16,589 matches
-
să dea glas criticilor la adresa politicienilor, indiferent de culoarea politică a acestora. Începându-și activitatea publicistică concomitent cu studiile universitare, Eminescu dezvoltă în cadrul articolelor o serie de teze enunțate de profesorii săi la Universitățile din Viena și Berlin, însemnările din manuscrise fiind elocvente în relevarea fenomenului de contaminare. Jurnalistul manifestă atitudine critică față de tinerii care absolutizează ideile însușite în Europa Occidentală, fără a se raporta la determinările istorice ale fenomenelor. Considerând că viitorul nu trebuie să fie o simplă continuare a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
martie 1884, după înfrângerea suferită de "opoziția coalizată" în alegeri. Articolele publicate de Eminescu în paginile publicației conservatoare au atras acestuia critici radicale, jurnalistul fiind acuzat de antisemitism, xenofobie și extremism. Excerptându-se fragmente din textele date tiparului și însemnări din manuscrise, se ajunge la interpretări ideologizante, mistificatoare. Relevant în acest sens este un articol semnat de Zigu Ornea în România literară, în 1997, în care Eminescu este acuzat de xenofobie: "Eminescu considera Partidul Liberal o grupare politică de venetici și fanarioți
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
asupra noastră. Bun până la extrem, cum era el, ne-a promis o colaborare regulată; a primit să-l punem, în public, în capul nostru, cu condiția pe care oricine o înțelege că am primit-o cu entuziasm ca să ne revizuiască manuscrisele, să le aprobe, să le îndrepte sau să le respingă"227. Eminescu semnează articolul-program al revistei și textele "Formă și fond", "1888" și "Ziua de mâine", apărute în 11 decembrie 1888, respectiv 25 decembrie 1888 și 1 ianuarie 1889. Materialele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de expresie nu doar a raporturilor de forță din sfera politică, ci, mai ales, ca modalitate de explicitare/ reconfigurare a referențialului politic. Figura 5. Hexada limbajului politic eminescian 4.3.1. Ipostaze ale jurnalistului În ciorna unei scrisori rămasă în manuscris, adresată directorului unui ziar (probabil Iosif Vulcan), la începuturile sale pe tărâmul jurnalismului, Eminescu se prezintă spunând despre sine următoarele: Nu sunt scriitor de meserie, n-o zic asta ca să vă fac atenți asupra acestor rânduri, ci a vă da
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
au înșelat Europa e, de aproape privit, forma ridicolă a unor pretențiuni ridicole. Kant numește ridicolul risipirea spontanee a unei așteptări mari într-o nimica întreagă, adică: parturiunt montes, nascitur ridiculus mus"257. Laboratorul activității jurnalistice eminesciene se reflectă în manuscrise, unde regăsim, alături de transcrieri din tratate de specialitate, prelucrări succesive ale textelor destinate tiparului. Acribia resimțită în spațiul creației literare devine și o constantă a scrisului jurnalistic, relevând conștiința responsabilității gazetarului față de publicul cititor. În acest sens, Ioan Slavici amintește
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vorbelor și ținea să dea la tipografie manuscriptul curat și citeț. Împrejurul mesei lui de scris era deci mereu plin de hârtii rupte"258. Pasiunea pentru gazetărie se simte în fiecare literă a articolelor eminesciene, în ciuda unor afirmații întâlnite în manuscrise: "Sunt strivit, nu mă mai regăsesc și nu mă mai recunosc. Aștept telegramele Havas ca să scriu, iar scriu de meserie, scrie-mi-aș numele pe mormânt și n-aș mai fi ajuns să trăiesc"259. Astfel de însemnări au determinat
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
supralicitarea ideilor politice, economice etc. ale gazetarului (împlinită cel mai adesea în detrimentul poetului) viza aservirea mitului eminescian unor cauze străine atât textului originar, cât și creatorului său"262. Selecția tendențioasă a unor fragmente și coroborarea acestora cu diverse însemnări din manuscrise au condus la pervertirea imaginii jurnalistului Eminescu, prin anexarea unor etichete peiorative care s-au perpetuat de-a lungul timpului, împiedicând dezvoltarea unei relații autentice cu publicistica eminesciană. Interpretarea creației jurnalistice, fără raportare la contextul istoric al epocii și la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
suportului utilizat (în cazul nostru pagina de ziar). Identificarea intențiilor care stau la baza publicisticii eminesciene ține de domeniul speculațiilor câtă vreme pierdem din vedere însemnările pe care le face însuși autorul, atât în cadrul textelor jurnalistice, cât, mai ales, în manuscrisele rămase ca semn al frământărilor și preocupărilor sale. Care sunt rațiunile care stau la baza activității jurnalistice eminesciene? reprezintă o întrebare cu ecou în exegeza specifică. O astfel de interogație propune Dan Mănucă într-un articol din Cronica: Ce îl
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a permis obiectivarea interpretărilor și a favorizat evidențierea superiorității discursului publicistic eminescian, la nivelul organizării conceptuale a mesajului jurnalistic. Publicistica spațiul configurării unui nou Eminescu În 1903, Nicolae Iorga sublinia în articolul "Un nou Eminescu apăru..."503 potențialul imens al manuscriselor, în configurarea unei noi ipostaze a personalității creatoare a poetului. La rândul ei, editarea integrală a publicisticii eminesciene, finalizată în decembrie 1989, dezvăluie publicului o latură inedită a geniului eminescian, profilând imaginea unui jurnalist ancorat în problematica timpului, apărător vehement
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
paradigmă a limbajului publicistic modern, contribuind la autonomizarea acestuia între limbajele specifice celorlalte domenii de cunoaștere și comunicare. Analiza celei de-a șasea coordonate a hexadei a vizat identificarea finalităților care guvernează discursul publicistic eminescian, prin raportare la însemnările din manuscrise și la notațiile din corpul articolelor. Lectura textelor a condus la concluzia că activitatea publicistică eminesciană se întemeiază pe interesul jurnalistului pentru problemele timpului, pentru mutațiile sociale și politice prin care trece societatea românească în pragul epocii moderne, împlinind în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
131 0.000 Vizual 2.765 3.782 2.797 2.742 Bibliografie SURSE A. Ediții publicistică eminesciană Eminescu, M., (1980, 1989, 1984, 1985, 1905), Opere vol. IX-XIII, ediția Perpessicius, Editura Academiei, București. Eminescu, M., (1905), Scrieri politice și literare. Manuscrise inedite și culegeri din ziare și reviste, vol. I (1870-1877), ediție îngrijită de Ion Scurtu, Institutul de arte grafice și Editură Minerva, București. Eminescu, M., (19311, 19352, 19373), Scrieri politice, ediție îngrijită de N. Cartojan și comentată de D. Murărașu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Editeur, Paris. Van Dijk, Teun A., (2006), "Politique, Idéologie et Discours", în Semen 21. Catégories pour l'analyse du discours politique, Presses Universitaires de France, Paris. Vatamaniuc, D., (1985), Publicistica lui Eminescu 1870-1877, Editura Junimea, Iași. Vatamaniuc, D., (1988), Eminescu. Manuscrisele, Editura Minerva, București. Vatamaniuc, D., (1990a), "Publicistica "oprită" a lui Eminescu", în Viața Românească, nr. 1, pp. 9-11. Vatamaniuc, D., (1990b), "Eminescu Opere X, Publicistică", în Tribuna, nr. 10, p. 9. Vatamaniuc, D., (1991), "Eminescu și Slavici despre Basarabia și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de identificare a discursului politic, în raport cu celelalte tipuri de discurs, v. Jean-Marie Denquin, La politique et le langage, Michel Houdiard Editeur, Paris, 2007, p. 21. 255 Petru Ioan, Modelul hexadic în politologie, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2002, pp. 43-45. 256 Manuscrisul 2257, 785r-185v. 257 Mihai Eminescu, Opere IX, Editura Academiei, București, 1980, p. 95. 258 Ioan Slavici, Amintiri, Editura Viitorul Românesc, Deva, 1998, p. 138. 259 Apud G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, Editura Minerva, București, 1986, p. 147. 260 Perpessicius
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în tradiția paleocreștină, să păstreze limba latină și numeroase texte antice și să adopte practicile barbare pentru elaborarea unei arte sacre. La sfîrșitul secolului al VII-lea, călugării din Galia de nord, imitîndu-și frații din Insulele Britanice, încep să copieze manuscrisele latine, împodobindu-le cu picturi ale căror motive și culori sînt împrumutate din arta barbară; o artă tipic medievală se născuse: *anluminura. În acest moment se operează o nouă deplasare a centrelor puterii, de la Neustria la Austrasia. DOCUMENT Botezul lui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
p. 119-121) Acest text celebru provine din Istoria francilor, scrisă în latină de Grégoire de Tours în timp ce era episcop al acestui oraș (573-594). Foarte folosită în Evul Mediu, Istoria francilor, care are zece cărți, este păstrată în vreo 30 de manuscrise, dintre care cele mai vechi datează de la sfîrșitul secolului al VII-lea: în special, un manuscris conținînd primele șase cărți, care a aparținut abației de la Corbie (Somme)și care este acum păstrat la Biblioteca Națională (ms.latin 17655). Redactată la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în timp ce era episcop al acestui oraș (573-594). Foarte folosită în Evul Mediu, Istoria francilor, care are zece cărți, este păstrată în vreo 30 de manuscrise, dintre care cele mai vechi datează de la sfîrșitul secolului al VII-lea: în special, un manuscris conținînd primele șase cărți, care a aparținut abației de la Corbie (Somme)și care este acum păstrat la Biblioteca Națională (ms.latin 17655). Redactată la mai mult de 70 de ani după evenimente, această povestire tîrzie și plină de imagini vii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Scrisul este indispensabil pentru conservarea textelor sacre ca și pentru actele imperiale. Or degenerescența scrisului făcuse textele merovingiene aproape ilizibile. Începînd din 780, în așa numitele scriptoria, mari ateliere monastice din Franța de Nord în care munca era consacrată copierii manuscriselor, este pusă la punct o scriere minunată, clară și lizibilă, care este strămoșul caracterelor noastre de tipar: minuscula carolină; astfel au fost salvate toate textele antice, sacre și profane, cele care mai puteau fi salvate. În același timp se lucrează
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În domeniul artistic, vestigiile arhitecturale sînt puține la număr: biserica de la Germigny-des-Prés, construită de Theodulf în apropiere de Orléans, imitație a capelei de la Aix, sau cea de la Saint-Philbert-de-Grand-Lieu în regiunea orașului Nantes. Cele mai pure capodopere trebuie căutate însă în manuscrisele ornate cu miniaturi în atelierele din Reims, Metz, Corbie sau Saint-Denis și în obiectele prețioase care țin de arta fildeșului și a orfevreriei: altare portabile, relicvarii, legături de carte care intrau în trezoreria regilor și a nobililor. Dar deja această
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ocular și actor al evenimentelor care au dus la împărțirea Imperiului prin tratatul de la Verdun, în 843. El moare în 844 într-o bătălie în apropiere de Angoulême. Relatarea sa, compusă din 841 pînă în 844, este păstrată într-un manuscris de la sfîrșitul secolului (ms. latin, 9768 de la Biblioteca Națională). Interesul pe care-l prezintă acest document excepțional, contemporan cu evenimentele, se situează pe trei nivele: el ne informează asupra modalităților de stabilire a alianței dintre Ludovic și Carol împotriva fratelui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al IX-lea de arhiepiscopul Hincmar, se opreau în anul 882. Istoria lui Richer acoperă perioada 882-995. Ea este deosebit de vie și instructivă pentru perioada contemporană autorului, mai ales din 985 pînă în 995. Ea ne-a parvenit într-un manuscris unic, care este un manuscris de autor, adică cu corecturi făcute de autorul însuși. Acest manuscris este actualmente păstrat în Germania la biblioteca din Bamberg (cota E. III.3). Plecînd de la evenimentele care se desfășuraseră recent în apropiere de Reims
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Hincmar, se opreau în anul 882. Istoria lui Richer acoperă perioada 882-995. Ea este deosebit de vie și instructivă pentru perioada contemporană autorului, mai ales din 985 pînă în 995. Ea ne-a parvenit într-un manuscris unic, care este un manuscris de autor, adică cu corecturi făcute de autorul însuși. Acest manuscris este actualmente păstrat în Germania la biblioteca din Bamberg (cota E. III.3). Plecînd de la evenimentele care se desfășuraseră recent în apropiere de Reims, Richer, pasionat de istorie romană
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
882-995. Ea este deosebit de vie și instructivă pentru perioada contemporană autorului, mai ales din 985 pînă în 995. Ea ne-a parvenit într-un manuscris unic, care este un manuscris de autor, adică cu corecturi făcute de autorul însuși. Acest manuscris este actualmente păstrat în Germania la biblioteca din Bamberg (cota E. III.3). Plecînd de la evenimentele care se desfășuraseră recent în apropiere de Reims, Richer, pasionat de istorie romană, reconstituie aici un discurs în maniera istoricilor latini. Este un discurs
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
virtuțile lui Ludovic cel Sfînt; faptele sale de arme împreună cu povestirea cruciadei. Lucrarea nu a avut o audiență prea mare în Evul Mediu: pe atunci se prefera consultarea istoriei oficiale a domniei, scrisă la abația de la Saint-Denis. Din cele două manuscrise originale manuscrisul oferit lui Ludovic al X-lea și cel al lui Joinville însuși mai există, pentru primul, o copie executată către 1350 (Biblioteca Națională, ms. francez 13568), și, pentru cel de-al doilea, o copie din secolul al XVI
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Ludovic cel Sfînt; faptele sale de arme împreună cu povestirea cruciadei. Lucrarea nu a avut o audiență prea mare în Evul Mediu: pe atunci se prefera consultarea istoriei oficiale a domniei, scrisă la abația de la Saint-Denis. Din cele două manuscrise originale manuscrisul oferit lui Ludovic al X-lea și cel al lui Joinville însuși mai există, pentru primul, o copie executată către 1350 (Biblioteca Națională, ms. francez 13568), și, pentru cel de-al doilea, o copie din secolul al XVI-lea (Biblioteca
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în timpul lui Ludovic al XI-lea și trebuie să se exileze la Trèves, apoi la Utrecht, unde moare în 1491. Istoria lui Carol al VII-lea a fost scrisă la Trèves în 1471-1472 și revizuită după aceea: cel mai vechi manuscris cunoscut este un manuscris de autor corectat puțin după 1484 de Thomas Basin însuși și conservat în Germania la biblioteca universitară din Göttingen (nr 614 din manuscrisele istorice). În vîrstă de 60 de ani, Thomas Basin evocă cu un veritabil
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]