13,885 matches
-
aceste reforme democratice ereau primite cu neîncredere și chiar ca lucruri glumețe. Reformele democratice aduse de C.A. Rostetti la ordinea zilei îi ereau inspirate de fiul său mai mare, Mircea Rosetti, care, venit de curând de la Paris, aducea toate iluziile cercurilor socialiste pe care le frecventa. Mircea Rosetti și ideile lui au fost motivul cel dintâi al răcirii legăturilor dintre C.A. Rosetti și Ion Brătianu, vechi prieteni și tovarăși de luptă. Atunci șeful de cabinet al lui C.A
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
aibă grijă ce face. Sper. Am primit o veste și o invitație din Anglia; biografia mea într-un dicționar al scriitorilor din Europa editat de International Biographical Centre din Cambridge. Am completat toate acele hîrtii, dar, evident, nu-mi fac iluzii cu plecarea. Mugur (Florin Mugur n. red.) ține să scrie un articol intitulat " Două cafele dulci cu Aurel Dumitrașcu". Ultima carte a lui Grigurcu se termină cu numele meu. V. Bîrgău mi-a luat un interviu pentru TRIBUNA (te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
bazează" pe sutele de cărți citite. Deh! Aici e tot mai rece, vînturile bîntuie, mă adun în casă. Dar sînt nemulțumit. Aveai dreptate cînd îmi spuneai anumite lucruri. Dar pot să aleg?! Nu pot. Nu fac decît să-mi mitizez iluziile. Numai că asta pot face și șnapanii. Îți doresc numai bine, dragul meu! În curînd iar îți voi duce dorul! Rămînem! Salutări lui Luca (Pițu n. red.)! Și lui Georg (Wellman, lector, atunci, la catedra de germană a Universității ieșene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Nu-mi vine să cred că am făcut doar o criză de maturitate acum de cînd cu cartea, ci că sînt realmente matur. Dar am aflat și ce-nseamnă să fii matur: vezi mai clar mizeria și răul din jur! Iluziile mele sînt tot mai mult niște iluzii "inverse". Se-ntîmplă ceva cu noi, dragule. Îți fac o mărturisire acum: te iubesc precum am făcut-o întotdeauna! Sînt un prieten profund al tău din moment ce m-am putut detașa cu înțelepciune de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
făcut doar o criză de maturitate acum de cînd cu cartea, ci că sînt realmente matur. Dar am aflat și ce-nseamnă să fii matur: vezi mai clar mizeria și răul din jur! Iluziile mele sînt tot mai mult niște iluzii "inverse". Se-ntîmplă ceva cu noi, dragule. Îți fac o mărturisire acum: te iubesc precum am făcut-o întotdeauna! Sînt un prieten profund al tău din moment ce m-am putut detașa cu înțelepciune de o criză a ta (urmare anchetării la Securitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
E o poetă excelentă și o nefericită. Întotdeauna mi-a vorbit deosebit despre tine. Regretă pe nenumărate pagini că n-a putut ajunge. Mi-e dor și de Dana (Dospinescu n. red.), deși i-am scris să nu-și facă iluzii cu păcătosul de mine, pentru că nu pot fi decît așa cum sînt. Mi-a scris că nici nu ține să fiu altfel, că i-i bine cu mine. E o minune aparte, așa cum ai zis și tu mereu. Caietele Colocviilor sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Yvonica, care, „după multe schimbări la față și vorbe adesea nechibzuite a rămas să dea răspunsul ei mâine dimineață. A constatat (Duduia - n.n.) că nu poate fi vorba de iubire din partea ei față de Mihăiță. Și el bietul băiat își făcea iluzii”. Seara, cinema. Miercuri, 19 iulie. Yvonica revine la Duduia. Răspunsul a fost „va pleca, dar că refuză să scrie lui Mihăiță o scrisoare de adio”, pentru a justifica „despărțirea” și neparticiparea ei la croaziera cu „Luceafărul”. Duduia a cerut să
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
s-a dus la școală. Începând de a doua zi, atitudinea huliganului față de noi s-a modificat radical. În ceea ce mă privește, n-am mai avut cu el niciun "meci" până la sfârșitul anului școlar. Dar să nu vă legănați în iluzia că acesta a fost primul și ultimul conflict între mine și cadrele didactice, în lunga și interminabila mea perioadă de studii. A existat permanent în mine un Michiduță, "demonul meu incitator", care de multe ori ieșea învingător în lupta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ad-hoc, au decis irevocabil calitatea excepțională a materialului primit, spre a revigora la cei mai înalți parametri tonusul vital în cădere vertiginoasă a arestaților din vagon. Dată fiind valoarea inestimabilă a acestui nutriment, și din dorința de a ne crea iluzia că este din abundență, în cadrul acestei "orgii culinare", am adoptat o tehnică deosebită. Introduceam o firimitură de telemea în gură, după care mușcam din pâine și mestecam, mestecam până ce elementele componente formau o pastă lesne supusă procesului deglutițional: bolul alimentar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am dat seama că experiența aceea m-a ajutat foarte mult ca om și ca scriitor. O experiență care m-a ajutat să mă vindec de maniheismul politic romantic care mă bîntuia înainte de asta și m-a vaccinat complet de iluzii politice. Din poziția pe care am avut-o, președinte de CJ și vice-președinte național în PAC, am avut acces la informații pe care nu le-am fi obținut altfel. Pînă la urmă, de la ultimul secretar de comună din județul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un an hotărâtor alăturându-mă în mod nefast celor pomeniți mai sus. A.B.Sunteți poet, eseist, traducător, în ce ipostaza va simțiți cel mai bine? Eu scriu fiindcă-mi face bine, traduc fiindcă nu mi-am pierdut încă toate iluziile. Nu pot spune în ce ipostază mă simt mai bine. Am început să scriu ca minoritar în România, am continuat să scriu ca persona non grata până în 1989, am continuat cu zeci de cărți și sute de poeți traduși, acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de la un vis. Dar în perioada noastră modernă postmodernă lucrurile s-au schimbat. Cum spunea și bunul Eminescu, modelul în absolut al oricărui poet român adevărat: Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,/ Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul". Ei bine, a scrie poezie în aceste vremuri: ce ocupație donquijotescă! De mai bine de un secol avangardismele, integralismele, tehnicile postmoderniste ale discontinuității și pluralismului, limbajele experimentale au complicat totul. Și, fără îndoială, poetul a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai puțin. Nu știu nici dacă mai există în zilele noastre cititori. În orice caz, ei sunt din ce în ce mai puțini, chiar mai puțini decât numărul insignifiant în care se tipăresc astăzi cărțile. Altminteri, scriitorii nu se mai pot mângâia decât cu iluzia elitismului, anume că operele lor se adresează celor puțini, "inițiaților". Așa pot suporta mai ușor eșecul postmodernității care a crezut că viitorul este al artei populare, al celei de consum, al kitsch-ului și al altor nimicuri. O fi, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Noailles și Tristan Tzara la Eliade, Cioran și Eugen Ionescu. Eu am numit calea aceasta "complexul lui Orfeu", tracul care a plecat să-i civilizeze pe greci, evadând din spațiul natal. Există și atitudinea inversă, de nepăsare tipic românească față de iluziile celebrității, aceea a anonimatului culturii tradiționale. Exemplul revelator este surprins de Adrian Marino în Lucian Blaga. Marele poet, filosof și dramaturg a fost ani îndelungați în spațiul diplomației europene, dar nu s-a gândit niciodată că e un bun prilej
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu poți să faci abstracție de faptul că cititorul tău sângerează sau moare de foame. Iar unde e luciditate, e, cum s-a spus, și dramă. Poate asta e transformarea cea mai acută a poeziei mele. Nu-mi mai fac iluzii, nu mă îmbăt cu apă rece. Privesc lumea cu ochii deschiși, chiar dacă uneori printre lacrimi. A.B.Cum este privită astăzi poezia? Se mai citește? Cum e privită poezia? Greu de spus. Cum poate fi privită sărmana poezie de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
feed-back în majoritate contradictorii. Rezultatul e neașteptat, niciodată regăsit în specia umană de până la noi. Această stare de competiție inter-identitară e dusă azi la extrem și e impusă cu ostentație prin mecanismele de comunicare intraspecifică: societatea globalizării își creează astfel iluzia menținerii unei stări de agregare, dar în realitate această iluzie a dezvoltat, pentru culturile actuale, o stare de zgomot ontologic, mnezic și decizional permanent, care pervertește în mod radical inclusiv mecanismele de receptare, de discernământ, nemaivorbind de cele de apărare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
specia umană de până la noi. Această stare de competiție inter-identitară e dusă azi la extrem și e impusă cu ostentație prin mecanismele de comunicare intraspecifică: societatea globalizării își creează astfel iluzia menținerii unei stări de agregare, dar în realitate această iluzie a dezvoltat, pentru culturile actuale, o stare de zgomot ontologic, mnezic și decizional permanent, care pervertește în mod radical inclusiv mecanismele de receptare, de discernământ, nemaivorbind de cele de apărare, de creativitate sau de supraviețuire. Problema definirii spațiului critic, așadar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu sporesc talentul și nu va duce vreodată la o mai bună receptare a operei scriitorului premiat. Asta nu înseamnă că nu mă bucură, de fiecare dată obținerea unui premiu literar. Poate și numai pentru că în felul acesta "îmi fac iluzii" mi se pare că cineva îmi citește cartea. Apoi, dacă Alice Munro, scriitoarea canadiană a primit Premiul Nobel pentru literatură la vârstă de 82 de ani, pot să sper și eu că voi reuși o confirmare a premiului OPERA OMNIA
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acordurile bemolizate din El Desdichado ("Nefericitul"); reputatul poem e un autoportret legănător sub semnul "soarelui negru al Melancoliei...". Alteori, mai pregnantă e revelația, aceasta echivalentă în textele biblice cu epiphaino: cu a arăta. Pretextul romanului rebrenian Adam și Eva ("cartea iluziilor eterne") s-a ivit la Iași într-o zi de septembrie 1918; pe strada Lăpușneanu, "pe o răpăială de ploaie", o necunoscută cu ochi verzi apărută din sens invers, a privit spre un Rebreanu mirat ca după o revedere îndelungată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și constat că am avut prea multe ambiții ca să fiu fericit pe de-a-ntregul. E o trufie să trăiești cu dorințele încordate la maximum, ca și când ai vrea să prinzi totul, să nu scapi nimic. Până la urmă, nu ramâi decât cu iluziile măcinate de talazul încrâncenării, precum scoicile prefăcute în nisip. Nimic nu justifică eroismul de a purta viața pe brațe ca pe-o mireasă. Dacă aș avea bani, mi-aș cumpăra o insulă, ca să scap de ispite". Scrisul lui te învăța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din păcate, bagajul de speranțe e azi mult mai mic decât în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Dar, spre deosebire de duminica orbului din 1990, există azi o armată de rezervă, cea a neangajaților. A celor care au părĂsit de mult iluzia fesenistă. Cartea aceasta e adre‑ sată celor care luptă, dar, în egală măsură, și celor care gândesc la fel, deși stau încă deoparte. Și care vor coborî în arenă. Justificare Vartan Arachelian : Doamnă Alina Mungiu-Pippidi, în pri‑ mul rând vă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mai întâi foarte mult că vine Iliescu. V.A. : Și eu m-am bucurat. MĂ rog, când a apărut Iliescu, m-am bucurat, dar după jumătate de oră, când a ținut-o creanga cu idealurile comunismului, mi s-a topit iluzia ; trebuia ca regimul comunist, fie și cu față umană, să dispară... A.M.P. : Nu știu, pentru noi, la Opinia, iluzia s-a termi‑ nat când iliescienii au transformat Frontul în partid. Deci ziarul, care devenise singurul ziar revoluționar ce apărea
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
m-am bucurat, dar după jumătate de oră, când a ținut-o creanga cu idealurile comunismului, mi s-a topit iluzia ; trebuia ca regimul comunist, fie și cu față umană, să dispară... A.M.P. : Nu știu, pentru noi, la Opinia, iluzia s-a termi‑ nat când iliescienii au transformat Frontul în partid. Deci ziarul, care devenise singurul ziar revoluționar ce apărea în Moldova în zilele alea - primul număr a apă‑ rut pe 23 - a ales să fie în opoziție. Pe 22
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ceară să-l respectăm și noi. Eu sunt convinsă că ei au făcut un pact și că noi nu l-am respectat. Asta e părerea mea că s-a întâmplat. III. Democrație de vitrină sau populism ? România : mod de folosire • Iluziile au luat sfârșit • Presa independentă contra FSN • Reinventând dictatura proleta‑ riatului • Erorile opoziției sunt antologice • De ce România nu e Polonia • PĂrinții adoptivi își revendică copilul rătĂcitor V.A. : Am recitit editorialele dumneavoastră din ’90 până în ’93 strânse în cartea România
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Ne treziserăm la realitate în momentul în care FSN-ul a fost transformat în partid. Acea transformare a fost o șmecherie extraordinară. Iar dezvăluirea asta o făcuse Octavian Paler în România liberă, într-un text foarte bun care se chema „Iluziile au luat sfârșit“. Deși fost nomen‑ claturist, era un om de ispravă și în mod evident el nu-și dorea altceva decât democrație. Și noi, la Opinia studen‑ țească, am avut o poziție similară în cazul transformă‑ rii Frontului în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]