14,807 matches
-
Era o groapă ceva mai proaspătă, având alături o grămadă de pământ amestecată cu prundiș din albie, care nu se putea folosi la lipit. A tras cadavrul până la marginea gropii, apoi a trecut în partea cealaltă, s-a așezat în genunchi, s-a întins peste groapă și l-a apucat din nou de coadă trăgându-l spre ea, până ce trupul schilodit și însângerat al câinelui s-a prăbușit în groapă, rămânând în poziție verticală, poziție în care își îngroapă morții anumite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu pietate și venerație, ca ale oricărei alte mucenice din sinaxarul ortodox român! "Tu tot mai trăiești, bătrână mamă? Ție cu supunere mă-nchin! Mica-ți casă, seara de aramă, Lumineaz-o pașnic și senin." (S. Esenin) Cu fusta ridicată până la genunchi, împingea cu încăpățânare țărână în groapă, până când aceasta s-a umplut, ascunzându-l definitiv sub pământul primitor pe cel care, odată, cândva, fusese marele carpatin-mioritic, Haiduc. Desigur că "înmormântarea" lui Haiduc nu a avut măreția, grandoarea, fastul și amploarea ritualurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
fericire, fântâna avea izvoare puternice, care n-au fost prea mult afectate de seceta prelungită. Ne-am înviorat puțin, apoi ne-am odihnit la umbra gardului de nuiele. Bunicul se mișca din ce în ce mai greu. Acum brațele lui vlăguite se odihneau pe genunchii slabi și ciolănoși. Mâinile negre, arse de soare și de vânt, erau străbătute de vinișoare mici, albastre, care zvâcneau încetișor în ritmul bătăilor cardiace. Doar mâna dreapta, mimând o independență ce friza nerușinarea, se bălăngănea haotic într-o mișcare alienată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Era trecut bine de amiază, însă nu ne chema nimeni la masă. Oare uitaseră și mama și bunica să trimită după noi? Reparaserăm câțiva metri buni de gard și ieșise o treabă frumoasă. Bunicul își schimbase poziția: acum stătea în genunchi în fața gardului și continua să împletească, alegându-și vergile care se potriveau cel mai bine, cu mișcări din ce în ce mai lente și lipsite de siguranță. Mă uitam la el, la bocancii lui cazoni și solizi pe care îi adusese tata din Cernăuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
evreii îl așteptaseră, cândva, pe Mesia, pe Unsul Domnului Dacă binefăcătorii de peste Ocean și-ar fi făcut apariția, înfometații și deznădăjduiții aceștia ar fi așternut în calea lor toate bundițele, fotele, iile, sumanele și căciulile și ar fi căzut în genunchi înaintea lor, cu adâncă smerenie, ca în fața unei sfinte icoane făcătoare de minuni. Vin americanii? Era colacul de salvare, singura șansă de supraviețuire a unor ființe care nu mai aveau putere să lupte, ajunse la limita rezistenței omenești. Venirea americanilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nimeni niciun cuvânt: noi, pentru a ne conserva energia de luptători kamikaze, el, pentru a nu fi pus în postura ridicolă de învățător dat afară de proprii săi elevi. Din rândul nostru se auzeau tot mai des icnete și respirații gâfâite. Genunchii începeau să ne tremure, picioarele dădeau vădite semne de capitulare. Dați drumul la ușă că vă strâng de gât, nenorociților, vă jupoi de vii, lighioane spurcate, vă ucid cu mâna mea, mizerabililor! Pe fondul debitării acestui text "drăgălaș" și "pacifist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de micuță, încât nici nu se zărea din spatele putinicii lui moș Butu. Suferea cumplit. Era suferința omului bătrân, smuls cu brutalitate de la casa lui, de la obiceiurile lui, de la ritmul lui existențial, de la tihna și viața lui diurnă. Țile stătea în genunchi în fața babicăi, pe care se vedea cât de mult o iubește, iar fața lui în semiîntunericul vagonului lăsa impresia unui mesager venit din sferele înalte să pregătească sufletul babicăi pentru cea din urmă călătorie. Privirile noastre erau îndreptate spre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bătrânei, se uitau la noi cu interes, străduindu-se să înțeleagă ce spunem și ce facem, întrucât, trăind într-o comunitate preponderent macedoneană, ei foloseau în vorbirea curentă dialectul macedoromân, nestăpânind prea bine dialectul dacoromân. Văzându-ne pe noi în genunchi, cu ochii îndreptați spre mama, cu palmele împreunate în dreptul pieptului a rugăciune, nu le-a fost greu să înțeleagă ce facem. Și-atunci, dintr-un impuls interior, printr-o mișcare de mimetism religios, au luat poziția sculpturii realizate de geniul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
niciun cuvânt: nici militarul, nici milițianul. S-a ridicat cu anevoie, ținându-se cu mâna de șoldul drept. A făcut un pas spre mașină, ridicând ambele brațe, sprijinindu-și fata și soția să coboare. Apoi, Țile s-a așezat în genunchi și a depus-o în brațele tatălui său pe bunica bolnavă. Dintr-un salt, realizat cu rapiditatea și agilitatea unei pantere, Țile a aterizat lângă tatăl său, luându-i din brațe povara la care ținea atât de mult. Macedonenii, tăcuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
plecat din București, sâmbată 14 septembrie 1935. Ne-am redus bagajele la strictul necesar, urmând să ne echipăm În țara făgăduinței. În compartimentul nostru, mai e o persoană, un funcționar din Constantinopol, ce merge În delegație la Berlin. Pe un genunchi o are pe Sănduța, pe altul pe Ursulică, bunul ei prieten, care e radios că nu a fost dat uitării. Discutăm mult despre agricultură. În Turcia starea agriculturii e slabă, iar despre agricultura noastră În special despre solul nostru, toți
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
deduc că bietul Staicu a avut mult de suferit de uremie, până Îmi dau seama că e vorba de Irimie. Sosește și progenitura sa. E un student vlăjgan, dezvoltat excepțional. Mama e foarte mândră de realizările sale sportive. Îi admirăm genunchii zdreliți, cum și nasul ce poartă urmele unei recente victorii. În lipsă de bizoni și piei roșii, instinctul atavic Își găsește acum plasament În loviturile cu picioarele și pumnii. A doua zi 13 iunie continuăm drumul spre vest. Câmpia Începe
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În fața unui monument ridicat pentru memoria coloniștilor pionieri care au străbătut far vestul, cu carele cu coviltire, În secolul trecut, pentru a veni În țara făgăduinței. Un bătrân, În picioare, scrutează zarea spre răsărit. În jurul lui femei și copii În genunchi mulțumesc Domnului că le-a ajutat să ajungă la locul dorit. Tinerii care aleargă astăzi pe șosele betonate, Într-o țară ridicată În timp record, uită marșul pionierilor, uită 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 115 marșul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
timp de câteva zile, ajungându-se până la zece, cincisprezece în cazurile extreme, pentru a-i doborî fizic. La un moment dat, a fost introdusă o nouă metodă de tortură-statul în poziție fixă, care presupunea așezarea în fund, cu mâinile pe genunchi și privirea ațintită la vârful picioarelor timp de săptămâni. La orice tresărire, deținuții erau loviți cu bâta, însă după zile întregi de stat în aceeași poziție fixă, mulți dintre ei preferau (și chiar căutau) să fie loviți, pentru că astfel aveau
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
obțină informații de la victime. Neculai Popa, care era și el în celulă, spune că Bordeianu dădea cu milă și a fost observat și turnat de cineva agresorilor. A fost snopit în bătăi pentru aceasta și apoi arătat camerei gol până la genunchi, întreg corpul fiindu-i plin de vânătăi. A trecut prin grotesca punere în scenă a Crăciunului din 1950, când a fost supus unor umilințe ieșite din comun. În timp ce era închis la 3-subsol, a fost scos din celulă și anchetat de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
perechi: Maxim-Lupoaie, Obreja-Stoica, Neagu-Ismana. Maxim spune că și-a revenit abia pe 15 august 1951 din starea de leșin și înșiră alte torturi la care au fost supuși cei din grupul său: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, fiind sleiți de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos; li s-a servit saramură în loc de apă; ținuți dezbrăcați, au fost fixați pe rând cu capul la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
comun. L-a bătut la tălpi pe Gheorghe Chivulescu până ce acestuia i s-a rupt carnea dintre două degete. Cu toate că rana sângera, Mărtinuș a lovit în continuare, impasibil, 'rar, calm, căutând locurile cele mai dureroase'. De asemenea, a jucat cu genunchii pe pieptul lui Viorel Gheorghiță, l-a dus apoi în lovituri la W.C. și i-a turnat apă rece de-a lungul șirei spinării, deși era iarnă. Avea, ca mai toți, și momente de normalitate, permițând victimelor să vorbească între
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
forțat. După trei zile au apărut și acele. Nici la Gherla nu au încetat torturile și umilirile. V.M. enumeră câteva dintre schingiuirile îndurate de către cei din seria sa în toamna lui 1951: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, sleiți fiind de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos, li s-a dat saramură în loc de apă, iar apoi excremente; ținuți dezbracați, au fost fixați pe rând
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
minunile Lui, dar dacă i-ar apărea în față - Iată-Mă, Eu sunt, am venit aici special pentru tine! - va păcătui nerecunoscându-L. Cât de evidentă va trebui să fie minunea pentru a-L recunoaște și a-I cădea în genunchi? Constatând, cu regret, netemeinicia credinței oamenilor, mă tem că sunt condamnați să nu-L recunoască niciodată, oricât de evidentă I-ar fi apariția și confundându-L, în cel mai fericit caz, cu un profet. Din nefericire, Ana a trăit minunea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și se făcu nevăzut... Părinții: În camera de hotel tatăl își frângea mâinile regretând că se mulțumise doar să-l întrebe pe băiat asupra hotărârii și nu decisese el în locul imprudenței juvenile. Iar mama, de când intrase în cameră, căzuse în genunchi, rugânduse cu lacrimi pure de iubire și durere șiroind pe față, la Dumnezeul neamului lor. Așa i-a găsit fiul. Iar fiul le-a povestit partea pe care ei nu o cunoșteau: cum Allah le-a auzit durerea și și-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Toată încrederea din lume! Ce i s-ar fi putut întâmpla rău?! Când bunul Dumnezeu și cu Măicuța Domnului o protejau? - Foarte bine, mamaie! Acum, vom sta cu picioarele în apă timp de zece minute! Atât! Și cu mâinile pe genunchi, cu palmele în sus și îndreptate spre fotografia lui Shri Mataji. - Da, mamă! O să țin mâinile îndreptate spre icoană, așa cum spui tu! Bătrâna era plină de surprize! În mintea ei, în conștiința ei, în sufletul ei, fotografia lui Shri Mataji
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cu seninătate impostura multora dintre ei, dar - în același timp - se lăsa condusă de cunoscutul sfat-remediu: - Să faci, mamă, ce spune popa, nu ce face popa! - Mamaie, să mai facem o verificare! Uite, ține mâna stângă la locul ei pe genunchi, iar dreapta ridic-o așa, deasupra, acolo unde se găsește moalele capului la copii. Bărbatul îi conduse cu delicatețe mâna dreaptă spre zona indicată dar bătrâna ce se lăsa condusă în acest joc nu de judecată, ci de acel instinct
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
DIWALI PUJA București, 2003 Un an întreg fac tot felul de năzbâtii de copil: nu-mi strâng jucăriile, nu mă spăl pe dinți, o supăr pe bunica, o necăjesc mereu pe vecina mea, fetița de la etajul 4, tot timpul am genunchii juliți, mă dojenește mama, mă ceartă tata... toți sunt mai mereu cu gura pe mine. Vine însă scadența, luna decembrie, luna mult așteptată, cu speranțe, dar și cu teamă: trebuie să dau socoteală, să schimb impresia pe ultima sută de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
data aceasta, se ține cont, în primul rând, de Spirit și de manifestările spirituale. Cunoaștere pură - cunoașterea ce ține cont de natura noastră spirituală. Curtă - costum bărbătesc subțire, format dintrun pantalon larg și un cămeșoi lung ce poate ajunge până la genunchi. Poate fi alb sau cu diferite imprimeuri. La gât se încheie cu niște butoni speciali. Devi Kavach - una din cele mai importante mantre din Sahaja Yoga, de fapt, o culegere de mantre dedicate Marei Mame în multiplele ei forme de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și care simbolizează puritatea. Lotusul cu 1.000 de petale este simbolul chakrei Sahasrara. Șederea în lotus este poziția perfectă de meditație pentru yoghin; în această poziție (așezat pe sol cu picioarele încrucișate sub șezut, corpul drept și mâinile pe genunchi, cu palmele îndreptate în sus) yoghinul percepe cel mai ușor vibrațiile divine. MAMA - apelativ folosit pentru SHRI MATAJI NIRMALA DEVI. Pe Shri Mataji, sahaja yoghinii O recunosc ca pe o mamă spirituală, ea fiind Cea care le-a oferit Realizarea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
regăsită la Shri Ganesha), creativității (Shri Brahmadewa-Saraswati), iubirii pure (Shri Shiva-Parwati), iertării (Shri Iisus) etc. Pentru participarea la puja se impun aceleași condiții ca și la havan. Punjabi - costum tradițional feminin format din două piese: pantalon larg și rochie până la genunchi. Punjabi reprezintă o ținută ceva mai comodă, dar poate fi și una elegantă, atât pentru ocazii laice, cât și pentru puja. Purificare - procedeu de curățire a unei chakre sau a unui canal energetic. Purificarea se poate face cu ajutorul elementului pământ
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]