12,392 matches
-
1667-1668). În 1669, a fost închis de domnul Antonie din Popești și de boierii Cantacuzini, care intenționau să-i taie capul, însă a fost iertat. În 1683, Bălăceanu a mers împreună cu Grigore Ghica la Hotin, unde i-a pârât pe boieri fiindcă ar fi pactizat cu polonezii. Mai sunt atestate și dregătoriile de ispravnic al scaunului București, mare vornic (1678-1687). În 1678, după numirea lui Șerban Cantacuzino și până la venirea sa în București a fost locțiitor (ispravnic-caimacan) al acestuia, îndeplinind apoi
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]
-
a primit titlul de Cetățean de onoare al orașului Târgu Jiu. După 1947 a avut de suferit represiuni din partea regimului comunist. s-a născut la 16 Septembrie 1889 la București. Tatăl ei, Gheorghe Piteșteanu era descendent dintr-o familie de boieri argeșeni. Ambii ei părinți ai murit când Arethia era încă copil. Arethia și cei doi frați ai ei Gheorghe și Alexandru au plecat cu o bunică în Belgia unde Arethia a făcut școala primară și studiile secundare. Și-a efectuat
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
renunțe la loialitățile lor precedente: armata Smolenskului, foștii vasali ai lui Iogalia, i s-a alăturat lui Dmitri, la fel și frații lui Iogalia, Andrei de Polotsk și Dmitri de Briansk. În ciuda alianței lui Oleg cu Mamai, un număr de boieri din Riazan au dezertat pentru a se alătura armatei lui Dmitri (numărul exact nu este cunoscut dar în jur de 70 de boieri au fost pe lista morților după bătălie). Prințul Dmitri a aflat de apropierea armatelor Lituaniei și Riazanului
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Iogalia, Andrei de Polotsk și Dmitri de Briansk. În ciuda alianței lui Oleg cu Mamai, un număr de boieri din Riazan au dezertat pentru a se alătura armatei lui Dmitri (numărul exact nu este cunoscut dar în jur de 70 de boieri au fost pe lista morților după bătălie). Prințul Dmitri a aflat de apropierea armatelor Lituaniei și Riazanului. Pe 7 septembrie 1380 forțele prințului Dmitri au traversat Donul pentru a ataca înainte ca inamicul să își unească forțele. Armatele ruse combinate
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Temir-murza. Deși fiecare campion l-a ucis pe celălalt în prima fază a competiției, Peresvet nu a căzut din șa în vreme ce Temir-murza a căzut (conform unor surse rusești). În timpul bătăliei Dmitri a schimbat armura sa cu cea a unui tânăr boier moscovit, Mihail Brenok, pentru a părea un simplu cavaler. Brenok a fost instruit să îl imite pe prinț, purtând drapelul său și armura sa. Trucul a funcționat: tătarii l-au atacat și ucis pe Brenok, crezând că este prințul. Dmitri
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
maici amplasată în partea centrală a Republicii Moldova, în localitatea Suruceni din raionul Ialoveni, aflată la 7 km de orașul Ialoveni; aproximativ 25 de kilometri sud-vest de Chișinău. Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1785 când, îndrumat de ieromonahul muntenegrean Iosif, boierul Casian Suruceanu construiește pe moșia sa un schit de călugări. Pe teritoriul de 40 ha se construiește biserica de vară cu hramul „Sf. Gheorghe”, iar mai apoi o casă pentru stareție, ea fiind și biserica de iarnă cu hramul „Sf.
Mănăstirea Suruceni () [Corola-website/Science/333927_a_335256]
-
Urmatecu crescuse în importanță. În acest timp, fostul arhivar reușise să salveze averea baronului Bubi Barbu și chiar să o aducă pe profit, faima sa de om de afaceri priceput fiind în creștere. Solicitat pentru sfaturi de tot mai mulți boieri cu probleme financiare, Urmatecu devine un om tot mai înstărit și cumpără noi moșii. În octombrie 1893 Amelica născuse un băiat care fusese botezat Ion (după bunicul său) și care crescuse în casa bunicilor. Plictisit de medicina internă, dr. Matei
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, arhivarul Iancu Urmatecu, provenit din mahalalele bucureștene, a ajuns omul de încredere al baronului Barbu și administratorul averii acestuia în locul bătrânului și onestului Ioachim Dorodan. Dornic să se căpătuiască, Urmatecu profită de slăbiciunile boierului și îi administrează defectuos averea, reușind să se îmbogățească tot mai mult. În același timp, el se folosește de documentele din arhivă pentru a-și crea un inventar complet al averii baronului, strângând în paralel și un bogat material de
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
fabrica, întârziind plățile către furnizori. Încetul cu încetul, Bubi își dă seama că Jurubița este o femeie incultă, vulgară, lacomă și insensibilă care cochetează și cu Gună Licureanu (prietenul lui din copilărie), dar nu are puterea să o părăsească. Tânărul boier risipește cu amanta sa aproape toți banii destinați construirii fabricii. În același timp, supărat pe Ioachim Dorodan pentru că-i dezvăluise lui Bubi înșelătoriile sale, Urmatecu îl convinge pe boier să demoleze casa în care locuia bătrânul și să-l mute
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
lui din copilărie), dar nu are puterea să o părăsească. Tânărul boier risipește cu amanta sa aproape toți banii destinați construirii fabricii. În același timp, supărat pe Ioachim Dorodan pentru că-i dezvăluise lui Bubi înșelătoriile sale, Urmatecu îl convinge pe boier să demoleze casa în care locuia bătrânul și să-l mute pe acesta la una din moșiile de la țară. Încăpățânat, Dorodan încearcă să intervină fără succes la baron și la Bubi și apoi se duce acasă la arhivar, dar este
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
încearcă să intervină fără succes la baron și la Bubi și apoi se duce acasă la arhivar, dar este mușcat mortal de un câine al acestuia. Ca urmare a lipsei de bani pentru a plăti ratele la împrumutul contractat de boierul Barbu, moșia Bălășoieni este scoasă la licitație publică și cumpărată de Urmatecu, după ce valoarea ei fusese subevaluată de portărelul Manolache Târcă, finul cumpărătorului. Arhivarul își ipotechează propria casă și se împrumută de la zaraful Lefter pentru a restitui datoria către Ivanciu
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
un instinct vital primitiv către cele două mobiluri eterne ale vieții: banul și puterea. Ridicarea pe plan social a burgheziei a avut loc concomitent cu dispariția treptată a clasei boierești. Obișnuiți să trândăvească și să ducă o viață de huzur, boierii din România modernă și-au pierdut rapid simțul practic și nu au mai reușit să țină pasul cu schimbările socio-economice. Ei își irosesc averea agonisită în decursul mai multor generații în mod cinstit sau prin spolierea țărănimii și a statului
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
XIX-lea, fiind însoțită de ascensiunea administratorilor cu un spirit energic. În operele literare anterioare, reprezentanții clasei nobiliare încearcă să se revolte precum marele postelnic Andronache Tuzluc care cere pedepsirea lui Dinu Păturică și încearcă să-l sugrume sau ca boierul vechi Dinu Murguleț care îl amenință furios pe Tănase Scatiu: „Îl împușc! îl împușc! Hoțul!... care mi-a mâncat averea!... m-a adus în halul ăsta... Aoleu, aoleu! îl împușc!...” Senilul baron Barbu din "Sfârșit de veac în București" este
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
dovedește ultima frază a romanului în care își încheie prima fază a existenței sale cu un chef zgomotos: "„Și pocnind din bici, el o luă înspre Herăstrău, să scoată soarele din lac, de fericit ce era!”". Relația între Urmatecu și boierul Barbu este mult diferită de cea care se formează între Dinu Păturică și postelnicul Andronache Tuzluc. Criticul Perpessicius constata existența unei relații de simbioză socială între personajele din "Sfârșit de veac în București", afirmația lui Urmatecu că „Până la moarte o să
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Sfârșit de veac în București" se remarcă prin prezentarea mecanismului arivismului social cu o atenție analitică deosebită. Profesorul Valeriu Râpeanu îl plasează pe Ion Marin Sadoveanu în descendența lui Nicolae Filimon și Duiliu Zamfirescu prin descrierea triumfului parvenitului în dauna boierului de viță veche care se ruinează încet, dar sigur. Deși are un spirit rudimentar și vulgar, personajul principal are o inteligență nativă și o vitalitate debordantă. Lăcomia și bădărănia sa sunt compensate de mărinimia față de rudele mai sărace pe care
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Alecu Popovici pentru Teatrul Național Radiofonic, fiind realizat în 1970 un spectacol de teatru radiofonic cu o durată de 139 de minute în regia artistică a lui Cristian Munteanu. Distribuția a fost formată din Toma Caragiu (Iancu Urmatecu), Fory Etterle (boierul Barbu), Clody Bertola (prințesa Natalia), Ștefan Mihăilescu-Brăila (Ivanciu), Eugenia Bosânceanu (Mița), Octavian Cotescu (Ghenea Toncu), Sorin Gheorghiu (Bubi), Vasilica Tastaman (Jurubița), Cristina Deleanu (Amelica), Ileana Stana Ionescu (Păuna), Gheorghe Novac (Voicu), Virginia Stoicescu (țăranca bătrână), Dana Cosma (Sultănica), Traian Stănescu
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
a avut un mare succes, actorul Toma Caragiu mărturisind în interviurile sale că a primit sute de scrisori de la ascultători. Cele șase episoade ale serialului poartă următoarele titluri: „Iancu Urmatecu în casă nouă”, „Jurubița”, „Moșia”, „Păuna”, „Primul bal” și „Întoarcerea boierului Bubi”.
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
în zonă. În mod evident, toamna, odată cu coacerea strugurilor, turiștii care preferă această ramură turistică sunt prezenți la crame, atunci când strugurii ajung să aibă cea mai pronunțată culoare. Conacul Conacul nu poate fi vizitat decât la exterior, casa fiind rezervată ''boierilor" locului, respectiv familia Stoica. Întregul conac este înconjurat de spații verzi, atent îngrijite. Alături, se află și o piscină, iar doar la câțiva metri vara funcțioinează o superbă fântână arteziană, care stropește sub forma unei pelicule de apă. Concluzii
Crama Avincis a lui Valeriu Stoica. Luxul din viile municipiului Drăgășani by Bogdan Bolojan () [Corola-website/Journalistic/103813_a_105105]
-
răsunătoare. Semnalăm câteva dintre operele propuse. Lectură o frumoasă grafică din 1915 de Theodor Pallady (1871, Iași - 1956, București) provine din colecția Marie Jeanne (Diamandy) și Nicolae Bastaki. Marie Jeanne era fiica Ioanei Pallady din căsătoria acesteia cu Constantin Diamandy, boier și diplomat român, ministru plenipotențiar la Petersburg și ulterior, ambasadorul României la Paris. Constantin Diamandy a avut cu Ioana, născută Ghika, 3 copii: Marie Jeanne, Magda și Ion. Marie Jeanne s-a căsătorit cu Neculai Bastaki, inginer agronom cu studii
Top 100 mari maeștri ai artei românești, de la Nicolae Grigorescu la Adrian Ghenie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104788_a_106080]
-
Totul după ce o profesoară a scris că "Monarhia este o formă de guvernământ desuetă, antidemocratică, retrogradă și inutilă. Mai ales în România, unde am avut, din nefericire pentru demnitatea națională, o monarhie de împrumut, instaurată prin uneltirile boierilor trădători care l-au alungat pe domnitorul ales de tot poporul. Iată de ce această monarhie străină și de împrumut a intrat clandestin în țară, ca să nu se revolte poporul atașat de domnitorul ales... Slavă Domnului, România este republică și așa
Controversă după moartea Reginei Ana. Preot, text impresionant după un atac crunt by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102875_a_104167]
-
bordelurile și crâșmele pariziene prostituatelor numite "zeițe ale rațiunii". 4. Aș îndemna apoi să se citească articolele lui Nicolae Iorga de la 1907 pentru a se vedea cine a fost cauza pornirii răscoalei țărănești, cine au fost cei vizați (culmea, nu boierii români în marea parte) și cine a stat în spatele reprimării... Exact aceiași oameni... dar mai bine citim la o bibliotecă, ca să vedem cât am fost de manipulați. 5. Aș invita apoi să se citească și memorialistica celor din perioada interbelică
Controversă după moartea Reginei Ana. Preot, text impresionant după un atac crunt by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102875_a_104167]
-
asasinează unchiul, pe Petru Aron, tot ca să îi ia tronul. Din același motiv, Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, este ucis în anul 1476, din porunca fratelui său, Radu-cel-Frumos. Domnitorul Țării Românești din anul 1510, Vladul-cel-Tânpr, a fost asasinat de boieri. Aceeași soartă a avut-o și vodă Pătrașcu-cel-Bun, ucis de soția sa și de amantul ei, vornicul Socol, în 1558. Alexandru Lăpușneanu, domnitor al Moldovei, a fost omorât de soția sa, Ruxandra, la 11 martie 1568. Înfăptuitorul Unirii Țărilor Române
ASASINATE LA ROMÂNI: Blestemul lui Vadim Tudor by Marius Marinescu () [Corola-website/Journalistic/103101_a_104393]
-
El „a învățat carte și limba greacă” în casa boierului Ioan Glogoveanu, care voia să-și facă din istețul băiat’ un bun administrator de moșie și care l-a întrebuințat în afacerile de negoț, mai ales la exportul de vite. Tudor are astfel prilejul să facă mai multe călătorii în
Personalitatea lui Tudor Vladimirescu - DEZVĂLUIRI din culisele istoriei () [Corola-website/Journalistic/102364_a_103656]
-
coruptă și cu o justiție venală exasperează temperamentul său violent și susceptibil și dă expresiilor sale o notă de amărăciune și de revoltă. Astfel, coborând scările clădirii divanului domnesc, unde pierduse un procesul cu Nicolae Glogoveanu, Tudor a amenințat pe boieri cu degetul, zicând: „Pe unde pun azi cocoanele voastre panglicile, vor pune într-o zi oltenii mei curelele opinicilor”. Tudor ar fi declarat episcopului de Argeș, Ilarion: „De-oi trăi, voi face douăsprezece perechi de opinci din pielea a doisprezece
Personalitatea lui Tudor Vladimirescu - DEZVĂLUIRI din culisele istoriei () [Corola-website/Journalistic/102364_a_103656]
-
cu degetul, zicând: „Pe unde pun azi cocoanele voastre panglicile, vor pune într-o zi oltenii mei curelele opinicilor”. Tudor ar fi declarat episcopului de Argeș, Ilarion: „De-oi trăi, voi face douăsprezece perechi de opinci din pielea a doisprezece boieri divaniți”. În 1821, vorbind cu Ilarion despre boierii care se angajaseră în lupta contra stăpânirii otomane și au fugit apoi la Brașov, a izbucnit: „Ii voi scurta de o palmă, pe câți sunt boieri divaniți; îi voi “umplea apoi cu
Personalitatea lui Tudor Vladimirescu - DEZVĂLUIRI din culisele istoriei () [Corola-website/Journalistic/102364_a_103656]