13,065 matches
-
modern Termenul umanism se referă la toate concepțiile care recunosc valoarea și demnitatea omului, la orice concepție orientată antropocentric, în cadrul căreia se afirmă credința în posibilitățile de cunoaștere și creație ale omului, în posibilitatea afirmării acestuia ca personalitate. Umanismul modern debutează cu cel renascentist, M. Ficino, Giovanni Pico dela Mirandola, M. Montaigne, Erasmus, etc. , gânditorii acestei perioade pun accent pe capacitățile și puterile creatoare pe care cei vechi le dovediseră, dar care au fost pierdute în Evul Mediu. Marii creatori ai
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
o merită volumul de interviuri Biografia debuturilor (1978), care grupează o serie de convorbiri cu scriitori și cărturari (din diferite generații, dar mai degrabă vârstnici, aflați la apogeul notorietății) cuprinzând, ca element recurent, întrebarea despre împrejurările în care interlocutorul a debutat în domeniul în care s-a ilustrat ulterior și solicitând un comentariu asupra evenimentului și a consecințelor lui. Discuțiile sunt consistente, de un remarcabil nivel intelectual și de un mare interes documentar. În alte volume sunt reunite reportaje și anchete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
succesiv, ca redactor la „Adevărul”, „Dimineața”, „Lumea românească”, „Timpul”, „România liberă” (în ilegalitate), „Ecoul”, „Viața sindicală”. Pentru o vreme este funcționar la Ministerul Învățământului, redactor la „Gazeta literară” (1947-1956), iar între 1959 și 1967, secretar al Uniunii Ziariștilor din România. Debutează cu versuri de tonalități bacoviene în „Rampa” (1923). Contribuie la realizarea revistei „75 HP” (1924), e în redacție la „Punct” (1924-1925), „Integral” (1925-1928) și la „unu” (1928-1932), „Cuvântul liber” (1933-1936), „Lumea românească” (1937-1939), „Timpul” (1940-1947). Colaborează frecvent la „Contimporanul” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
de timp nu erau în măsură să înțeleagă câtuși de puțin ceea ce urmărea. În primii ani după reîntoarcerea sa la Cambridge, Wittgenstein și-a făcut destul de mulți prieteni, cei mai mulți bărbați mai tineri decât el, din rândul studenților. Relațiile mai strânse debutau, de obicei, prin discuții despre ceea ce i-a determinat pe aceștia să se intereseze de filozofie, 66 GÂNDITORUL SINGURATIC despre cărțile pe care le-au citit și despre ceea ce le-a reținut atenția în ele. Wittgenstein se simțea atras de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Cercetări nu numai cu textul Tractatus-ului, ci și cu însemnări și exprimări orale ale lui Wittgenstein din anii 1929-1931, cum sunt textul publicat sub titlul Observații filozofice, conferința despre etică, discuțiile cu Schlick și Waismann sau lecțiile de la Cambridge, care debutează în ianuarie 1930. Schimbarea însăși va putea fi caracterizată drept o trecere de la „clarificarea logică a gândurilor“ la „cercetări gramaticale“.62 Prima observație care se poate face este că indicii clare ale schimbării orientării gândirii nu apar în primii ani
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Gavra, Moise Sora Noac, I. Maiorescu, Florian Aaron, T. Cipariu, A.T. Laurian, Nifon Bălășescu. În perioada de după 1880 s-au adăugat și I. Slavici, I. Pop-Reteganul, I.C. Panțu, Andrei Bârseanu. Cu articole de critică literară și cu traduceri a debutat aici G. Bogdan-Duică, semnatar a treisprezece cronici literare plasate la rubrica „Revista literară” în anul 1888. În urma unui conflict cu redactorul publicației, care nu i-a permis să mai scrie despre G. Coșbuc, G. Bogdan-Duică renunță, în același an, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
limba și literatura română. Este, din 1966, cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, iar din 1975 cercetător la Muzeul Literaturii Române din capitală. Colaborează la „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară” și „Manuscriptum”. A debutat în „Revista de istorie și teorie literară” cu un studiu despre poetul ceh Petr Bezruc. Două sunt domeniile sale de activitate: editarea unor pagini de mare interes din literatura română și traducerile din literatura cehă și din limba franceză, semnificativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286257_a_287586]
-
apoi liceul la Constantă și la Silistra (bacalaureat în 1926). Absolvent al Facultății de Litere din București (1930), își susține doctoratul tot la București (1936). Din 1928 până în preajma celui de-al doilea război mondial a fost bibliotecar la Academia Română. Debutează în 1924, cu publicistica literară și culturală, la „Dacia”, „Dobrogea juna” și „Strălucitorul” (Constantă). Aproape trei decenii va fi prezent în numeroase periodice cu studii de folclor comparat, în care literatura populară română este raportată la spațiul spiritual balcanic, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
și ale războiului, ignoranța și prejudecățile existente...” Popeye Marinarul între desene animate și realitate Cine nu știe celebrul serial de desene animate Popeye Marinarul<footnote Popeye Marinarul este un personaj celebru de benzi desenate și de desen animat, care a debutat în revista de benzi desenate Timble Theatre, în 1929, ca personaj secundar. Personajul a fost creat de E.C. Segar. Acesta este înfățișat ca fiind un marinar musculos, care fumează dintr-o pipă grosolană. Mitul spanacului care îi dă puteri supraomenești
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
al lui Alexandru Hegheș, profesor universitar. A urmat, în Timișoara, școala profesională (1960-1964) și liceul la fără frecvență (1972-1974). A practicat diverse meserii: frezor, strungar, corector la Întreprinderea Poligrafică „Banatul” etc. A colaborat la „România literară”, „Orizont”, „Luceafărul” ș.a. A debutat cu un roman, Nisip, apărut în 1968, bine primit de critică, mai ales pentru distanțarea față de atitudinea și structura prozei oficiale a acelor ani. Personajul principal, Luca, este un tânăr în formare, care, spre deosebire de fratele său, nu vrea să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
pot administra subcutanat, intravenos și intramuscular, fiind utilizate în urgențele metabolice. Tratamentul cu acest tip de insuline este folosit ori de câte ori intervin sindroame febrile, manevre chirurgicale de amploare, sindroame infecțioase sau ineficiența formulei terapeutice anterioare. Acestea sunt insuline a căror acțiune debutează în 60-120 min, prezintă un maximum de acțiune între 6-12 h, și o durată totală de acțiune între 16-24 h. Sunt folosite în 2 prize de regulă, asigurând insulinemia bazală. Se utilizează și insuline premixate, la care amestecurile de insulină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
făcute în proporții variabile: 10/90, 20/80, 30/70, 40/60 sau 50/50, prima din cele două cifre indicând procentul de insulină rapidă, iar cea de-a doua, procentul de insulină lentă. Acestea sunt insuline a căror acțiune debutează în 2-4 h, prezintă un maximum de acțiune între 12-18 h și o durată totală de acțiune între 18-28 h. Se administreză în 1-2 prize/24h, de obicei în combinație cu insuline cu durată scurtă de acțiune sau analogi. Analogul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
postprandiale). În tipul 1 de diabet, pe lângă această insulină bazală, vor fi administrate 2, 3 sau 4 suplimente de insulină ultrarapidă, în doză potrivită pentru cantitatea de glucide prezentă la fiecare masă. Sunt comercializate și insuline ultralente a căror acțiune debutează între 3-4h, au o durată totală de acțiune între 26-28h. Sunt administrate de obicei într-o priză, neasociate sau asociate cu insuline cu acțiune scurtă. Necesitatea diversificării tipurilor de insuline provine din încercarea de a imita perfecțiunea modelului fiziologic. Trebuie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
Ciompec, țărani. După studii elementare în comuna natală, face, la Buzău, Școala Normală (absolvită în 1952), iar la București, Facultatea de Filologie (1953-1957), la a cărei Catedră de istoria literaturii române va fi asistent urmând, în timp, treptele carierei universitare. Debutează în 1960, în „Revista de folclor”, cu un studiu care va fi dezvoltat ca teză de doctorat și publicat în 1979: Motivul creației în literatura română. Colaborează la „Analele Universității din București”, „Revista de folclor”, „Limbă și literatură” ș.a. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286264_a_287593]
-
Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2000) și cu Legiunea de Onoare în grad de Ofițer, acordată de Republica Franceză (2001). Membru al Asociației Scriitorilor Români din Ardeal (1937), va deveni, peste ani, și membru al Uniunii Scriitorilor. Debutează în literatură cu epigrame semnate cu pseudonimul La Flèche în paginile revistei orădene „Flori de crâng” (1933), unde publicau și colegii săi de liceu Ion Frunzetti și Vasile Netea. De-a lungul vieții va colabora la gazetele „România nouă”, „Patria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
la Academia Polonă de Științe, funcționând apoi, tot la Varșovia, în redacția Literatura țărilor de democrație populară, ca specialist în literatura română, până în 1989 oficial, dar în fapt până în 1987, când pleacă în Canada. Ca traducătoare din literatura română, H. debutează în 1969, într-un volum de proză tălmăcit în colaborare, Noce bez snu. Powieșć. Opowiadania [Nopți fără somn. Roman. Povestiri], urmat, la intervale nu prea mari, de Șmierć Ipu. Opowiadania rumunskie [Moartea lui Ipu. Povestiri românești] (1971, în colaborare), de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287412_a_288741]
-
Adevărul ilustrat”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Viața” „Zeflemeaua”, „Belgia Orientului”, „Lumina” (din Ploiești, în al cărei comitet de redacție este membru), „Universul”, „Viitorul” ș.a. În 1899-1900 a scos săptămânalul „Stindardul” (Ploiești), iar în 1908-1909, împreună cu D. Karnabatt, revista „Opinii”. Debutează editorial în 1896, cu volumul Epigrame, aici semnând pentru prima oară cu pseudonimul Quintus. Improvizația reușită și expresia vie își găsesc în epigramele sale genul potrivit. Tematicii nu-i lipsește varietatea, dar de o atenție deosebită în ochii epigramistului pare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287593_a_288922]
-
la congrese și colocvii științifice naționale și internaționale. A inițiat și coordonat elaborarea și apariția unor lucrări colective (culegeri de studii literare, bibliografii, ediții de documente), între 1972 și 1985 asigurând editarea seriei „Caiete Mihai Eminescu” (șase volume). Publicistic, a debutat în 1950 cu recenzii și articole în revista „Viața românească”, iar editorial, în 1966 cu romanul Zi de vară până-n seară. A colaborat la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” (cronică literară), „Tribuna”, „Steaua”, „Argeș” (cronică literară), „Astra”, „România literară”, „Contemporanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
poate face printr-o manifestare extrarenală (HTA, ruperea unui anevrism intracerebral, prolaps de valvă mitrală etc.), care trebuie evaluată corect (mai ales în context familial); manifestările extrarenale pot condiționa prognosticul bolii pacientului, inclusiv evoluția spre IRCT. Semnele clinice ale ADPKD debutează de obicei în a treia sau a patra decadă de viață (determinând denumirea inițială de boală polichistică a adultului), dar este important de reținut că pot fi detectați chiști în copilărie, și chiar în viața fetală. Acest fapt va trebui
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
renală, care costă (anual) circa jumătate de bilion de dolari. Deoarece acești pacienți moștenesc boala de la unul din părinți, se consideră că, teoretic, este un program eficace de depistare precoce și prevenire a evoluției spre IRC. Caracterele clinice ale ADPKD debutează de obicei în a treia a patra decadă de viață, dar chiștii pot fi depistați încă din copilărie, fiind mult timp asimptomatici. Boala evoluează frecvent spre insuficiență renală cronică (IRC) terminală, necesitând terapie de supleere a funcției renale (27); ADPKD
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
funcției renale, ajungând la 82% din pacienții care au clearence-ul de creatinină mai mic de 10 ml/min (24). Creșterea precoce a TA poate explica creșterea masei ventriculului stâng la pacienții tineri cu ADPKD, precum și incidența crescută a hipertensiunii ce debutează în cursul sarcinii (4). Se consideră că hipertensiunea este produsă de dezvoltarea chiștilor renali, iar valoarea ei crește direct proporțional cu numărul chiștilor și volumul rinichilor. Mecanismul patogenic implică retenția de sodiu (prin vasoconstricție intrarenală) și ischemia intrarenală produsă de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
rinichilor deja intens degenerați chistic. Diferența aceasta este foarte probabilă, în special în ceea ce privește perioada de inițiere a HTA. Elucidarea aspectelor patogenice ale HTA din ADPKD este necesară în vederea stabilirii schemelor de tratament antihipertensiv în ADPKD, în funcție de circumstanțele în care a debutat și de durata de evoluție. Prezența HTA la copiii cu ADPKD este o certitudine chiar înainte ca suferința renală să devină simptomatică, chiar înainte ca polichistoza renală să devină decelabilă ecografic. Prezența polichistozei precoce, în copilărie, semnalează prezența genei PKD1
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
prezenței genei PKD1 (5 studii: Parfrey et al., 1990; Gabow et al., 1992; Ravine et al., 1992; Wright et al., 1993; Torra et al., 1996). De asemenea, subiecții PKD1 prezintă o prevalență semnificativ mai crescută a HTA, care, în plus, debutează la vârste mult mai precoce, comparativ cu cei PKD2 . Aceste diferențe majore implică obligativitatea studiilor de linkage și genotipare pentru orice caz princeps/familie nou descoperită cu ADPKD, în cadrul oricărui protocol de evaluare și management al ADPKD. 5. Anticipația Anticipația
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
Filologie, secția franceză, a Universității din București; redactor la Radiodifuziune din 1954, își va întrerupe studiile, finalizându-le abia în 1961. Funcționează ca profesor la diferite școli din capitală, alternând însă carieră didactica, din timp în timp, cu scrisul liber-profesionist. Debutează editorial cu volumul de schițe satirice Iedera, apărut în 1968. În 1984 emigrează în Israel. Este membru al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română (din 1984), acordându-i-se în cadrul acesteia Premiul „Arcadia” (1998), Premiul „Sară și Hâim Ianculovici” (1999
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
Vâlcea, si Copaciu, județul Gorj (1959-1960), devine asistență și ulterior lector de literatură la Facultatea de Ziaristica a Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Concomitent, preda în licee bucureștene - Liceul Industrial de Construcții de Mașini (1967-1970) și Liceul „Unirea” (1970-1972). Debutează cu versuri la „Luceafărul” (1966), iar editorial cu placheta Nordice, apărută în 1971. Mai e prezenta în „Argeș”, „Iașul literar”, „Cronică”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Al cincilea anotimp”. Primele versuri publicate de Z. ilustrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290709_a_292038]