pentru a număra loviturile. Consecințe asupra celor din jur Hubert - Impotența mea are legătură cu faptul că evit cercul de prieteni și pe cel familial. Când se face o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Adrian Năstase, primul-ministru în funcție și candidat al Partidului Social-Democrat și al Partidului Umanist din România (PSD-PUR), a ajuns în fruntea primului tur al alegerilor prezidențiale, adunând 40,24% dintre sufragii și devansându-l cu 6 procente pe principalul său adversar, primarul Bucureștiului, Traian Băsescu, candidat al Alianței Dreptate și Adevăr (DA), care obține 33,89% dintre voturi. „Am votat astăzi în favoarea unei idei simple: o Românie fără sărăcie” a subliniat primul-ministru după ce și-a depus buletinul de vot în urnă
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
diferite. Dacă reușim să însoțim [în sensul vechi, «a în soți», n.n.] unele produse de departe (Orientul Mijlociu, Africa...) cu unele de la noi, devenim cei mai buni ambasadori ai regiunii noastre. Astfel ajungem cu adevărat la acel terroir al secolului XXI.“ Adversarii globalizării vor fi probabil indignați, deși Veyrat nu se referă deloc la așa ceva; globalizarea, în sens gastronomic, are sensul unei uniformizări alimentare industrializate, ea neputând fi asimilată ingeniozității combinative a unor bucătari inventivi. Competența „bucătărească“ fiindu-ne, din nefericire, străină
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
oricărui contact cu materia, adică prin anihilarea acelui karman deja acumulat și prin oprirea oricărui nou influx karmic. Ea se obține printr-o serie de meditații și concentrări de tip yoghin, care încununează o viață de asceză și reculegere. Ultimul adversar de idei a lui Buddha a fost Maskarin Gosăla, susținătorul unei concepții fataliste extreme. Pe acesta, Buddha însuși îl considera cel mai primejdios rival. Discipol și însoțitor al lui Mahăvīra timp de mai mulți ani, Gosăla a practicat asceza, a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a omorât unul dintre ucenici. În urma unei întreceri magice cu Mahăvīra și a blestemului acestuia, Gosăla și-a pierdut viața, probabil între 485-484 î. Hr. Doctrinele și practicile credincioșilor Ăjīvika sunt foarte greu de reconstituit. În afara unor citate păstrate în cărțile adversarilor, nimic din canonul lor n-a supraviețuit. Se știe totuși că este vorba de o mișcare religioasă destul de veche, precedând cu mai multe generații buddhismul și jainismul. Potrivit lui Gosăla, toate lucrurile care există în lume apar și dispar conform legii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Occident viza urbanismul și atașamentul față de specificul ancestral rural sau tipic al burgurilor rămase în mare parte rurale. În spiritul acestei viziuni, liberalii unguri au fost calificați drept urbaniști, fără a avea vreo legătură cu urbanismul sau cu arhitectura, în timp ce adversarii lor tradiționaliști și-au luat titlul de agrarieni sau de populiști. Deși într-o ma-nieră mai puțin explicită, același clivaj politico-cultural între sat și oraș se regăsește peste tot, de la Rusia slavofililoru și de la occidentaliști la Serbia, trecînd și prin
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
franceze"184. Mai tîrziu se va spune, războiul dușmanilor democrației contra acesteia. Din nefericire, dincolo de autojustificarea ce transpare din acest discurs se află suprapunerea constitutivă a modelului le-gitimității revoluționare și a absolutismului absolut, în virtutea unui demers, care contestă dinainte dreptul adversarului la existență, privîndu-l de rațiunea sa morală. Democrația de început, la fel ca și, mai tîrziu, democrația confirmată se autoflatează totdeauna că ar avea mai bune motive pentru a lupta, decît dușmanii lor. Astfel ea își revendică o propensiune belicoasă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
iulie va oferi un derivativ sentiment-tului patriotic al burgheziei și aristocrației. Rămîne de înțeles doar de ce a făcut-o și de ce această admirație exagerată față de cariera armelor va degenera în preajma lui 1914 într-o mistică patriotico-religioasă împărtășită deopotrivă de foștii adversari catolici ai Republicii cît și de republicanii convertiți la catolicism, precum Charles Péguy și Ernest Psichari. În cazul celor dintîi, evoluția s-ar putea explica prin influența Bisericii, prin încurajarea la raliere cu regimul republican proslăvit în 1892 de către papa
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
folosească. Fapt care se și va întîmpla, întrebarea care se pune fiind însă de ce puterile pe cale de a obține victoria se implică în acționarea mecanismului de acces la rangul de stat suveran al naționalităților reprimate ale Europei centrale și orientale. Adversarii lor, Austria și mai ales Germania vor constitui un exemplu de iresponsabilitate politică în sensul că, vizînd unele cîștiguri de moment, au perturbat echilibrul continentului pen-tru cîteva decenii. Puterile numite Centrale se străduiesc să mineze capacitatea militară a Rusiei imperiale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aceasta își pierde curînd jumătate din teritoriu ca și din populație în avantajul Iugoslaviei și al României, în timp ce Turcia va trebui să reziste cu arma în mînă tentativelor imperialiste ale unei Grecii care, profitînd de victorie, începe lupta împotriva unui adversar aproape mort. În timpul negocierilor de la Versailles, Lloyd George nu va opri acestă nenorocire a învinșilor decît numai pentru Germania, refuzînd anexarea la Franța a Sarre-i meridionale, transferul Dantzig-ului către Polonia și obținînd desfășurarea unui plebiscit în Silezia de Sus, ca
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
decembrie 1981 provine din mica nobilime locală; în tinerețe, fiind deportat cu întreaga familie în Siberia, acesta a încercat zadarnic să se angajeze în armata Anders.341 În fond, Jaruzelski se poate lăuda că a împărtășit soarta adversă a compatrioților, adversarii săi cu sentimente amestecate înțelegîndu-l pînă la un anume punct. De asemenea, este apreciat pentru faptul de a fi evitat intervenția directă a armatei sovietice, fapt de care Cehoslovacia lui Dubcek n-a fost cruțată. Iată de ce, în 1982, biserica
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mod activ".344 De fapt, frontierele mentale se arată a fi atît de încurcate în ultimele momente ale URSS încît, în 1990, Mihail Gorba-ciov a avut grijă să și-l asocieze pe Valentin Rasputin consiliului său de șaptesprezece membri, alături de adversari hotărîți ai slavofililor ca Alexandru Jakovlev. Acest imbrolio nu este fortuit întrucît traduce o reacție împotriva doctrinei comuniste a naționalităților a căror filosofie fusese precizată de către Stalin. Pentru el, "națiunea este o comunitate umană, stabilă, istoric constituită, creată pe baza
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
utilizate. Acest context explică faptul că, fără a deveni camarazi, partidele burgheze și burghezii din toa-te țările au fost acceptați drept tovarăși de luptă în ideea că ei manifestau o anumită voință de progres social și nu se considerau adversari ai comunismului, ci ai totalitarismului germano-italian. Internaționala antifascismului se născuse. Cea a Kominternului nu dispăruse, însă ea nu mai constituia acum decît nucleul, ceilalți "antifasciști" închizînd ochii față de această realitate. Dintr-o singură lovitură, internaționalismul de stînga sfă-rîmă constrîngerile revoluționare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cele de dreapta. Național-internaționalismul antifascist și democratic se va întinde rapid, în vreme ce opusul său se va dezagrega. Schimbarea se va negocia începînd din momentul execuțiilor masive pe care armata spaniolă insurgentă le practică față de catolici. Mauriac condamnă acestă "exterminare a adversarului" în Le Figaro. În septembrie 1936, L'Aube îl va imita. În aceeași lună, revista Esprit va împinge lucrurile și mai de-parte, publicînd scrisoarea unui cititor care insistă asupra "datoriilor de fidelitate" ale creștinilor "față de săracii și proletarii Spaniei
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dreptei, ca și numeroși transfugi ai stîngii ce se refugiaseră în spatele protecției germane pentru a-și satisface ura față de pluralismul liberal și de regimul parlamentar se vor vedea obligați să-și renege naționalismul xenofob devenind colaboraționiști. Această renegare va permite adversarilor lor, proveniți din stînga comunistă sau antifascistă, dar și dreptei conservatoare, să monopolizeze dra-pelul național abandonat, în numele unui patriotism pe cît de antigerman pe atît de ideologic, doza variind în funcție de interesele fiecăruia. Internaționalismul antifascist cu tentă progresistă dobîndește în orice
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
structurilor ecleziale. Sintetizînd, se poate afirma că scopul autorilor a fost acela de a arăta că BOR a fost supusă constant abuzurilor de către comuniști. Ca victimă, ea Își legitimează astfel forța și verticalitatea morală. Autorii concluzionează că BOR, fiind un adversar redutabil, un pol al rezistenței, a fost reprezentată cu fidelitate În documentele torționarilor săi. Autonomă sau nu față de Stat, Biserica a intrat fără să vrea În rețeaua palierelor de interacțiune a societății comuniste. Ea nu s-a putut sustrage contactelor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să producă o pluralitate de discursuri, lucru cu care este mai puțin obișnuită. Cert este faptul că marele discurs al inocenței BOR a rămas. La fel de violent, la fel de răsunător. Stilul apologetic inconfundabil al BOR Încearcă să provoace permanent la luptă un adversar inexistent. Biserica se prezintă constant amenințată, Încercînd cu disperare să le demonstreze și celorlalți cît este de nedreptățită. Statul, aliatul ei tradițonal, nu o mai apără de celelalte culte și confesiuni, așa cum s-a Întîmplat În comunism. Statul, bunul prieten
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
partidului comunist autohton. Deși au ajuns la putere la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial, comuniștii români nu au reușit să elimine balastul practicilor clandestinității: au continuat să fie dogmatici, vicleni și chiar cruzi Între ei, nu doar față de adversari. Deletant discută cu competență aceste chestiuni. El subliniază (este o axiomă) că relația dintre PCR/PMR și URSS era la sfîrșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50 de „dependență absolută”. Dej a jucat cartea de supunere față de Stalin, cîștigîndu-i acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În libertate atent supravegheată). Lupta a fost cîștigată de Dej În fața lui Stalin, fostul ceferist oferindu-i stăpînului de la Kremlin numeroase dovezi ale loialității sale, inclusiv prin Încadrarea sa cu agenți sovietici pe care Îi cunoscuse În detenție, și discreditîndu-și adversarii. Dej și-a construit legitimitatea pe supralicitarea participării la lovitura de stat de la 23 august 1944. Hotărît să-l Înlăture pe Foriș, l-a acuzat de trădare. Față de Pătrășcanu nemulțumirile lui Dej erau generate de popularitatea lui crescîndă și de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de pildă, un political scientist cu orientare liberală (În Înțeles american) să Întreprindă o critică extrem de dură, dar eficace la adresa Partidului Democrat. Nu e o noutate faptul că prietenii pot aduce critici mult mai usturătoare, dar și mai utile decît adversarii, și presupunem că autorii lucrării care face obiectul discuției de față gîndesc la fel. Nu aceasta este și concepția unora dintre personajele principale ale cărții. Deși autorii nu și-o doresc, „Nu putem reuși decît Împreună” este, În primul rînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să restabilească ierarhia sau să stabilească o nouă ordine bazată pe aceleași reguli, având aceleași finalități. Înfruntările ajung foarte rar să se sfârșească dramatic. Din moment ce orice animal este liber să facă ceea ce vrea, cel mai mic gest de supunere din partea adversarului poate pune capăt conflictului. În ce măsură ne pot ajuta aceste observații atunci când este vorba despre agresivitate la oameni? În viața de zi cu zi momentele de agresivitate evidentă sunt destul de rare. Iar dacă motivația fundamentală, și anume aceea de "supraviețuire", este
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]