12,374 matches
-
2000 în Romania) și se întinde pe o suprafață de 33.258, 90 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiunea continentală a Patformei Someșene, pe cursul mijlociu al râului Someș și a afluenților săi din acest bazin) reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, pășuni, păduri de luncă, heleștee, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl cupride cinci clase de habitate de interes comunitar ("Ape dulci
Cursul mijlociu al Someșului () [Corola-website/Science/332622_a_333951]
-
luncă, heleștee, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl cupride cinci clase de habitate de interes comunitar ("Ape dulci continentale; Culturi cerealiere extensive; Pajiști ameliorate; Păduri caducifoliate; Alte terenuri cultivate") și include cinci rezervații naturale: Calcarele de Rona, Lunca cu lalea pestriță - Valea Sălajului, Pădurea „La Castani”, Pietrele Moșu și Baba și Stanii Clițului . La baza desemnării sitului se află mai multe specii de
Cursul mijlociu al Someșului () [Corola-website/Science/332622_a_333951]
-
avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.144 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică a Dobrogei) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, stepe, pajiști naturale) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl include rezervația naturală (de tip paleontologic) - Locul fosilifer Aliman. La baza desemnării sitului se află mai multe specii de
Balta Vederoasa () [Corola-website/Science/332721_a_334050]
-
ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 137.359 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe) încadrată în bioregiunea alpină a grupei montane Șureanu-Parâng-Lotrului, ce aparține lanțului carpatic al Meridionalilor. Acesta include rezervațiile naturale: Iezărele Cindrelului, Masa Jidovului, La Grumaji, Șuvara Sașilor, Stânca Grunzii, Jnepenișul Stricatul, Sterpu-Dealul Negru, Cristești și Parcul Natural Cindrel. Din
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium"; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix"; Tufărișuri subcontinentale peri-pontice; Fânețe montane; Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios; Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium"; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix"; Tufărișuri subcontinentale peri-pontice; Fânețe montane; Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios; Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Turbării active și Versanți stâncoși
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
albae"); Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium"; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu specii sub-arctice de "Salix"; Tufărișuri subcontinentale peri-pontice; Fânețe montane; Pajiști boreale și alpine pe substrat silicios; Pajiști montane de "Nardus" bogate în specii pe substraturi silicioase; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Turbării active și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase. La baza desemnării sitului
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
Occidentalilor; și cea continentală a culoarului depresionar de pe cursul mijlociu al Mureșului) reprezintă o zonă muntoasă cu forme de relief (carstic și exocarstic) diversificate: vârfuri, cheiuri, văii, doline, măguri, lapiezuri, ponoare, peșteri; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști. Situl adăpostește și asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de mai multe tipuri
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri relictare pe substrat calcaros, tufărișuri alpine și boreale, pajiști panonice și boreale, pajiști panonice de stâncării, pajiști calcifile alpine și subalpine, grohotișuri calcaroase) care adăpostesc o gamă floristică diversificată și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) caracteristică Apusenilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii de
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
pe lista roșie a IUCN. Situl dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri relictare pe substrat calcaros, tufărișuri alpine și boreale, pajiști panonice și boreale, pajiști panonice de stâncării, pajiști calcifile alpine și subalpine, grohotișuri calcaroase) care adăpostesc o gamă floristică diversificată și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) caracteristică Apusenilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii de păsări enumerate în anexa
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
IUCN. Situl dispune de mai multe tipuri de habitate (păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri relictare pe substrat calcaros, tufărișuri alpine și boreale, pajiști panonice și boreale, pajiști panonice de stâncării, pajiști calcifile alpine și subalpine, grohotișuri calcaroase) care adăpostesc o gamă floristică diversificată și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) caracteristică Apusenilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii de păsări enumerate în anexa I-a a "Directivei
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
Spania, Elveția, Ucraina. În România șobolanul de apă de munte este răspândit de o parte și de alta a lanțului carpatic între altitudinile de 300 și 1500 m. Trăiește în principal în zonele muntoase, unde construiește galerii subterane extinse în pajiști (inclusiv pășuni) sau, mai rar, în păduri. În România este întâlnit numai în zonele montane cu sol mai umed: pășuni și pajiști, cu un strat ierbos bine dezolat și cu sol afânat sau cu trifoi, lucernă și în livezile cu
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
altitudinile de 300 și 1500 m. Trăiește în principal în zonele muntoase, unde construiește galerii subterane extinse în pajiști (inclusiv pășuni) sau, mai rar, în păduri. În România este întâlnit numai în zonele montane cu sol mai umed: pășuni și pajiști, cu un strat ierbos bine dezolat și cu sol afânat sau cu trifoi, lucernă și în livezile cu pomi fructiferi. Este predominant erbivor, hrănindu-se cu vegetație vara și cu rădăcini, bulbi și tuberculi în timpul iernii. În România hrana constă
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
de șoareci arvicolini sunt endemice în munți. Bizamul este nativ în America de Nord și a fost introdus pe scară largă în Europa și în unele regiuni din America de Sud. Arvicolinele ocupă o gamă largă de habitate. De obicei, trăiesc în zonele cu pajiști deschise și sunt extrem de numeroase în preriile americane și stepele eurasiatice. Unele specii, cum ar fi șoarecii de pădure ("Clethrionomys") sau șoarecii de copac ("Arborimus") trăiesc în număr mare în tufărișuri și păduri, inclusiv în pădurile boreale nordice. Câteva specii
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
salmastre și mlaștinile costale. Lemingii trăiesc la latitudini nordice extreme, întâlnindu-se în taiga și tundră. Arvicolinele din Europa (incluzând și speciile din România) trăiesc în zonele împădurite și pe terenurile cultivate sau cu plante spontane, de la nivelul mării până în pajiștile alpine și din zonele de stepă, până în cele de tundră. Cele mai multe specii de arvicoline sunt erbivore înalt specializate. Multe se hrănesc cu frunziș, consumând cantități mari de frunze pentru a-și satisface necesitățile lor energetice. Șoarecii de câmp ("Microtus") care
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
pe o suprafață de 40.677 hectare. Aceasta include rezervațiile naturale Locul fosilifer Monoroștia și Runcu-Groși și se suprapune siturilor de importanță comunitară: Zarandul de Vest și Drocea. Situl reprezintă o zonă naturală (habitate de păduri în tranziție, păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, terenuri arabile) încadrată în bioregiunea continentală a Munților Zarandului (grupa montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali); constituită din culmi joase aflate între cursurile râurilor Mureș și Crișul Alb. Din punct de vedere geologic, aceste
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]
-
sălbatice), sau aflate pe lista roșie a IUCN. Aria naturală dispune de șase clase de habitat de interes comunitar; astfel: "Ape dulci continentale" (stătătoare, curgătoare); "Culturi cerealiere extensive" (inclusiv culturile de rotație cu dezmiriștire); "Mlaștini, smârcuri și turbării"; "Păduri caducifoliate"; "Pajiști ameliorate" și "Terenuri arabile cultivate". Specii de păsări (migratoare, de pasaj, sedentare) semnalate în arealul sitului: stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), gârliță mare ("Anser
Câmpia Cermeiului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333734_a_335063]
-
și fânețele din zonele de șes și deal, iar la munte prin terenurile deschise, cu tufișuri de jnepeni și bujori de munte. Șoarecele subpământean trăiește în terenurile ierboase, cu un oarecare grad de umiditate: terenuri cultivate sau cu plante spontane, pajiști și grădini, fânețe puternic înierbate, poieni din pădurile de munte, adesea chiar în cele de câmpie, până în pășunile de pe crestele munților și golul de munte (de ex. în Retezat). Evită însă mlaștinile. În pădurile de foioase șoarecele subpământean nu este
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.667 hectare. Acesta include rezervațiile naturale Făgetul Clujului și Valea Morilor. Situl reprezintă o zonă naturală ( păduri caducifoliate, pajiști ameliorate, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea continentală aflată la interferența Câmpiei Transilvaniei cu Podișul Someșan (subunitate geomorfologică aparținând Depresiunii colinare a Transilvaniei); ce adăpostește o gamă diversă de faună sălbatică și floră rară. Aria protejată dispune
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
Tur. Aria naturală reprezintă o zonă naturală (încadrată în bioregiunea continentală a bazinului râului Tur) Situl deține mai multe tipuri de habitate, dintre care două prioritare: Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior" ("Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"); și Pajiști panonice și vest-pontice pe nisipuri. Acestea adăpostesc și asigură condiții prielnice de hrană și adăpost pentru o gamă diversă de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN
Lunca Inferioară a Turului () [Corola-website/Science/333803_a_335132]
-
România) și se întinde pe o suprafață de 20.521 hectare. Acesta include rezervația naturală Cursul inferior al Râului Tur și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică Lunca Inferioară a Turului. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, pajiști, pășuni, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, meandre, terenuri arabile și culturi) încadrată în bioregiunea continentală a albiei râului Tur, cuprinsă între colinele vestice ale Munților Oașului (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând lanțului carpatic al Orientalilor) și până la granița
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior"; Zavoaie cu "Salix alba" si "Populus alba"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Pajiști de altitudine joasă; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Lacuri
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
marilor râuri; Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior"; Zavoaie cu "Salix alba" si "Populus alba"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Pajiști de altitudine joasă; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Lacuri distrofe și iazuri. La baza
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior"; Zavoaie cu "Salix alba" si "Populus alba"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Pajiști de altitudine joasă; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Lacuri distrofe și iazuri. La baza desemnării sitului se află
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
de importanță internațională . Aceasta include Parcul Natural Lunca Mureșului și rezervațiile naturale Insula Igriș, Insula Mare Cenad și Pădurea Cenad; și se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică omonime. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pajiști, pășuni, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, lunci aluviale, meandre, terenuri arabile, culturi, vii și livezi) din Câmpia Banatului, subunitate geomorfologică ce aparține sud-vestului Câmpiei de Vest. Aria protejată este încadrată în bioregiunea panonică a luncii inferioare a râului Mureș, întinsă între
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]