13,360 matches
-
Joița, unde fusese mutat sediul central al S.S.I. În aceeași zi, gen. Constantin Tobescu s-a întors la București pentru a-și lua soția și ceva bagaje, fără însă a reuși nici una, nici alta. Cu această ocazie și-a dat demisia din cadrele armatei. Cei doi au decis să se ascundă o perioadă de vreme până ce situația politică se va clarifica. În data de 26 august, după prânz, au plecat spre Pitești, apoi spre Râmnicu Vâlcea, și mai departe spre Târgu
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
a fost dat “lipsă la apel” (24.08.1944), dat “dezertor” (26.08.1944) și mutat la dispoziția Secretariatului General din Ministerul de Război, “însă înscris în controale în poziția de dezertor” (29.08.1944). În ciuda faptului că își înaintase demisia în 25 august 1944. Cu toate acestea, foaia matricolă a gen. Tobescu, singurul document valabil privind situația sa militară, la cap.6, Servicii și diverse pozițiuni precizează clar: La 12 octombrie 1944, Constantin Tobescu a fost preluat de sovietici, împreună cu
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
fi intenționat să fugă în Elveția, dar, nereușind să obțină vizele de la legația germană, "s-au înțeles să se ascundă undeva în țară". Decizia instanței confirmă că în data de 25 august 1944, gen. Constantin Tobescu a trimis "petiția de demisie, care nu a fost primită, fiind dat dezertor", după care a fugit împreună cu Cristescu și s-au ascuns în com. Voinești, unde au fost arestați. Apărarea a încercat să demonstreze că gen. Constantin Tobescu a acționat în acest mod de
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
din Occident. În urma alegerilor de la 20 mai 1990, a fost ales senator de Buzău pe listele FSN (Frontul Salvării Naționale). În calitate de senator a făcut parte din Comisia de validare. A demisionat din Parlamentul României la data de 19 martie 1992 (demisie aprobată prin Hotărârea Senatului nr.12/1992). În anul 1994, Gelu Voican a fost numit în funcția de ambasador extraordinar și plenipotențiar în Tunisia de către președintele Ion Iliescu. El a fost rechemat din funcție doi ani mai târziu, prin Decretul
Gelu Voican Voiculescu () [Corola-website/Science/306327_a_307656]
-
s-a transferat la Institutul pentru Planuri de Amenajare și Construcții Hidrotehnice (IPACH) , unde a ocupat succesiv funcțiile de șef de colectiv, șef de atelier, consilier și, începând din 1968, inginer șef. În anul 1982, Andrei Filotti și-a dat demisia, emigrând în Statele Unite ale Americii. Institutul primise însărcinarea să elaboreze planurile de amenajare ale bazinelor hidrografice din România și era în faza de a se reprofila pentru a răspunde la această solicitare. În cadrul IPACH, Andrei Filotti a ales gospodărirea apelor
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
din 2005 pentru revista The Comics Journal: "Bob l-a făcut să se simtă nesigur, deoarece în timp ce lucra din greu la Batman, el nu primea nimic din gloria și banii, de care Bob zilnic se bucura, acest fapt fiind motivul demisiei sale de la Kane. Kane trebuia să îl crediteze pe Bill ca și co-creator... eu știu; pentru că am fost acolo. Pentru această faptă nu o să-l iert niciodată pe Bob, care nu s-a preocupat niciodată cu recunoașterea rolului vital pe
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
s-a înrăutățit odată cu evenimentele din Batman: Officer Down (Batman: Ofițer căzut la datorie) și Batman: War Games/War Crimes (Batman: Jocurile războiului/Crimele războiului); aliații săi din departament, comisarul, comisarul Gordon și Harvey Bullock fiind forțați să își dea demisia în Ofițer căzut la datorie, în timp ce în Jocurile războiului și Crimele războiului, Batman devine un om căutat de poliție după ce un plan de-al său de a lichida toată rețeaua de persoane care acționau ilegal este declanșat accidental, acest eveniment
Batman () [Corola-website/Science/306360_a_307689]
-
termen, „uneltele lor”, legionarii se refereau la Antonescu și oamenii loiali lui. La 18 ianuarie, Antonescu a desființat posturile de "„comisari de românizare”" de pe lângă întreprinderile comerciale și industriale. Legionarii au văzut în acest act un atac direct și au cerut demisia lui Antonescu și crearea unui guvern legionar condus de Horia Sima. La București un agent britanic de origine greacă l-a împușcat mortal pe maiorul de aviație german Döhring, incident folosit ca pretext de ambele părți, Antonescu și Legiunea. La
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
1833) intră în armată, servind până în august 1836, când a demisionat. Se apucă de literatură, apoi intră în administrație, fiind șeful poliției din Pitești în 1842, și după aceea în magistratură, fiind procuror la Tribunalul civil din București. Își dădu demisia în 1845." În 1844 pleacă pentru prima dată la Paris: "Aveam apoi nădejdea că lucrînd 3-4 ani, mă voi întoarce în patria mea, voi străluci eu prin știință și virtute, voi ferici o zi măcar pe muma, voi ridica puțin
Constantin A. Rosetti () [Corola-website/Science/305784_a_307113]
-
din Partidul Național Liberal pentru atitudinea sa de frondă. Constatând inevitabilitatea proclamării lui Carol ca rege și invocând că, formal, aceasta ar însemna încălcarea jurământului de credință depus față de regele Mihai I, la 7 iunie Iuliu Maniu și-a dat demisia din funcția de prim-ministru, Regența încredințând această funcție lui Gheorghe Gh. Mironescu, dar al cărui unic rol a fost facilitarea înscăunării lui Carol. La 8 iunie, regenții Miron Cristea și Constantin Sărățeanu au demisionat. În aceeași zi a fost
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
în perioada 21 noiembrie 1917 - 28 mai 1918, iar cea de-a doua sesiune, a fost convocată prin Înalt Decret Regal, ținându-și lucrările între 25-27 noiembrie 1918. După ce la data de 2 aprilie 1918, Ion Inculeț și-a dat demisia din conducerea Sfatului Țării, fiind numit ca ministru fără portofoliu pentru Basarabia, a fost numit ca președinte al Sfatului Țării omul politic Constantin Stere (2 aprilie 1918 - 25 noiembrie 1918) și apoi Pantelimon Halippa (25-27 noiembrie 1918). La data de
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
lui Mazilu. Dezvăluirile din presă despre trecutul său, în care este menționat faptul că a fost la un moment dat (în 1965) șeful Școlii de la Băneasa, își ating scopul, pentru că Mazilu apare astfel discreditat în opinia publică. Acesta își dă demisia din CFSN la data de 26 ianuarie 1990, acuzând practici comunist-staliniste în cadrul puterii politice nou constituite. A publicat în 1991 cartea "" Revoluția furată. Memoriu pentru țara mea"" în care afirmă că revoluția a fost furată de Ion Iliescu, pe atunci
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a semnat decretele de revocare (la cerere) a lui Miron Găgăuz din funcția de ministru al transporturilor și gospodăriei drumurilor și de numire în această funcție a lui Vasile Ursu, primarul general interimar al municipiului Chișinău. După demisia din funcția de ministru al transporturilor și gospodăriei drumurilor, Miron Găgăuz și-a păstrat în continuare postul de director al Căilor Ferate din Moldova (CFM). El a fost eliberat din această funcție la 16 decembrie 2009, în baza cererii de
Miron Gagauz () [Corola-website/Science/305863_a_307192]
-
din funcția de ministru al transporturilor și gospodăriei drumurilor, Miron Găgăuz și-a păstrat în continuare postul de director al Căilor Ferate din Moldova (CFM). El a fost eliberat din această funcție la 16 decembrie 2009, în baza cererii de demisie depuse ministrului transporturilor și infrastructurii drumurilor, Anatol Șalaru. Demisia să a survenit după apariția în presă a mai multor articole despre acte de corupție săvârșite la această întreprindere . A fost decorat cu insignă “Feroviarul de onoare” și medalia „Meritul Civic
Miron Gagauz () [Corola-website/Science/305863_a_307192]
-
Miron Găgăuz și-a păstrat în continuare postul de director al Căilor Ferate din Moldova (CFM). El a fost eliberat din această funcție la 16 decembrie 2009, în baza cererii de demisie depuse ministrului transporturilor și infrastructurii drumurilor, Anatol Șalaru. Demisia să a survenit după apariția în presă a mai multor articole despre acte de corupție săvârșite la această întreprindere . A fost decorat cu insignă “Feroviarul de onoare” și medalia „Meritul Civic”, precum și cu “Ordinul Republicii” în grad de cavaler (2003
Miron Gagauz () [Corola-website/Science/305863_a_307192]
-
a îndeplinit misiunea dată de liderul Partidului Nazist al districtului berlinez Westend, Karl Hanke, care îl rugase să-i redecoreze, fără plată, o vilă pe care o închiriase. Hanke a fost entuziasmat de rezultat. În 1931, Speer și-a dat demisia ca asistent al lui Tessenow din cauza reduceri de salariu și s-a mutat la Mannheim, în speranța de a folosi cunoștințele/relațiile tatălui său pentru a obține contracte. El a avut puțin succes, iar tatăl său i-a dat un
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
iar Speer s-a recuperat lent. În aprilie rivalii la puterea lui Speer au reușit să-l deposedeze de responsabilitatea asupra construcțiilor iar Speer i-a trimis cu amarăciune imediat o scrisoare lui Hitler, încheind-o cu oferta sa de demisie. Apreciind că Speer era de neînlocuit pentru efortul de război mareșalul de armată Erhard Milch l-a convins pe Hitler să îl reconsidere pe Speer ca ministru. Hitler l-a trimis pe Milch la Speer asigurîndu-l pe acesta de înalta
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
asigurîndu-l pe acesta de înalta sa apreciere. În conformitate cu cele expuse de Milch, Speer la auzul acestora a răbufnit : „Fuhrer-ul poate să mă pupe în fund"! După o argumentare îndelungată Milch l-a convins pe Speer să-și retragă oferta de demisie cu condiția restabilirii puterilor sale. Pe 23 aprilie 1944 Speer a avut o întrevedere cu Hitler care a fost de acord ca lucrurile să rămînă cum au fost. Speer va rămîne la conducerea tuturor construcțiilor în Germania. Conform lui Speer
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.1592-IV), Igor Dodon a fost numit în funcția de prim-viceprim-ministru și ministru al economiei și comerțului. Ca urmare a rezultatelor alegerilor parlamentare din Republica Moldova din 29 iulie 2009, la 2 septembrie 2009 Igor Dodon își depune demisia. Începând cu anul 2009 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova, inițial ales pe listele PCRM. Pe 4 noiembrie 2011 împreună cu Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc a părăsit fracțiunea PCRM din parlament. Ulterior cei trei au aderat la Partidul Socialiștilor din Republica Moldova
Igor Dodon () [Corola-website/Science/305893_a_307222]
-
internă, tot conform orientărilor pro-ruse, Igor Dodon promovează federalizarea Republicii Moldova și susține că nesemnarea „memorandumului Kozak” în toamna anului 2003 a fost o greșeală. Între 2012 și 2014, Igor Dodon a organizat periodic proteste în fața Primăriei Municipiului Chișinău, cerându-i demisia primarului Dorin Chirtoacă. În septembrie 2016, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova l-a desemnat pe Igor Dodon în calitate de candidat al partidului la alegerile prezidentiale din 30 octombrie. Igor Dodon a câștigat alegerile prezidențiale din Republica Moldova care au avut loc pe data
Igor Dodon () [Corola-website/Science/305893_a_307222]
-
în care din 1942 OKW-ul comanda forțele din vest, în timp ce comanda asupra frontului rusesc era exercitată de "Oberkommando des Heeres", OKH (Înaltul comandament al forțelor de uscat). OKW fusese format în 1938 după afacerea Blomberg-Fritsch care a dus la demisia lui Werner von Blomberg și dizolvarea "Reichswehrministerium" (Ministerul de război al Reichului). Albrecht von Hagen, un membru al nereușitei tentative de asasinare a lui Hitler de la 20 iulie, a fost staționat aici cu responsabilitatea de curier între posturile militare din
Oberkommando der Wehrmacht () [Corola-website/Science/305899_a_307228]
-
lui Vladimir Molojen "Ordinul Republicii", "pentru muncă îndelungată și prodigioasă în organele administrației publice, contribuție la edificarea societății informaționale în Republica Moldova și la crearea de sisteme informaționale de importanță statală". La 9 martie 2011, Vladimir Molojen a depus cerere de demisie din funcție de Director General al Î.S. CRIS „Registru”, după ce a fost acuzat că a administrat întreprinderea ineficient . Vladimir Molojen are ca limbă maternă limba rusă și nu cunoaște limba română, în schimb declară că vorbește limba engleză. El este
Vladimir Molojen () [Corola-website/Science/305910_a_307239]
-
anul 2004, Sorin Vicol s-a înscris în Partidul Umanist Român (astăzi Partidul Conservator). La data de 29 decembrie 2004 a fost numit în funcția de Ministru delegat pentru coordonarea autorităților de control - Autoritatea Națională de Control. Și-a înaintat demisia din guvern la 21 ianuarie 2005, motivându-și decizia prin nemulțumirea provocată de faptul că Autoritatea Națională a Vămilor și Garda Financiară au fost trecute în subordinea Ministerului Finanțelor Publice (ca urmare a Memorandumului negociat cu Fondul Monetar Internațional). Ca
Sorin Vicol () [Corola-website/Science/305903_a_307232]
-
avea în subordine doar Garda Națională de Mediu, iar în coordonare Inspecția Muncii din Ministerul Muncii, Inspecția Sanitară de Stat din Ministerul Sănătății, Agenția Națională de Control al Exporturilor și Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Sorin Vicol a declarat că demisia sa a fost luată la sugestia conducerii Partidului Umanist Român, care-l desemnase ca ministru și care dorea să protesteze față de pierderea a două atribuțiuni importante ale ministerului condus de reprezentantul său. Sorin Vicol a menționat că nu înțelege să
Sorin Vicol () [Corola-website/Science/305903_a_307232]
-
perioada ianuarie 2005-martie 2005 Autoritatea Națională de Control, apoi a fost trecut în martie 2005 ca președinte la Administrația Națională a Rezervelor de Stat. Sorin Vicol a fost unul dintre cei șapte membri ai Partidului Conservator care și-au depus demisiile în 4 decembrie 2006, la Palatul Victoria, după retragerea Partidului Conservator de la guvernare. Prin decizia Guvernului nr. 223 din 27 decembrie 2006, Sorin Vicol a fost eliberat din funcția de președinte al Administrației Naționale a Rezervelor de Stat. Sorin Vicol
Sorin Vicol () [Corola-website/Science/305903_a_307232]