13,659 matches
-
volumul “"Sonete sentimentale"”, Fundația „Scrisul Românesc”, Craiova, 2002, pag. 5-9; · Nicolae Mareș: „"Imnurile unui cronicar craiovean transformate în Sonete sentimentale"”, Ecart, nr.210 din 16 ianuarie 2003, · Elisabeta Polihroniade: "Pe șahiști încă îi mai iubesc cu pasiune"- Din însemnările unui ambasador român la Paris;Revista „"Gambit"”, anul x, pag. 21; · Dumitru Preda, Cuvânt înainte - „"Din însemnările unui ambasador român la Paris”", vol I, Fundația “Scrisul Românesc”, Craiova (2002); · Alexandru Dida: „"O carte în slujba adevărului"”, revista „"Flacăra lui Adrian Păunescu"”, nr.
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
în Sonete sentimentale"”, Ecart, nr.210 din 16 ianuarie 2003, · Elisabeta Polihroniade: "Pe șahiști încă îi mai iubesc cu pasiune"- Din însemnările unui ambasador român la Paris;Revista „"Gambit"”, anul x, pag. 21; · Dumitru Preda, Cuvânt înainte - „"Din însemnările unui ambasador român la Paris”", vol I, Fundația “Scrisul Românesc”, Craiova (2002); · Alexandru Dida: „"O carte în slujba adevărului"”, revista „"Flacăra lui Adrian Păunescu"”, nr. 38 (54), 26 septembrie 2002; · Magda Bratu:”"Din însemnările unui ambasador român la Paris"”, "Cuvântul Libertății", nr.
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Preda, Cuvânt înainte - „"Din însemnările unui ambasador român la Paris”", vol I, Fundația “Scrisul Românesc”, Craiova (2002); · Alexandru Dida: „"O carte în slujba adevărului"”, revista „"Flacăra lui Adrian Păunescu"”, nr. 38 (54), 26 septembrie 2002; · Magda Bratu:”"Din însemnările unui ambasador român la Paris"”, "Cuvântul Libertății", nr. 3932, 26 septembrie 2002; · Tudor Nedelcea, cuvânt înainte la volumul „"Oameni și evenimente craiovene"” Fundația „Scrisul Românesc” Craiova, 2000; · Tudor Nedelcea, Cuvânt înainte la volumul „"Despre Craiova, cu dragoste"” Fundația „Scrisul Românesc”, Craiova, 2001
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
amurg, Dramă la mânăstire", 3 aprilie 2005; · Florea Dumitrescu: "Prin China milenară și misterioasă" - Cuvânt înainte, 2005; · Marian Barbu, "Originalitatea, dincolo de asimilare", "Sub sabia timpului", rev. Rațiunea, septembrie 2005; · Maria Ionică, dr. în științe: “"Culisele Diplomației româno-franceză"”(Din însemnările unui ambasador român la Paris, 2 vol.) Rațiunea, pg. 116-118 (2006); · Marian Barbu, “"Trăind printre cărți"”, vol. IV (2006); · Emil Lăzărescu: “"Respectul față de tradiții și înaintași dau forță viitorului"”, Rațiunea pg. 122-124 (2006); · Nicolae Dragoș: “"Monografia comunei Goicea"” (2008); · George Corbu: “"Cuvânt
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
250 de spadasini între coperțile unei antologii” (2008); · Lidia Constantinescu: “De-ai mei strămoși cu drag mi-aduc aminte (2008); · Axel H. Lenn: „Prima antologie a epigramiștilor olteni” (2008); · Silvia Popescu: „Un scriitor diplomat și intuiția valorilor”; · Clara Stănescu: „Un ambasador la el acasă” (2008); · Marian Barbu: „În umbra lui Omar Khayyam” (2008); · Andrei Potcoavă: „Printre epigramiștii olteni”, (2008); · Gheorghe Gheorghișan: „Greu ne-am revenit din visare 2008”; · Nicolae Paul Mihail: „Olteanul e născut epigramist, 2008”; · Maria Diana Popescu: „Uite cum
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
tatăl natural. C.P. Corbul s-a căsătorit cu Sofia, mama lui Vintilă, după divorțul acesteia de Mihail Economu, și i-a adoptat imediat copilul. Astfel se explică numele complet al autorului: Vintilă Dumitru Economu Popescu Corbul. Deși visa să devină ambasador, la îndemnul părinților, Vintilă Corbul urmează cursurile Facultății de Drept și devine magistrat. În paralel, pentru a-și alimenta propria pasiune, urmează Facultatea de Litere și Filozofie - secția Istorie. La doar 23 de ani, imediat după absolvirea facultății, Vintilă Corbul
Vintilă Corbul () [Corola-website/Science/304770_a_306099]
-
succes. În 1412 a fost numit guvernator al Perugiei de Ladislas din Napoli, pentru a stabili ordinea în regiunea tumultoasă avută în feudă de acesta. După ce a izbucnit războiul între Perugia și Malatesta, în 1416, Giovanni a fost trimis ca ambasador să negocieze o pace, însă a fost aruncat în temniță de Malatesta. În captivitate, cuprins de disperare că și-a părăsit tânăra soție, susținând că relația mariajului nu a avut loc, a studiat religia cu Sf. Bernardino din Siena, împreună cu
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
de erezie din această cauză. În 1429 Giovanni, laolaltă cu alți călugări, a fost chemat la Roma și acuzat de erezie, fiind ales de ceilalți ca apărător; călugării au fost achitați din ordinul cardinalilor catolici. A fost agajat adeseori ca ambasador de papii Eugen al IV-lea și Nicolae al V-lea, în care și-a făcut datoria cu strictețe. În 1439 a fost trimis ca nunțiu papal la Milano și Burgundia, în opoziție la cererile lui Amadeus al VIII-lea
Ioan de Capistrano () [Corola-website/Science/304780_a_306109]
-
din MApN (2000-2004). Corneliu Dobrițoiu a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu 1 stea) începând cu 1 decembrie 2002 și apoi la gradul de general-maior (cu 2 stele) începând cu 1 decembrie 2004. Urmează apoi cursurile pentru ambasadori și generali ale Colegiului NATO din Roma (Italia), pe care le absolvă în anul 2004 și cursul superior de management al apărării de la Școala de Studii Navale Postuniversitare din Monterey (SUA), absolvite în anul 2005. În 7 mai 2012 a
Corneliu Dobrițoiu () [Corola-website/Science/304799_a_306128]
-
Ticu, opunându-se deconspirării ofițerilor SRI, care au lucrat pentru Securitate . El a demisionat din această funcție în decembrie 2000, după pierderea alegerilor de către CDR 2000. La data de 12 ianuarie 2001, Costin Georgescu a fost acreditat în calitatea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Republica Cipru , fiind rechemat în țară la data de 24 august 2004 . Costin Georgescu este căsătorit și are două fete. Costin Georgescu a primit următoarele distincții:
Costin Georgescu () [Corola-website/Science/304817_a_306146]
-
a demisionat din această funcție la 25 iulie 1997 , fiind trecut în rezervă cu gradul de general de corp de armată (cu 3 stele) începând cu data de 1 octombrie 1997. Între 12 noiembrie 1997 - 9 decembrie 1998 a fost ambasador al României în Bulgaria, de unde a plecat prin demisie . Președintele Bulgariei i-a conferit Ordinul Stara Planina gradul I cu diamante, cea mai înaltă distincție a statului vecin, acordată pentru prima dată unui ambasador străin. În perioada ianuarie 1999 - decembrie
Ioan Talpeș () [Corola-website/Science/304820_a_306149]
-
1997 - 9 decembrie 1998 a fost ambasador al României în Bulgaria, de unde a plecat prin demisie . Președintele Bulgariei i-a conferit Ordinul Stara Planina gradul I cu diamante, cea mai înaltă distincție a statului vecin, acordată pentru prima dată unui ambasador străin. În perioada ianuarie 1999 - decembrie 2000 este consilier personal al președintelui PDSR, Ion Iliescu. După ce acesta a devenit președintele României, Talpeș a fost numit în funcția de Consilier Prezidențial, Șef al Departamentului Securității Naționale, Șef al Administrației Prezidențiale (21
Ioan Talpeș () [Corola-website/Science/304820_a_306149]
-
Mureș. Dările de seamă și rapoartele comisiilor erau expediate la Romă și Berlin prin intermediul legațiilor de la Budapesta ale celor două state pentru comisia de la Cluj și de la București pentru comisia de la Brașov. O supracomisie mixtă compusă din contele Roggeri și ambasadorul von Bülow (care îl înlocuia pe Dr. Altenburg) urma să examineze rapoartele primite de la Cluj și Brașov și să facă propuneri guvernelor de la Berlin și Romă privind măsurile care se impuneau. La sfârșitul lunii ianuarie 1941, cele două comisii și-
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
a lui Ion Iliescu, în 1992. După alegerile din septembrie 1992, Iosif Boda devine unul dintre cei cinci consilieri prezidențiali principali, șef al Departamentului de politică internă a Președinției. În anul 1994, președintele Iliescu l-a desemnat în postul de ambasador al României în Elveția. La sfârșitul primăverii anului 1996, revine în România, fiind numit de Ion Iliescu ca director de campanie pentru alegerile prezidențiale din același an. Devenit membru al PDSR în toamna anului 1996, Iosif Boda este ales ca
Iosif Boda () [Corola-website/Science/305490_a_306819]
-
domeniile securității naționale, securității și cooperării internaționale. În această perioadă, el a continuat să se instruiască în domeniul politicilor de securitate absolvind Colegiul Superior de Siguranță Națională (2005), Colegiul NATO de la Roma - Cursul pentru generali, ofițeri de rang înalt și ambasadori (2006). Din anul 2006, Mihai Stănișoară s-a înscris la doctorat în domeniul Ordine publică și siguranță națională în cadrul Academiei de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" din București. La data de 15 martie 2007, prin decret prezidențial, Mihai Stănișoară, președintele Comisiei
Mihai Stănișoară () [Corola-website/Science/305506_a_306835]
-
se interzice să mai susțină concerte în străinătate. În 1987 primește o invitație din partea guvernului american pentru o călătorie de o lună în Statele Unite în cadrul programului International Visitor. Invitația este refuzată de Elena Ceaușescu personal. Iata cum descrie situația lui ambasadorul Canadei la București (1979-1983), Peter Roberts: Debutează la vârsta de 14 ani, într-un concert cameral Enescu, alături de soliști consacrați. Între 1961-1965, printr-o bursă acordată de Principesa Maria Cantacuzino-Enescu, capătă dreptul de a folosi pianul lui George Enescu. Este
Dan Grigore () [Corola-website/Science/305531_a_306860]
-
în istorie, urmând, în cadrul aceleași facultăți, și cursurile masterului în relații internaționale (2001). Parcursul educațional și de perfecționare a continuat în 2006 cu absolvirea Colegiului Național de Apărare - seria XV, în 2010 - - Cursul pentru generali, ofițeri de rang înalt și ambasadori (GFOAC 1/2010) și Colegiul Național de Informații - seria X. În anul 2011 a participat la o serie de seminarii și programe de perfecționare pe probleme de securitate: „Seminar pe probleme de securitate dedicat pentru oficiali români”, ; Program organizat de
George Scutaru () [Corola-website/Science/305570_a_306899]
-
Viena -1959), Premiul Criticii Muzicale Germane (Germania, 1971), „Îl Sagitario d'Oro” (Italia, 1976), Diplomă de onoare și Premiul „Grand Due Adolf” (Luxembourg, 1979), Premiul excepțional A.T.M. (1983) pentru tratatul „Artă construcției și interpretării corale” (1983), titlul de „Goodwill Ambasador UNESCO'” (1992), titlul „Omul Internațional al Anului” (1990, 1992, 1994), titlul de „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1994), „Crucea Patriarhala a Sf. Sinod” din România (2000), Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare
Constantin Marin (dirijor) () [Corola-website/Science/305579_a_306908]
-
1572-1585). După detronarea împăratului Andronic al II-lea în anul (1328) de către Andronic al III-lea Paleologul,(1297-1341), Nichifor Gregoras a reușit să câștige favorurile acestuia. Andronic al III-lea l-a desemnat pe Nichifor Gregoras să conducă negocierile cu ambasadorii Papei Ioan al XXII-lea în problema unificării bisericilor. Aceste negocieri au eșuat în anul 1333. Nichifor Gregoras a participat la disputa teologică pe tema Isihasm-ului. Această aprigă diatribă a fost susținută în contradictoriu de Varlaam Calabrezul (1290-1348) și
Nichifor Gregoras () [Corola-website/Science/305619_a_306948]
-
în iunie 2005, s-a semnat un acord prin care Australia a cedat Fundației Antarctice Române, condusă de Teodor Negoiță, una dintre bazele sale de cercetare de pe coasta de est a Antarcticii. Semnarea acestui acord a avut loc în prezența ambasadorilor celor două state: România și Australia. Astfel, exploratorului român Teodor Negoiță i-au fost recunoscute eforturile de continuare a tradiției începute de Emil Racoviță în urmă cu mai bine de un secol. Cu scopul de a inaugura stația din Antarctica
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
a dezbătut și aprobat intrarea intrării României în primul război mondial. A avut loc la Palatul Cotroceni. În seara zilei de 27 august () ambasadorul Edgar Mavrocordat a înmânat secretarului de serviciu la Ministerul de Externe de la Viena nota prin care România declara război Imperiului Austro-Ungar. După declararea neutralității, ca urmare a Consiliului de Coroană din 21 iulie 1914, a început o intensă campanie diplomatică
Consiliul de Coroană din 27 august 1916 () [Corola-website/Science/306319_a_307648]
-
mare experiență de război și prețuirea contemporanilor în timpul războiului ruso-turc din 1787 -1792, în luptele pentru cucerirea Ociakovului, Odessei, Tighinei și Ismailului, sau în bătăliile de la Râmnic și Mașin. A fost avansat general locotenent în 1791. A fost numit succesiv ambasador la Constantinopol, guvernator al Finlandei, comandant al corpului de cadeți din Sankt Petersburg, ambasador la Berlin și guvernator al Sankt Petersburgului. Kutuzov era unul dintre favoriții lui Pavel I, dar după asasinarea țarului a căzut în disgrație, nereușind să cucerescă
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
luptele pentru cucerirea Ociakovului, Odessei, Tighinei și Ismailului, sau în bătăliile de la Râmnic și Mașin. A fost avansat general locotenent în 1791. A fost numit succesiv ambasador la Constantinopol, guvernator al Finlandei, comandant al corpului de cadeți din Sankt Petersburg, ambasador la Berlin și guvernator al Sankt Petersburgului. Kutuzov era unul dintre favoriții lui Pavel I, dar după asasinarea țarului a căzut în disgrație, nereușind să cucerescă aprecierea noului împărat Alexandru I. În 1805, Kutuzov a comandat corpurile de armată care
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
s-a reîntors la Sankt Petersburg. Împăratul a refuzat să-l primească în audiență, iar Suvorov, bolnav și epuizat, a murit pe data de 18 mai 1800. La înmormântarea sa au participat dintre persoanele de vază din capitala imperială doar ambasadorul britanic și poetul Derjavin. Suvorov este înmormântat în Biserica Bunei Vestiri a Mânăstirii Alexandru Nevski, pe piatra sa de mormânt fiind scris un text simplu: „Aici se odihnește Suvorov”. La un an de la moartea lui Suvorov, noul țar Alexandru I
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
Gelu Voican-Voiculescu (n. 8 februarie 1941, București) este un om politic român, care a deținut funcția de viceprim-ministru în Guvernul provizoriu Petre Roman (1989-1990). De asemenea, a fost senator de Buzău în legislatura 1990-1992, ales pe listele partidului FSN, precum și ambasador în Tunisia și Maroc. Gelu Voican-Voiculescu s-a născut la data de 8 februarie 1941 în orașul București. El provine din familia principelui Mihail Sturdza, ministru de externe în guvernul național-legionar. A absolvit Liceul "I.L. Caragiale" din București în anul
Gelu Voican Voiculescu () [Corola-website/Science/306327_a_307656]