12,523 matches
-
zeii atât de legate de faptele personale ale indivizilor, este firesc ca practicile magice, unul dintre cele mai vechi moduri În care s-a manifestat posibilitatea de a cere intervenții specifice și favoruri precise, să dobândească acum o nouă vigoare. Culegerile magice 3 ne arată modele diferite și formulări posibile. Există adevărate imnuri adresate divinității (pe unele le regăsim ca atare În contexte rituale oficiale) care se recitau cu anumite corecturi; există povestiri mitice care prefigurează cazul special de care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care reprezintă o perioadă de o importanță fundamentală În evoluția civilizației umane În Orientul Mijlociu, precum și În alte părți. După cum, de altfel, se știe, În mezolitic, omul a reușit să facă trecerea decisivă de la statutul de „culegător al hranei” (vânătoare, pescuit, culegerea plantelor) la cel de „producător al hranei” (agricultură și creșterea unor specii animale). Această transformare revoluționară, bine definită ca „revoluția neolitică” (Childe, 1953), a presupus și o a treia schimbare decisivă: stabilirea oamenilor În sate și orașe, ceea ce a pregătit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legat de un contract, conține numele a 35 de divinități elamite, invocate pentru a garanta contractul respectiv; se află aici nume precum: Pinikirxe "Pinikir", Huban, Ninșușinakxe "Ninșușinak" etc. Împreună cu acestea sunt invocate și două zeițe babiloniene: Nink și Așhara. Vestita culegere de descântece numită Șurpu conține câteva corespondențe Între divinități elamite și babiloniene: Iabru este Anuxe "Anu" din Elam; Humaban este Enlilxe "Enlil" etc. 2. Mențiuni despre religia hurrițilortc "2. Mențiuni despre religia hurriților" După informațiile prezentate În subcapitolul 2.1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
3.2a), și la cazuistică, la divinație și la un control moderat al corectei practici religioase. Din câte știm, ele nu au elaborat o doctrină normativă proprie despre divinitate, o interpretare obligatorie a unei „Sfinte Scripturi”, ca, de exemplu, o culegere de oracole. Fiecare templu transmite o istorie particulară a propriei Întemeieri, o etiologie cultuală proprie, istorisiri despre anumite imagini cultuale și daruri votive. Filozofii criticau cultele convenționale luând drept măsură propriile idei despre divinitate, „purificate” prin metafizică, prin interiorizare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rezultă din cele trei surse care l-au transmis: un epigraf gravat pe zidurile cetății Enoanda, un scriitor creștin din secolul al IV-lea d.Hr., Lactanțiu (Divinae institutiones, I, 7), și așa/numita Teozofie de la Tübingen, compendiu al unei culegeri de oracole păgâne din secolul al V-lea d.Hr., redactat de un creștin pentru susținerea propriilor poziții doctrinare (Robert, 1971; Gallavotti, 1977; Pricoco, 1987). Redat În manieră mai mult sau mai puțin amplă de către izvoarele În chestiune, oracolul, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mijloacele raționale, ci numai prin har și revelație divină, apare ca fiind centrul propulsor al literaturii ermetice de inspirație „filozofică”, cu siguranță mult mai bogată și variată decât reiese din operele rămase, dintre care unele au ajuns la noi În culegerea celor șaptesprezece tratate din Corpus Hermeticum (CH) și alte „extrase” În Florilegiul lui Stobaios, la care se adaugă Asclepius, traducere latinească a unui original Logos tèleios („Cuvântarea desăvârșită”; Nock-Festugière, 1954-1960). Este dificil să propunem o evaluare globală a fenomenului și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2. ZOROASTRU ȘI MESAJUL SĂUTC "2. ZOROASTRU ȘI MESAJUL SĂU" 1. Zoroastru și G³th³tc "1. Zoroastru și G³th³" În limba iraniană străveche În care s-a transmis, mai Întâi oral, pentru o lungă perioadă de timp, iar apoi În scris, culegerea de texte religioase ale zoroastrismului, numită Avesta, Zarathuștraxe "Zarathuștra" este numele, de origine incertă (compus cu uștra „cămilă”, probabil, „conducător de cămile”), al fondatorului religiei mazdeiste (de la numele zeului suprem Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", literal „Domnul” șahuraxe "ahura"ț
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
53 (Vahișt½iști G³th³). Prima G³th³ Își are numele de la o formulă sacră imediat anterioară, În timp ce următoarele sunt numite după cuvintele lor inițiale. G³th³ constituie nucleul cel mai sfânt și mai venerat din toată Avesta. Ele diferă de majoritatea textelor din culegerea avestică prin limbă, dar și prin stilul complex și tipic pentru o tradiția indo-europeană a poeziei sacre, al cărei sens și natură sunt uneori dificil de Înțeles din cauza artificiilor retorice. Deși dificil, acesta este rolul filologiei gathice, atunci când se găsește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În India sau la „Roma”, după cum aflăm dintr-o mărturie din cartea a IV-a a D¶nkard (p. 412, rr. 17-21), care se referă la domnia lui Ș³buhr I (240-272), suveranul eclectic și interesat de cultura epocii, promotor al culegerii și „recuperării” textelor indiene și grecești. După cum s-a clarificat datorită mărturiilor variate răspândite În literatura pahlavi, prin Zand se Înțelegea deci expunerea explicată și comentată a Avestei și a Întregii tradiții religioase, pe Înțelesul preoților și al credincioșilor. Etimologia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Schaeder, 1930, pp. 274 sqq.): Într-adevăr, pentru un zoroastrian, principala trăsătură a maniheismului, În special negativă și periculoasă, trebuie să fi fost tocmai faptul că acesta se prezenta ca un interpret autentic al adevăratei religii a lui Zoroastruxe "Zoroastru". Culegerea de texte care formează scrierea sacră a zoroastrismului poartă propriu-zis numele de „Avesta”, În pahlavi Abest³g, cu o etimologie incertă. Printre explicațiile care s-au dat acestui termen, trei au un grad mare de credibilitate: „text fundamental” (F.C. Andreas), „elogiu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Avesta s-ar fi distrus sau ar fi fost risipită, iar grecii nu ar fi tradus părțile care le-ar fi putut Îmbogăți cunoștințele. Se pare că un anumit Vologases din dinastia arsacizilor ar fi autorul unui prim efort de culegere, bazându-se pe continuitatea tradiției orale, iar mai apoi, patru suverani sasanizi, Ardașșr (224-240), Ș³buhr I (240-272), Ș³buhr II (309-379) și Husraw I (531-579), au făcut restul. Două figuri de preoți s-au remarcat În această muncă de culegere și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de culegere, bazându-se pe continuitatea tradiției orale, iar mai apoi, patru suverani sasanizi, Ardașșr (224-240), Ș³buhr I (240-272), Ș³buhr II (309-379) și Husraw I (531-579), au făcut restul. Două figuri de preoți s-au remarcat În această muncă de culegere și codificare a textului Avestei sasanide: Tansarxe "Tansar", sub domnia lui Ardașșr și Âdurb³d fiul lui Mahraspand, sub domnia lui Ș³buhr. Avesta sasanidă ar putea proveni de la un arhetip din secolul al IV-lea, care a fost aranjată probabil sub
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În secolul al III-lea d.Hr. (cf. infra, subcapitolul 3.3). Corpus Inscriptionum Iranicarum din Londra și Iranische Denkmäler din Berlin sunt seriile care au contribuit cel mai mult la ediția textelor epigrafice. În R.G. Kent (1953) există o culegere aproape completă a inscripțiilor ahemenide, cu transcriere și traducere, la care se adaugă M. Mayrhofer (1978). Pentru inscripțiile sasanide, transcrieri și traduceri se găsesc În M. Back (1978), la care se adaugă P.O. Skjærvø (1983). Studii recente și aprofundate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
există și astăzi și este dotat cu bibliotecă prețioasă, mai ales În privința manuscriselor. Acest institut, despre care s-a publicat În 1969 un important Golden Jubilee Volume cu ampla participare a unor cercetători occidentali, a Îngrijit, printre multe alte publicații, culegerea În două volume (1968 și 1970) a scrierilor celebrului și merituosului fondator căruia Îi poartă numele. Mai mult, acesta publică periodic Journal of the K.R. Kama Oriental Institute, dedicat studiilor zoroastriene. Contactul cu celelalte culturi, În aceeași măsură În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și redactate de soldați ai armatei romane. Un izvor foarte important este, dimpotrivă, reprezentat de un text galez, Cele patru ramuri ale Mabinogion, redactat către secolul al XI-lea; este vorba despre o serie de povestiri care constituite o ciudată culegere de tradiții religioase precreștine, deja aproape uitate, și de teme legendare cu o largă răspândire. Să luăm În considerare cazul povestirii intitulate Math, fiul lui Mathonwy. Math, fiul lui Mathonwy, rege al ținutului Gwynedd din Walles-ul de nord, este obligat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ioan Scurtu, Emil Sabo, Grigore Sima al lui Ion, Andrei Bârseanu, I. Cândea, I. Moța, Elena din Ardeal. Trimit poezie populară Petre Alexe și Sabin Safta, publicându-se de altfel multe balade, colinde, strigături, la care nu se indică autorul culegerii. Și sub raportul traducerilor R.O. prezintă interes, deoarece selecția scriitorilor străini este, în linii mari, bună. Au apărut tălmăciri din Heinrich von Kleist, Lenau (poezia Vântul, adaptată de St. O. Iosif), Heine, Mérimée, Maupassant, Zola, Anatole France, Sully Prudhomme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
Făclia” și continuă să publice proză și versuri în „Steaua”, „Tribuna”, „Albina”, „Korunk”, „Munca”, „Transilvania” „Utunk”, „Echinox”, „Napoca universitară”, „Apostrof” ș.a. Vreme îndelungată, începând din 1978, a condus cenaclul clujean „Victor Papilian”, alcătuind, împreună cu alții, și fiind prezent în câteva culegeri de texte (Imagini, Și pentru noi, Într-o vreme, Pe undeva... ș.a.). Un grupaj de poezii inclus în antologia colectivă Alpha ’87 va fi urmat de placheta Amfore stelare, apărută în 1991. În 2000 i se decernează Premiul Filialei din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
Iubește clipa de față (1994) aparțin tot liricii naive, caracteristică arătându-se și de această dată sinceritatea rostirii. Dominantă este conduita epicureică, aplicată cu precădere erosului, iubirea fiind elogiată ca esență a existenței, dătătoare și de suflu poetic. Poemele din culegerea Pe scara unui gând (2000) „adaugă un cerc nou de vârstă” (Constantin Cubleșan), marcând cultivarea timbrului reflexiv, a dialogului cu divinitatea. SCRIERI: Amfore stelare, pref. Valentin Tașcu, Cluj-Napoca, 1991; Iubește clipa de față, pref. Marin Oprea, Cluj-Napoca, 1994; Trei „Z
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
Tribunei” de la Sibiu, publică aici articole semnate Delacerna. Între 1900 și 1917 este directorul „Telegrafului român”, iar din 1919 scoate „Gazeta oficială” a Transilvaniei. A mai colaborat la „Transilvania”, „Societatea de mâine”, „Gazeta ilustrată”, „Tribuna” (Cluj) ș.a. A editat o culegere de documente parlamentare ale românilor ardeleni - Cartea de aur sau Luptele politice naționale ale românilor de sub Coroana ungară (I-VIII, 1903-1915), apreciată și premiată, și a întocmit un studiu, Jertfele românilor (1923), cu privire la sacrificiul ostașilor din Transilvania și Banat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
rău exemplu de imagini, idei și limbă. Înțelegător, autorul renunță la versuri și publică numeroase schițe umoristice și istorioare în diferite periodice, mai cu seamă în calendarele sibiene apărute între anii 1906 și 1936, unele texte fiind incluse și în culegerea colectivă Un ceas de șezătoare poporală (1927). Ultima colaborare (din „Calendarul «Tribuna Ardealului»”, 1941) este Pățania lui badea Spiridon, o reușită povestire populară axată pe demonstrarea incapacității bărbatului de a rezista la insistențele curiozității feminine. Cunoscând limba germană, P. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
permanent a fost. P. debutează în 1935, la numai paisprezece ani, cu versuri în „Lumina”, revista Liceului Comercial din Silistra. Tot atunci publică prima poezie în grai aromân, în revista „Armatolii” din București. Urmărit de neșansă, își vede imprimată o culegere de poeme, Înmuguriri, în 1940, dar, în învălmășeala evacuării Cadrilaterului, volumul se pierde la tipografie. Altă culegere, Doruri zăbrelite, alcătuită în închisoare, nu a ajuns să fie tipărită, dispărându-i la locul detenției. Câteva poezii îi apar în Antologie lirică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
Comercial din Silistra. Tot atunci publică prima poezie în grai aromân, în revista „Armatolii” din București. Urmărit de neșansă, își vede imprimată o culegere de poeme, Înmuguriri, în 1940, dar, în învălmășeala evacuării Cadrilaterului, volumul se pierde la tipografie. Altă culegere, Doruri zăbrelite, alcătuită în închisoare, nu a ajuns să fie tipărită, dispărându-i la locul detenției. Câteva poezii îi apar în Antologie lirică aromână (1975), altă încercare de a-l include în antologia Un veac de poezie aromână (1985) eșuând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
dramatice, într-un amplu studiu-eseu despre, între altele, retorica naratorilor. Maniera critică, mărturisită, e o combinație de „rigoare ținută în frâu” și „slobod impresionism”, urmărind „nuanța ca o pradă”. Nu mult diferită e abordarea în Pluta de naufragiu (2002), o culegere de „figurine” ale unor scriitori uitați, ce îmbină original disciplina reconstituirii documentare cu arta portretului (dedus din operă sau înțeles ca portret al operei), alcătuind o galerie ingenios-pitorească de tipuri: „furiosul” (N. Baboeanu), „anxiosul” (G. Bălănescu), „cerebralul” (Tr. Chelariu), „genialoidul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
pe file (fie și îngălbenite sau netăiate) spre a distila și inhala, într-un spațiu de intime cărturărești vigilii, mișcări sufletești și arome ascunse, uneori abia perceptibile, captate printr-un fel de hipertrofiere a antenelor. În Efectul de prismă (1998), culegere de articole pe teme civice, cărturarul părăsește biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic. O altă culegere, Faldurile Mnemosynei (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), reunește o suită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
un fel de hipertrofiere a antenelor. În Efectul de prismă (1998), culegere de articole pe teme civice, cărturarul părăsește biblioteca (dar o păstrează ca reper) spre a coborî în cotidian, surprins cu un ochi când ironic-ludic, când sceptic-melancolic. O altă culegere, Faldurile Mnemosynei (1999; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), reunește o suită de medalioane de memorialiști români. Aceleași virtuți exegetice, puse în relief de o „amprentă stilistică inconfundabilă” (Paul Cornea), în Pluta de naufragiu (2002), suită de microeseuri despre scriitori căzuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]