14,215 matches
-
miturile. Dida nu este interesată de explicațiile pretențioase ale lui Marian care cercetează semnificațiile universale ale basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte : Pe mine nu mă dai gata cu mituri (I, p. 616). Tot astfel, Marghioala ia în râs aprecierile ginerelui ei despre călătoria inițiatică la combinatul de porci de la Galați, buricul lumii : Acesta e noul mit... miticul... Miticul... (cu accent pe cel de al doilea i) (V, p. 680). Mitul arhaic are reverberații în lumea contemporană, dar se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
rivala ei s-ar putea omorî, fără a fi sigură dacă aceasta chiar ar pune în practică o astfel de lecție de modestie : Poate vrea să se sinucidă ? ! N-aș crede ! [...] s ar face tărăboi și ne-ar face de râs [...] ți-ar da ție acea, cum să-i spun, detașare suverană... care ar transforma, exact, ar transforma mizeriile vieții tale mărunte, mediocritatea vieții tale în eroism (IV, p. 662-663). Moartea Marghioalei de propria mână pare dezirabilă, de vreme ce ar rupe toate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vreau acolo să scap de ... martirul ăsta prelungit de pomană ? Dacă acolo o să mă folosesc de libertatea mea cea mai sfântă, aceea de a-mi pune capăt zilelor ? (IV, p. 663). Ionel nu pare impresionat de declarația ei luată în râs cu argumentul că patetismul nu face bine nici măcar în teatru, dar în viață ! (IV, p. 664), însă sinuciderea evocată de autorul elin ca și de cel român rămâne o alternativă plauzibilă. Mai multe detalii din tragedia elină se regăsesc în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Câte n-ai putea să-i povestești, de pildă, despre Delphi, despre Pythia... când ai făcut călătoria aceea faimoasă (I, p. 27). Cel în cauză spune cum a depus pe altar un ciomag cu miez de aur, ofrandă luată în râs de ceilați, în fapt un semn al înțelepciunii ofertantului care mima doar stupiditatea spre a se pune la adăpost (I 56). Mai târziu, participanții la asediul cetății Ardea îl îndeamnă pe Sextus, tovarășul lor de arme și de ospăț, să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cetății (I, p. 35), dar dezvăluie și intențiile lui Primus Aquillius care scrie în tăblițele către rege că nu va ezita să se ridice împotriva consulilor (cureți treapta pe care vrei să urci... - II, p. 54). Ironic, el ia în râs apelul lui Publicola de a dezarma dușmanii prin înfășurarea togii în jurul beregatei (or să moară cu dureri de gât - II, p. 59) și persiflează declarațiile emfatice ale regalistului Aquillius care încearcă să se salveze de la moarte denunțând tentativa republicanilor de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
gardă că atitudinea lui sfidătoare a declanșat de fapt reacția puterilor cerești : Trufia forței tale i-a silit/ să vină-aproape. Dar substanța ta/ n-ai s-o confunzi cu-a lor ! (scena 6). În cele din urmă, el ia în râs pretenția păcătosului Oedip de a fi egalul nemuritorilor : Tu - zeilor asemeni/ și mai presus de zei ! Nu știu/ nimic mai monstruos și mai spurcat, până-n adâncul beznelor din Tartar (scena 8). Bătrânii cetății se tem de impertinența lui Oedip de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în senzații, îndepărtându-se tot mai mult de omul nou crescut în actul eroic al spiritului (p. 24). Paradoxal, spiritul tragic se refugiază, parcă, în comedia lui Aristofan, căci libertatea duhului născută în lupta tragică se manifestă mai degrabă în râsul slobod al marelui comic decât în patetismul acut al lui Euripide (p. 25). Cel din urmă dramaturg imprimă tragicului pecetea unui pesimism filosofic, în timp ce la Eschil tragicul este mai ales suferința fecundă a celui care se întâlnește cu misterul și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în stare să scrii cărți. Tocmai de aceea te sfătuiesc să înveți. Dacă te-aș sfătui să înveți să patinezi, nu mi-ai răspunde că nu ai încă destul echilibru. Omul învață să patineze clătinându-se și făcându-se de râs. Într-adevăr, în orice domeniu progresează doar făcându-se de râs. Nu vei scrie niciodată o carte bună până nu vei fi scris câteva cărți proaste.” George Bernard Shaw 372. „Să nu scrii o carte cu scopul de a fi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
înveți. Dacă te-aș sfătui să înveți să patinezi, nu mi-ai răspunde că nu ai încă destul echilibru. Omul învață să patineze clătinându-se și făcându-se de râs. Într-adevăr, în orice domeniu progresează doar făcându-se de râs. Nu vei scrie niciodată o carte bună până nu vei fi scris câteva cărți proaste.” George Bernard Shaw 372. „Să nu scrii o carte cu scopul de a fi arsă. Scrie-o cu gândul că va fi publicată și că
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
descrețească fruntea ce-i peste țări stăpână. Ușoară veselie triumful nu-ți jignește, Iar comandantul oastei de-o glumă nu roșește. Așa cum râzi când joacă Latinus sau Thymele, La fel citește, Cezar și versurile mele. Nici cenzorul prea aspru cu râsul nu se-arată; Nerușinat mi-e scrisul, dar viața mea-i curată.” Marțial 612. „Citind aceste versuri, găsi-vei printre ele Și bune și mai slabe, și foarte multe rele; Avitus, eu ți-oi spune cinstit, nu pe departe, Că
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
și la numărul de parlamentari. Poate că introducerea unui nou tip de scrutin va rezolva cât de cât și problema calității parlamentarilor. Rămâne de văzut. Aici vreau să spun doar că slaba activitate a Parlamentului României nu poate face de râs parlamentarismul, fiindcă noi nu am avut o formă bună de parlamentarism care să fi dat chix. După cum am văzut, A. Cornea se temea de un parlamentarism doar fiindcă și-l imagina pe Adrian Năstase drept premier și nu pentru că identificase
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
în kimono, își fac apariția numaidecât, cu pași mici-mici de tot, ca să-și ofere serviciile: "Un masaj sau un ceai?" Nu, mulțumesc, n-am aer... "Gură la gură atunci sau gură la ureche", propun în cor micuțele japoneze pufnind în râs. Genele lor filtrează o lucire lubrică. Se pare că ele dau acestor expresii un înțeles special. Nu vrea nimic din toate astea. Bărbatul ei se întoarce, înfășurat într-un prosop amplu, a făcut o baie. Între timp, palierul și-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pună borșul, cu un polonic care servea și ca măsură: un polonic o farfurie. Borșul era o ciorbă acrișoară de pește, în care înotau bucăți de nisetru. Îi propuseră s-o dreagă cu un vârf de ardei și izbucniră în râs, când, roșu tot, își înghiți lacrimile. "Sunteți din regimentul care a venit în zonă?" întrebă, mai degrabă admirativ, un vlăjgan căruia ceilalți îi spuneau Petea. Tresări. În șort, cum era, de ce nu-l luaseră drept turist? "Ați văzut dumneavoastră turiști
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
stați aici, și eu la fel. Îi e frică noaptea, v-a spus." Nastia avea un ten luminos, cu pete de roșeață, și niște frumoși ochi negri. Da, mamei dumneavoastră îi e frică de fantome. Și dumneavoastră? Nastia izbucni în râs: "Eu și mama suntem foarte deosebite." Când râdea, i se dezveleau puțin gingiile roz. "Drăguță, dar nu excepțională", conchise imparțial locotenentul. Și tare: "E din cauza unei vecine asasinate de un soț gelos, nu-i așa?" Da, o poveste veche, aproape
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care îți semăna, scăldându-se foarte târziu. A tras pe ea o rochie cu bretele, exact ca a dumitale, și a dispărut în întuneric, să nu-mi spui că am visat sau că a fost o fantomă!" Nastia izbucni în râs, dându-și capul pe spate: "Nu eram eu, dacă asta vrei să spui!" Atunci, cine era? Nu sunt pe aici alte femei care să aibă o asemenea coamă magnifică!" "Nu știu, dar nu eram eu." " Nu rămâne decât strigoaica de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
independență pe care locotenentul i-l știa, fetița nu ținu seama de ultima întrebare a tatălui ei: "Mama e la bucătărie cu Lillișu, fac un cozonac pentru mâine." Și nu putem să-l mâncăm în seara asta? Fetița izbucni în râs: "Nu, pentru astă-seară au făcut lapte de pasăre." Un val de aer cald, mirosind a vanilie, năvăli din bucătărie. Câinele deschise ușa ca să dea raportul: își îndeplinise bine misiunea și chiar mai mult de-atât. Urmă o învălmășeală veselă. "Mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un pact secret! spuse Nel, schițând cu umărul un gest provocator. "Ah, săraca de Lillișu, se văicări tânăra fată, nu mă mai iubește nimeni, nimeni nu-mi mai spune secretele lui!" Ba da, ba da, te iubim, izbucni fetița în râs, fii cuminte, ești destul de mare ca să nu plângi de față cu musafirii! Și, mai ales, ca să-ți trag o sfântă de bătaie!" Începură să alerge în jurul camerei și sfârșiră căzând pe pat în hohote, cu Hector peste ele, venit în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
iarna speranța nu-i pierdută. "Nu-i așa, Caterina?" "Chiar așa. Nu contează sezonul, ceasul contează. Când vine ceasul hotărât de soartă, atunci..." Atunci pendula, atârnată pe perete, începu să bată, cu un sunet grav, de bronz. Toată lumea izbucni în râs și unii gândiră că locotenentul și Lilly nu ar fi o pereche nepotrivită. Dar Lillișu conchise cu bun simț: "Am zis, când Nel o să se ducă la Chișinău, la liceu, o să mă întorc în cătunul meu și o să găsesc un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
uiți că îmi place vinul cu aromă de absint, preciză Panaiota. Dacă nu mai ești aici, o să ți-l trimit cu vaporul în Creta, vameșul cel gentil o să mă scutească de taxe." Cuvântul accentuat de fată stârni un hohot de râs. Devenind brusc absentă la ceea ce se petrecea în jurul ei, Panaiota începu să fredoneze o melodie făcută din melancolie și violență. Se simțea în ea forța primitivă a unui suflet vechi, cu lipsa lui de măsură, cu furiile lui, cu fascinația
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-și duce calul de frâu nu-l recunoști? "E Filip! strigă învățătorul. Bravo, Nel, ești o mare artistă!" Pe Filip l-ai făcut nițel prea frumos, de asta nu l-am recunoscut, observă șeful de gară stârnind mari hohote de râs. Cele două personaje erau reprezentate din față, în vreme ce calul și câinele apăreau din profil. Totul pe fundalul mării și aducând puțin a Rousseau Vameșul. "Nel a imortalizat un moment istoric, spuse Filip, întâlnirea noastră pe plajă." Și lăudă execuția tabloului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Panaiotei, o căciulă passe-montagne, tricotată din aceeași lână ca și mănușile. Firește, femeile se înțeleseseră între ele. Învățătorul își puse căciula imediat și își roti în aer mâinile înmănușate: "Cum arăt?" Epatant! Nemaipomenit! Uluitor! Complimentele sfârșiră în ironii, zeflemele și râs general. "Acum poți să-ți scoți echipamentul alpin, zise Constantin, doar n-o să stai la masă cu toate astea pe tine." Ba nu! Mă simt bine în căldura pe care aceste mânuțe încântătoare mi-au dăruit-o, spuse învățătorul, cuprins
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ciaconna pe care o cântase la concert. Dar abia începuse, când Hector, care până atunci dormise liniștit, culcat pe labele lui, s-a ridicat dintr-un salt: "A întins gâtul și a început să imite sunetul viorii! Să mori de râs. A trebuit să-l ademenească spre bucătărie cu un os, altfel învățătorul n-ar fi putut să continue. Și a reușit perfect, poți să mă crezi, polifonia la un singur instrument, eram fermecat." Și în concluzie: "Bugaz, în pofida impresiei pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Panaiota, Grig și învățătorul, fuseseră prezenți comisarul, poștașul, preotul și căpitanul portului, toți cu nevestele și copiii. De asemenea vameșul, firește, care făcuse eforturi să-i fie pe plac lui Lillișu. "Să mai vedem!", susură Caterina. Tânăra fată izbucni în râs și roși foarte tare. Ceruse din pivnița tatălui ei vin cămășuit, altfel spus, un vin foarte vechi, care-i fusese rezervat lui Filip. A fost turnat imediat. "Mulțumesc, Lillișu, mi-ai făcut o mare plăcere, dar, à propos, ce-ar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Filip, îl întrebă cu o voce care îi sugera că nu se lăsase păcălită: "Știi ce mi-a adus Moș Crăciun?" El îi răspunse pe același ton: "De unde să știu dacă nu eram aici când a venit?" Izbucniră amândoi în râs. "Anul ăsta, Moș Crăciun n-a venit în persoană, spuse Caterina, a trimis darurile prin poștă. Îmbătrânește tot mai tare..." Constantin replică pe un ton morocănos: "Nu e așa. Nu mai vrea să se trambaleze pentru niște copii care nici
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în persoană, spuse Caterina, a trimis darurile prin poștă. Îmbătrânește tot mai tare..." Constantin replică pe un ton morocănos: "Nu e așa. Nu mai vrea să se trambaleze pentru niște copii care nici nu mai cred că există!" Izbucnind în râs, Nel dădu fuga în camera ei și se întoarse cu două cărți. Deschise una la pagina unde pusese un semn: Uitați-vă, nu sunt singura care face portretul unui câine din pietricele!" Se aplecară toți deasupra reproducerii unui mozaic descoperit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]