15,786 matches
-
Vasile Stâncă. Toți aceștia după ce și-au făcut studiile în diferite instituții de peste Prut au revenit în satul natal și s-au consacrat pentru toată viața profesiei de a instrui și a educa copiii. Sus-numiții pedagogi, la care s-au alăturat mai târziu Ion Carpovici, Teodor Tîșcu, Dumitru Turcuman, Teodora Surugiu, Alexandra Galben, Dora Lisacovici, Dumitru Alexandra Zasiavnețchi, Nina Cosovan, Leonid Surugiu, Lidia Olmad, Daria Chisari și mulți alții au păstrat și au dezvoltat tradițiile școlii românești. Un capitol aparte s-
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
localitate-centru de comună în Raionul Fălești, Republica Moldova. Satul Hiliuți din raionul Fălești a fost fondat în anul 1920, și își trage rădăcinile din Vechiul Hiliuți din raionul Rîșcani. Între anii 1921 și 1926, cîteva familii din regiunea Cernăuți s-au alăturat celorlalte 40 și au format un sat nou sub numele Hiliuți. Începînd din 1923, fiecărei familii i s-a repartizat cîte 6 hectare de pămînt pentru a le prelucra și a putea supraviețui. Majoritatea locuitorilor satului sau angajat la muncă
Hiliuți, Fălești () [Corola-website/Science/305167_a_306496]
-
satul, cândva, ”"pășunele bune și apa gustoasă i-au atras pe niște frați Curleanu, din alt sat din vecinătate, care veneau cu oile la pășunat. Mai întâi și-au ridicat aici o stână, mai apoi casă de locuit. S-au alăturat Curleanilor și alții."” Se presupune, că de la numele primilor locuitori se și trage vechea denumire a satului. Prin anii 1980 ai secolului al XIX-lea, partea de nord a satului aparținea unui moșier din satul Ginișeuți pe nume Gavril. Oamenii
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
apicultură și creșterea porcilor vietnamezi, dar în mare parte și pe transferurile bancare făcute de rudele celor plecați la muncă în străinătate. Biserică ortodoxă contruită în 1903, îmreuna cu parcul școlii reprezintă atracțiile antropice cheie ale localității, la care se alătură cadrul natural bogat ale pădurilor de stejar, fag, frasin, tei, carpăn etc., ce înconjoară satul, împreună cu podgoriile și livezile de meri, pruni, vișini, cireși și piersici.
Fundul Galbenei, Hîncești () [Corola-website/Science/305180_a_306509]
-
de țărani, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei lui Alexandru Ilie. Urmează cursurile școlii primare din satul natal, făcând apoi trei ani de ucenicie duhovnicească la schimonahul Paisie Olaru, pustnic în Schitul Cozancea. În decembrie 1929 se alătură obștii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Pe 12 decembrie 1932, de ziua Sfântului Ierarh Spiridon, sunt primiți în obștea schitului. În 1935 este luat în armată, în orașul Botoșani. În 1936 se reîntoarce la schit și este uns
Cleopa Ilie () [Corola-website/Science/305990_a_307319]
-
-se, au decis fuzionarea acestor două partide. La 16-17 aprilie 1920 Congresul Partidului Poporului, condus de Alexandru Averescu, a acceptat fuziunea cu gruparea lui Sergiu Niță a Ligii Poporului din Basarabia, care s-a desprins de căruia i s-a alăturat cândva. Această mișcare a avut de înfruntat opoziția Partidului Țărănesc, cel mai popular partid din Basarabia în acel moment. Fără succes însă. Deja la 24-25 septembrie 1920 la Chișinău se întrunea Congresul Partidului Popular, iar președintele filialei din Basarabia a
Partidul Țărănesc din Basarabia () [Corola-website/Science/306012_a_307341]
-
situația economică. Economia s-a dezvoltat, barierele comerciale europene au căzut. Conservatorismul și paternalismul lui de Gaulle au devenit tot mai învechite. Au erupt proteste în 1968 în urma unui conflict dintre studenți și autoritățile universitare. Protestele s-au extins, studenților alăturându-se sindicaliștii și intelectualii radicali împotriva guvernului. Demonstrațiile, grevele, luptele de stradă slăbesc puterea lui Charles de Gaulle și acesta demisionează în 1969. Succesorul său, Georges Pompidou a introdus reforme, însă criză energetică din 1973 a dus la un blocaj
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Israelului și s-a numărat printre fondatorii kibuțului Ma'agan Michael. De asemenea, a lucrat și ca cadet de poliție. La declanșarea celui de-al doilea război mondial, era adolescent și tocmai absolvise liceul. În anul 1942 Zorea s-a alăturat companiei de infanterie 20 a regimentului Buffs (Royal East Kent Regiment), formată din voluntari evrei din Palestina, dar care spre dezamăgirea membrilor ei nu a primit decât misiuni logistice, și apoi din septembrie 1944 Brigăzii Evreiești, o trupă militară oficial
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
Palestina, Zorea remarca: Pentru a facilita executarea naziștilor, membrii Brigăzii Evreiești au traversat după război Europa organizați în grupuri de trei și patru militari. Zorea a explicat: Sute de foști membri ai Brigăzii Evreiești au fost chemați pentru a se alătura Armatei de Apărare a Israelului ca anticipare a declanțării unui război de independență. La acel moment, foștii membri ai Brigăzii erau printre puținii evrei din Palestina care dispuneau de pregătire militară. În timpul Războiului din anul 1948 Zorea a comandat un
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
soldații israelieni. Între anii 1976-1977 a fost director al Autorității de Administrare a Domeniilor statului Israel (peste 93% din teritoriile israeliene aflându-se în proprietate de stat). Inițial membru al Partidului Muncii (Mapam) de orientare de stânga, Zorea s-a alăturat profesorului Yigael Yadin în anul 1976 pentru a forma partidul reformist "Mișcarea Democratică pentru Schimbare", o alianță a foștilor membri a partidelor Muncii și Likud. Unul din scopurile partidului a fost de a elabora o nouă constituție a statului Israel
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
membri a partidelor Muncii și Likud. Unul din scopurile partidului a fost de a elabora o nouă constituție a statului Israel. Zorea a fost ales ca membru al Knesset-ului în anul 1977, Partidul "Mișcarea Democratică pentru Schimbare" s-a alăturat guvernului de coaliție, condus de către Menachem Begin. Ca deputat în Knesset, Zorea a devenit membru al Comitetului pentru Locuințe, al Comitetului Financiar și al Comitetului pentru Relații Externe și Apărare. Partidul "Mișcarea Democratică pentru Schimbare", cunoscut și sub numele de
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
de-al doilea război mondial, fiind avansat succesiv până la gradul de maior. Este capturat ca prizonier de război pe frontul din Grecia în anul 1941, împreună cu alți soldați din Yishuv, fiind eliberați abia în anul 1945. După război, s-a alăturat Partidului Achdut HaAvoda. Este apoi arestat de către englezi la data de 29 iunie 1946 după "Sâmbăta Neagră". După înființarea Partidului Mapam în anul 1948 a devenit unul din liderii săi. După scindarea Partidului Mapam în anul 1954, el a devenit
Yitzhak Ben-Aharon () [Corola-website/Science/306038_a_307367]
-
și 1999-2009. La finalul primului mandat de deputat, el a părăsit Partidul Național Religios împreună cu Hanan Porat și au format grupul "Emunim", care și-a schimbat curând denumirea în cea de Tkuma. Ca parte a Partidului Tkuma, el s-a alăturat listei de candidați al Uniunii Naționale și a fost ales ca deputat la alegerile parlamentare din anii 1999, 2003 și 2006. În calitate de deputat, a fost membru al Comitetului pentru Locuințe, al Comitetului Economic și al Comitetului Financiar. O parte semnificativă
Zvi Hendel () [Corola-website/Science/306035_a_307364]
-
Alex Goldfarb, Gonen Segev și Esther Salmovitz s-au desprins din Tzomet și au format facțiunea parlamentară Yi'ud. La 2 ianuarie 1995, Goldfarb a fost numit ca ministru adjunct al locuințelor și construcțiilor, după ce facțiunea Yi'ud s-a alăturat guvernului condus de către Itzhak Rabin. Acest lucru îi era necesar lui Rabin, pentru a dispune de majoritate parlamentară în scopul ratificării Acordului palestiniano-israelian de la Oslo. În noiembrie 1995, împreună cu Esther Salmovitz (și ea de origine română), a părăsit facțiunea Yi
Alex Goldfarb () [Corola-website/Science/306034_a_307363]
-
Comitetul pentru Afaceri Interne. Apoi, între anii 1956-1964, deține funcția de secretar al Consiliului Muncitorilor din Herziliya. Ulterior este numit director al Departamentului Cultural din Histadrut (Confederația Generală a Muncii din Israel). În anul 1969, părăsește Partidul Mapai și se alătură liberalilor independenți, dar în anul 1981 revine în cadrul Partidului Muncii. Baruch Kamin a decedat la data de 10 iulie 1988 în Israel. Baruch Kamin a deținut următoarele funcții publice:
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
a început greva neînarmata a deținuților, care au refuzat să iasă la lucru până la venirea unei comisii de la Moscova cu membri ai Comitetului Central (organul suprem de conducere al URSS). Greva a început în lagărul numărul 2, apoi s-au alăturat și celelalte lagăre. Comitetul de grevă era format din cinci deținuți: Levando din Ucraina, președinte, Heinrich Jaskunas din Lituania, Anatoli Musaev din Cecenia, Felix Kindzerski din Polonia și Johann Urwich din România. Lozinca grevei era "„Mai bine morți decât robi
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
anii 1984 - 1988 a îndeplinit funcția de ambasador al Israelului la ONU și s-a distins prin expunerile sale elocvente în fața mijloacelor de media din lume. În preajma alegerilor parlamentare din 1988 Netanyahu s-a întors în Israel și s-a alăturat partidului de centru-dreapta Likud. Ca unul din favoriți în alegerile interne preliminare din partid, el a fost ales în al 12-lea Knesset pe lista Likudului și numit ministru adjunct de externe, pe lângă titularul ministerului, Moshe Arens, iar ulterior David
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
doctor a Universității din Halle, cu o teză de lingvistică romanică - despre fonetica istorică a limbii române. În anul 1881 a fost învestit ca rabin din partea Seminarului teologic din Breslau. În anul 1878, la inițiativa profesorului Graetz, Gaster s-a alăturat Comitetului român de la Berlin, întrunit în urma războiului ruso-turc, care a încercat să lege recunoașterea independenței României de acordarea de cetățenie și de drepturi civile depline minorităților necreștine. Încă în anii studenției la Breslau Gaster a colaborat cu articole în domeniul
Moses Gaster () [Corola-website/Science/306052_a_307381]
-
aspect . a apărut în 1871, odată cu publicarea lucrării "Grundsätze der Volkwirtschaftslehre" (Principiile economiei) de către Carl Menger. Menger, plecând de la premisa că preferințele individuale sunt factorul decisiv în comportamentul economic al oamenilor, dezvoltă teoriile subiectivismului și marginalismului. Lui Menger i se alătură alți economiști austrieci care sprijină liberalismul și susțin o politică de neintervenție a statului în economie: Friedrich von Wieser și Eugen von Böhm-Bawerk. Ei se opun Școlii germane de economie și abordării economiei dintr-un punct de vedere istoric, conform
Școala austriacă de economie () [Corola-website/Science/306067_a_307396]
-
cel de-al 47-lea, respectiv cel de-al 48-lea state ale Uniunii, pentru următorii 47 de ani, (1912 - 1959), nici un alt teritoriu al Statelor Unite nu va deveni stat al acestora. Doar în 1959, alte două state se vor alătura Uniunii, Alaska și Hawaii, ridicând numărul entităților componente ale Uniunii la cel actual, 50. <br>
Recensământul Statelor Unite ale Americii din 1940 () [Corola-website/Science/306089_a_307418]
-
Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
50 de state, Uniunea fiind constituită din cele 48 de state, care constituiseră Uniunea în 1950, anul celui de-al șaptesprezecelea recensământ, la care s-au adăugat alte două state: După admiterea acestor două state, numărul statelor care s-au alăturat Uniunii în secolul 20 a crescut la cinci: Oklahoma (în 1907), New Mexico și Arizona (în 1912), respectiv Alaska și Hawaii (în 1959).
Recensământul Statelor Unite ale Americii din 1960 () [Corola-website/Science/306128_a_307457]
-
fost plănuit de Oliviu Beldeanu, un sculptor născut în 1924 la Dej. La 15 ani, Beldeanu devenea membru al organizație de tineret "Frunză Verde", organizație asociată cu mișcarea fascistă Garda de Fier. După al doilea război mondial, Berldeanu s-a alăturat mișcării anticomuniste românești. În 1949 a reușit să fugă din țară prin Republica Populară Federativă Iugoslavia, pentru a se reîntoarce după numai câteva luni, după cum se spune, ca agent al UDBA (serviciile iugoslvave de securitate). În 1951, Beldeanu a ajuns
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
cu cărturari croați cu scopul de a armoniza normele limbilor sârbă și croată, semnând în acest sens un acord cu sârbii și croații Ivan Kukuljević, Dimitrije Demeter, Ivan Mažuranić, Vinko Pacel, Stefan Pejaković și Đura Daničić, cărora li s-a alăturat și cărturarul sloven Franc Miklošič.
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
Ophir Pines-Paz, care a condus campania de opoziție din Partidul Muncii și-a anunțat demisia sa din guvern . În luna mai 2016 ca urmare a unor negocieri pentru lărgirea coaliției guvernamentale conduse de Binyamin Netanyahu, Lieberman a consimțit să se alăture acestui guvern. El a fost numit ministru al apărării, iar colega sa de partid, Sofia Lanwer a reprimit portofoliul integrării imigranților pe care l-a mai deținut în trecut. În scopul alăturarii partidului său, Israel Beytenu la guvern, Netanyahu a
Avigdor Lieberman () [Corola-website/Science/306123_a_307452]