13,997 matches
-
cât și ca sensibilă. Efectul este reluat în piesa „Călătorul și copacul”, fapt care contribuie la unitatea dintre cele două momente. Într-un alt context, se poate face o paralelă cu piesa „Asfințit”, de asemenea compusă de Bădulescu în 1972. Criticul Mihai Plămădeală numește „Călătorul și copacul” momentul cel mai apropiat de sonoritatea pop de pe disc. Piesa este o glumă muzicală, balansul tărăgănat al muzicii fiind pe potriva textului umoristic. Construcția sonoră este tonală (într-un înțeles lărgit, fiind inclus și acordul
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
992 de spectatori, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2006 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Numărul relativ mai mic de spectatori este explicat de criticul D.I. Suchianu prin faptul că "Pentru patrie" a rulat o perioadă în același timp cu "Revanșa" (un alt film regizat de Nicolaescu), spectatorii preferând să urmărească filmul de aventuri cu comisarul Moldovan în dauna unui film istoric lung. Regizorul Sergiu
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
înfățișat cu o eleganță aristocratică, Kogălniceanu este impunător în rostirea unui discurs riguros, generalul Cernat este prezentat prin inteligența sa, colonelul Cerchez este hotărât și dârz, conștient de menirea sa, Mehmet Ali este un mesager diplomat reținut în aprecieri etc. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Plevna, Grivița, Rahova și Parlamentul României, la 1877. 204 actori, 80 de cascadori și întreaga asistență a forțelor armate, pentru un film retoric în spiritul „Epopeei
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
atuu al filmului este galeria pitorească de "„copii ai străzii cu mutre și limbaj foarte colorat”", dar care nu sunt ajutați să folosească o mimică și o intonație firească. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman scria că filmul "Duelul" aduce o serie de noutăți față de filmele anterioare ale cineastului: "„o galerie pitorească de copii ai străzii (cu mutre și limbaj colorat), o lume interlopă viu pigmentată, cu un pitic-rege al cerșetorilor, cu un
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
străzii (cu mutre și limbaj colorat), o lume interlopă viu pigmentată, cu un pitic-rege al cerșetorilor, cu un olog (iscoadă a milionarilor epocii respective), cu o interpretă insolită, Ana Maria Moculescu, și cu o scenografă în premieră, Gabriela - viitoare - Nicolaescu”". Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„În martie 1939, anchetând misterul spargerii unei bănci, comisarul Moldovan apără un grup de adolescenți infractori, ființe delicate și vulnerabile, orientându-i spre dezvoltarea adevăratelor lor
Duelul (film din 1981) () [Corola-website/Science/312631_a_313960]
-
cel de la conacul Semaca) sunt mai puțin reușite, cu rezultate „neconcludente, mimate de șarjă sau de livresc”. În articolul "„Un regizor a cărui nobilă ambiție este autodepășirea: Sergiu Nicolaescu un poet al «incoruptibililor»”" publicat în martie 1974 în revista Cinema, criticul Călin Căliman afirma că filmul conține scene de „dinamism și ritm, clipe de suspens, pasaje spectaculoase, pete de culoare, clipe de destindere, abur de lirism”. El considera că filmele "Cu mîinile curate" și "Ultimul cartuș" îl reprezintă cel mai bine
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
că provine dintr-un alt film), mizând excesiv pe efecte pirotehnice și folosind mijloace artistice mai puțin convingătoare pentru obținerea efectelor dorite. "Ultimul cartuș" era apreciat ca un film atractiv pentru public, dar insuficient legat de primul film din serie. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Bande teroriste îngrozesc Bucureștiul postbelic prădând trenurile. Deghizat în călugăr, comisarul Roman se adăpostește într-o mănăstire izolată în care Semaca și-a ascuns și el
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Ultimul cartuș" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste, care descrie lupta comuniștilor în ilegalitate și în perioada cuceririi puterii. Analizând acest film, criticul Călin Căliman a observat că suspansul și tensiunile intrigii sunt susținute de directorul de imagine Nicolae Girardi cu remarcabile rezultate artistice. În opinia lui, unul dintre personajele memorabile ale acestui film este „sadicul comisar legionar Paraipan, în interpretarea teribilă a
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
observat că suspansul și tensiunile intrigii sunt susținute de directorul de imagine Nicolae Girardi cu remarcabile rezultate artistice. În opinia lui, unul dintre personajele memorabile ale acestui film este „sadicul comisar legionar Paraipan, în interpretarea teribilă a lui Gheorghe Dinică”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Ajuns chestor, în preajma confruntării armate dintre generalul Antonescu și legionari, Moldovan, resuscitat în mod miraculos după rafalele primite în piept la finalul lui „Un comisar acuză
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
un legionar tâmp și foarte viclean) și Limbă (un hoț de buzunare folosit de comisarul Moldovan ca informator). Rolul legionarului Tănăsescu i-a fost distribuit cascadorului Mircea Pascu, fost campion național la aruncarea discului. Interpretarea sa a fost lăudată de criticii de film, iar Călin Căliman l-a considerat a fi o „revelație”. După vizionarea filmului, Dumitru Popescu, președintele Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, a cerut scoaterea unor scene și introducerea altora "„care nu prea se lipeau de subiect
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
și ritmul alert al acțiunii, spectaculozitatea unor secvențe (printre care și cea în care comisarul moare), interpretările strălucite ale lui Sergiu Nicolaescu și Gheorghe Dinică, hazul produs de personajul Limbă sau buna interpretare de către cascadorul Mircea Pascu a legionarului Tănăsescu. Criticul de film Alice Mănoiu scria că genul de film în care Sergiu Nicolaescu se mișcă cu cea mai mare dezinvoltură este filmul de acțiune, regizorul țintind spre modernizarea genului printr-o atenție mai mare acordată atmosferei, tipologiei și umorului. Ea
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
și după moartea sa „poetic-spectaculoasă”. Jurnalista concluzionează că „Sergiu Nicolaescu cunoaște știința captării publicului de la primele imagini”. În articolul "„Un regizor a cărui nobilă ambiție este autodepășirea: Sergiu Nicolaescu un poet al «incoruptibililor»”" publicat în martie 1974 în revista Cinema, criticul Călin Căliman afirma că "Un comisar acuză" „nu este un simplu «policier», este deopotrivă frescă de epocă și dezbatere etică”, iar personajele au o gravitate de „incoruptibili”. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), același critic
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
Gheorghe Dinică), câte un legionar tont (Mircea Pascu, o revelație), ritm, împușcături „cât cuprinde”, puțin haz pentru destinderea încordării, tradiționala echipă de realizatori, și încă un film de aventuri (cu „va urma” și el, peste câțiva ani) a fost gata”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Anchetând masacrarea deținuților comuniști de către legionari, Moldovan îi descoperă pe adevărații responsabili ai asasinării celor 70 de prizonieri de la Jilava. Cu prilejul anchetei, în contrast cu lașitatea celor
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
clasamentele din Austria, Brazilia, Noua Zeelandă și Portugalia și a activat în primele zece locuri ale clasamentelor din Australia, Elveția, Belgia, Germania, Irlanda, Regatul Unit, România și Statele Unite ale Americii. Linia melodică a cântecului include influențe orientale, acestea fiind apreciate de criticii de specialitate. Videoclipul piesei este de asemenea inspirat din aceeași cultură. În cadrul premiilor MTV Video Music Awards 2006, videoclipul a câștigat premiul pentru „Cel mai bun videoclip dance”. „Buttons” a fost unul dintre cântecele câștigătoare la BMI Pop Awards din
Buttons () [Corola-website/Science/312725_a_314054]
-
mai mature și mai înțelepte, concertele au cuprins plimbări prin mulțime, o exemplificare a ceea ce sunt cele zece porunci atunci când faci parte dintr-un boy band, plus o holograma a lui Robbie care apărea la piesă „"Could It Be Magic"”. Criticii și publicul au fost deopotrivă impresionați de show, așa că ideea unui album nou nu putea fi foarte departe. De această dată, întrucat cei patru băieți se maturizaseră din punct de vedere muzical și personal, Gary nu a mai fost singurul
Take That () [Corola-website/Science/312723_a_314052]
-
1990, pe locurile 2 și 3 clasându-se două filme realizate în anii anteriori: "Mircea" tot al lui Sergiu Nicolaescu (cu 459.726 spectatori) și "De ce trag clopotele, Mitică?" al lui Lucian Pintilie (cu 352.761 spectatori). Analizând acest film, criticul Călin Căliman îl considera "„o altă «poveste pentru copii» istorisită de Sergiu Nicolaescu”", "„o «ficțiune istorică» sau, mai curând, un «basm cinematografic» din familia «filmelor de capă și spadă»”", plin de suspans. Într-un articol publicat în 1990 în revista
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
Căliman îl considera "„o altă «poveste pentru copii» istorisită de Sergiu Nicolaescu”", "„o «ficțiune istorică» sau, mai curând, un «basm cinematografic» din familia «filmelor de capă și spadă»”", plin de suspans. Într-un articol publicat în 1990 în revista Cinema, criticul Mircea Alexandrescu aprecia suspansul și ritmul nervos și sacadat al producției, caracteristice filmelor de acțiune, considerând că în acest film Sergiu Nicolaescu și-a demonstrat încă o dată „profesionalismul, ca și temperamentul de cineast al acțiunii dezlănțuite”. Criticul Tudor Caranfil nu
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
în revista Cinema, criticul Mircea Alexandrescu aprecia suspansul și ritmul nervos și sacadat al producției, caracteristice filmelor de acțiune, considerând că în acest film Sergiu Nicolaescu și-a demonstrat încă o dată „profesionalismul, ca și temperamentul de cineast al acțiunii dezlănțuite”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Într-un ev mediu zbuciumat, imediat după descălicatul Țării Românești, într-un sanctuar dominat de «Timp», personaj metafizic, o Coroană îl așteaptă pe cavalerul care o merită
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
pentru Protecția Copilului Sector 4 București și S.O.S. - Satele Copiilor România, Centrului de Plasament „Robin Hood” - București, Centrului de Plasament „Casa Speranței II” - București, Centrului de reeducare - Găiești, Școlii Generale nr. 2 - Popești-Leordeni, Colegiului Național „C. Diaconovici-Loga” - Timișoara. Criticul de film Alex. Leo Șerban a identificat trei simboluri ale numărului 15 (titlul filmului): cei 15 ani care au trecut de la Revoluție, "„timp în care idealurile pentru care au murit acei oameni în decembrie '89 s-au transformat, pentru unii
„15” (film) () [Corola-website/Science/312749_a_314078]
-
pe locurile 2 și 3 clasându-se "Prea târziu" al lui Lucian Pintilie (cu 38.455 spectatori) și "Eu sunt Adam" al lui Dan Pița (cu 28.316 spectatori). În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că "Punctul zero" este un film ce relatează o poveste „destul de complicată”, cu o intrigă inconsistentă și plină de inabilități, în care planurile narative se amestecă „uneori rizibil”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea
Punctul zero () [Corola-website/Science/312748_a_314077]
-
românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman afirma că "Punctul zero" este un film ce relatează o poveste „destul de complicată”, cu o intrigă inconsistentă și plină de inabilități, în care planurile narative se amestecă „uneori rizibil”. Criticul Tudor Caranfil nu a dat filmului nicio stea și a făcut următorul comentariu: "„Geopolitică stil Nicolaescu: strip-tease și gloanțe, sex și blindate, Marea Neagră și Pentagonul, copii abandonați și cuplete cu Jean Constantin, totul și nimic într-un film tipic pentru
Punctul zero () [Corola-website/Science/312748_a_314077]
-
ascuns. (...) Lumea aventuroasă, aspră și primitivă a eroilor lui Jack London i se potrivește bine regizorului care știm ca optează întotdeauna pentru prieteniile bărbătești destinate să înfrunte temerar vitregiile sorții. Pentru încă o dată privește din perspectiva unui câine, prietenul omului.”" Criticul și istoricul de film Călin Căliman se mărginește să scrie în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că "Mihail, cîine de circ" este „un intermezzo adresat micilor spectatori” plasat între două filme „mari”: "Nea Mărin miliardar" (1979) și "Ultima noapte de dragoste
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
istoricul de film Călin Căliman se mărginește să scrie în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că "Mihail, cîine de circ" este „un intermezzo adresat micilor spectatori” plasat între două filme „mari”: "Nea Mărin miliardar" (1979) și "Ultima noapte de dragoste" (1980). Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Îngrijit de bogata familie Rennandar, lipsit de afecțiunea care i s-ar cuveni, obiect de amuzament, Mihail e un câine trist și solitar până ce, întâmplător, întâlnește
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
2005), la Festival Dos Cinemas Do Mediterraneo de la Faro (2006) și la festivalurile de la Sofia și Varna (2007), fără a câștiga vreun premiu. Recenziile făcute de critici au fost amestecate, în majoritate negative. Deși au apreciat calitatea tehnică a filmului, criticii s-au arătat nemulțumiți că regizorul a monopolizat cinematograful românesc, că producțiile sale cinematografice au fost admise la finanțare de Centrul Național al Cinematografiei, că a dorit să-și promoveze propria persoană modificând textul pentru a-și impune propriile idei
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]
-
producțiile sale cinematografice au fost admise la finanțare de Centrul Național al Cinematografiei, că a dorit să-și promoveze propria persoană modificând textul pentru a-și impune propriile idei de viață etc. Unii critici l-au considerat „mediocru și vetust”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a considerat filmul ca o operă a unui "„meseriaș epuizat, care se îndărătnicește să creadă în chemarea sa, la o vârstă când tot ceea ce mai poate da e numai telenovelă
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]