14,766 matches
-
după moartea ei, Munmu de Silla, al treizecelea rege construiește Sacheonwang-sa(四天王寺 "Templul Regelui celor Patru Ceruri ") în mormântul ei. Apoi, nobili dat seama că una dintre zicerile lui Buddha, " Dori-Cheon este mai presus de Sacheonwang-Cheon" a fost realizat de către regină.
Regina Seondeok de Silla () [Corola-website/Science/320624_a_321953]
-
octombrie 1874 - 6 februarie 1899) a fost membru al familiei regale britanice. Prințul Alfred de Edinburgh s-a născut la 15 octombrie 1874 la Palatul Buckingham, Londra. Tatăl său a fost Prințul Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria și al Prințului Albert. Mama sa era Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, fiica Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a Țarinei Maria Alexandrovna. A fost botezat la Palatul Buckingham la 27 noiembrie 1874 de arhiepiscopul de
Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320618_a_321947]
-
era Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, fiica Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a Țarinei Maria Alexandrovna. A fost botezat la Palatul Buckingham la 27 noiembrie 1874 de arhiepiscopul de Canterbury, Archibald Tait. Nașii săi au fost regina Victoria, Țarul Alexandru al II-lea, împăratul William I al Germaniei, Prințesa Moștenitoare Victoria a Germaniei (sora tatălui său), Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha (unchiul tatălui său) și Eduard, Prinț de Wales (fratele tatălui său) În
Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320618_a_321947]
-
mama sa, Irina, a fost rezultatul căsătoriei tânărului Alfred. Alfred n-a întâlnit-o niciodată pe Mabel Fitzgerald, care era adolescentă în momentul căsătoriei invocate. Istoria completă a căsătoriei fabricate poate fi găsită în cartea lui Marlene A. Eilers "Descendenții reginei Victoria" precum și într-un articol în două părți despre tânărul Alfred, care a fost publicat de European History Journal. Articol a fost scris de Marlene A. Eilers Koenig. Alfred s-a sinucis împușcându-se cu un revolver. Timp de trei
Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320618_a_321947]
-
a fost "reînviat" de Iulius Caesar în 45 sau în 46 î.Hr., posibil datorită faptului că familia sa pretindea că se trage din Iulus (fiul lui Aeneas), cel care în jocurile "Aeneide" calarea un cal care era un cadou de la regina cartagineza Dido. Atribuindu-i însușiri mitologice, descrierea "Lusus Troiae" din Eneida este posibil să fi fost o etiologie a unui poet august fictiv. Istoric, evenimentul nu putea avea loc înaite de Sulla, si exista îndoieli că acel "lusus" prezentat în timpul
Lusus Troiae () [Corola-website/Science/320623_a_321952]
-
la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în eforturile sale de a reobține titlul pierdut. În 2004, la doi ani de la decesul lui Sigvard, Curtea a declarat cererea inadmisibilă. Din 1994 până în 2002, a fost cel mai în vârstă strănepot al reginei Victoria și a ajuns la vârsta de 94 de ani; încă mai este descendentul de sex masculin cu cea mai lungă durată de viață.
Prințul Sigvard, Duce de Uppland () [Corola-website/Science/320636_a_321965]
-
a Portugaliei și prințesă a Braziliei. Maria Amélia s-a născut la 1 decembrie 1831 la Paris, Franța. Tatăl ei a fost Pedro I, fost împărat al Brazilei și fiu al regelui Ioan al VI-lea al Portugaliei și a reginei Charlotte a Spaniei. Mama ei a fost a doua soție a lui Pedro, Ducesa Amélie de Leuchtenberg, fiica lui Eugène de Beauharnais și a Augustei de Bavaria, duce și ducesă de Leuchtenberg. A fost botezată Maria Amélia Augusta Eugênia Josefina
Amelia a Braziliei () [Corola-website/Science/320633_a_321962]
-
Prințesa Elisabeta (22 mai 1770 - 10 ianuarie 1840) a fost membră a familiei regale britanice, al șaptelea copil și a treia fiică a regelui George al III-lea al Regatului Unit și a reginei Charlotte. Prințesa Elisabeta s-a născut la Palatul Buckingham, Londra la 2 mai 1770. Tatăl ei era regele George al III-lea, fiul cel mare al lui Frederic, Prinț de Wales și al Augustei de Saxa-Gotha. Mama ei era regina
Prințesa Elisabeta a Regatului Unit () [Corola-website/Science/320686_a_322015]
-
reginei Charlotte. Prințesa Elisabeta s-a născut la Palatul Buckingham, Londra la 2 mai 1770. Tatăl ei era regele George al III-lea, fiul cel mare al lui Frederic, Prinț de Wales și al Augustei de Saxa-Gotha. Mama ei era regina Charlotte (născută Prințesa Charlotte de Mecklenburg-Strelitz). A fost botezată la Palatul St. James, la 17 iunie 1770 de Frederick Cornwallis, arhiepiscop de Canterbury. Nașii ei au fost: Prințul de Hesse-Cassel, Prințesa de Nassau-Weilburg și Prințesa Moștenitoare a Suediei. Prințesa a
Prințesa Elisabeta a Regatului Unit () [Corola-website/Science/320686_a_322015]
-
de Frederick Cornwallis, arhiepiscop de Canterbury. Nașii ei au fost: Prințul de Hesse-Cassel, Prințesa de Nassau-Weilburg și Prințesa Moștenitoare a Suediei. Prințesa a fost foarte protejată și și-a petrecut majoritatea timpului cu părinții și surorile ei. Regele George și regina Charlotte și-au dorit să-și țină la adapost copiii, în special fetele. Cu toate acestea, în 1812, Prințesa Elisabeta a cumpărat ca reședința sa privată, Old Windsor în Berkshire. În timpul unui bal la curtea britanică, în 1814, Elisabeta l-
Prințesa Elisabeta a Regatului Unit () [Corola-website/Science/320686_a_322015]
-
de Brunswick a devenit soția regelui George al IV-lea. Prințesa Augusta s-a născut la Palatul St. James din Londra. Tatăl ei a fost Frederic, Prinț de Wales, fiul cel mare al regelui George al II-lea și a reginei Caroline de Ansbach. Mama ei a fost Prințesa Augusta de Saxa-Gotha. Cincizeci de zile mai târziu a fost botezată la Palatul St. James de John Potter, arhiepiscop de Canterbury. Nașii ei au fost: bunicul patern, Regele George al II-lea
Prințesa Augusta a Marii Britanii () [Corola-website/Science/320703_a_322032]
-
Nora ei, Prințesa Mary a acceptat invitația și a plecat în Suedia, însă Augusta a plecat la Augustenborg, un oraș mic la est de Jutland. Ducesa de Brunswick a rămas acolo împreună cu nepoata ei, Prințesa Louise Augusta, fiica surorii sale, regina Caroline Mathilde a Danemarcei, până când fratele ei, George al III-lea al Marii Britanii, i-a permis să se mute la Londra în septembrie 1807. S-a mutat în Casa Montague din Blackheath, Greenwich împreună cu fiica ei Prințesa de Wales dar
Prințesa Augusta a Marii Britanii () [Corola-website/Science/320703_a_322032]
-
sale germane, a devenit pustnic și pios pe masura ce au trecut anii. Louis Philippe abia împlinise 15 ani când el și tânăra lui verișoară, Henriette-Anne a Franței (1727-1752), a doua fiica a regelui Ludovic al XV-lea al Franței și a reginei Mărie Leszczyńska, s-au îndrăgostit. După examinarea posibilității asupra unei astfel de căsătorii, Ludovic al XV-lea și ministrul său șef, Cardinalul Fleury, au decis împotriva ei deoarece aceasta unire ar fi adus Casă de Orléans prea aproape de tron. În
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
scrise de marchiza de Montesson. În februarie 1785, la insistențele regelui Ludovic al XVI-lea și cu puțin ajutor de la Madame du Barry, Ducele de Orléans a vandut magnificul castel Saint-Cloud, care era în posesia familiei Orléans din anul 1658, reginei Maria Antoaneta pentru șase milioane de livre, un preț mult redus față de costul original. Înconjurat de toți membrii familiei sale apropiate, chiar și de cei trei copii ai Etiennettei, Louis-Philippe a murit la 18 noiembrie 1785, la Sainte-Assise, la vârsta
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
toți membrii familiei sale apropiate, chiar și de cei trei copii ai Etiennettei, Louis-Philippe a murit la 18 noiembrie 1785, la Sainte-Assise, la vârsta de șaizeci de ani. A fost înmormântat la mănăstirea Val-de-Grâce din Paris, construită de strămoașa lui, regina Anna de Austria, pentru a sărbători nașterea lui Ludovic al XIV-lea, străbunicul lui Louis Philippe.
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
Regele Leonida (Gerard Butler) conduce 300 de luptători spartani într-o bătălie împotriva „Regelui Regilor” și „Împărat Divin” persan Xerxes (interpretat de Rodrigo Santoro) și a armatei sale de mai bine de un milion de soldați. Pe măsură ce lupta se dezlănțuie, regina Gorgo (Lena Headey) încearcă să obțină sprijin în Sparta pentru soțul său. Povestea este pigmentată de comentariul narativ al soldatului spartan Aristodemus care este reprezentat de personajul Dilios (David Wenham) în film. Prin această tehnică narativă sunt introduse diverse creaturi
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
lupte dar Leonida decide că el este cel mai potrivit datorită talentului său de povestitor. Deși șovăielnic și ezitant la ideea de a-și abandona camarazii, Dillos pleacă împreună cu arcadienii. În Sparta, Theron (care avea influență în consiliul spartan) cere reginei Gorgo favoruri sexuale în schimbul sprijinului său în fața consiliului în perspectiva întăririlor pentru Leonida. Urmând discursului de ajutor al acesteia din dezbaterile privind războiul, Theron își trădează public regina ceea ce o determină pe Gorgo să îl ucidă într-un acces de
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
împreună cu arcadienii. În Sparta, Theron (care avea influență în consiliul spartan) cere reginei Gorgo favoruri sexuale în schimbul sprijinului său în fața consiliului în perspectiva întăririlor pentru Leonida. Urmând discursului de ajutor al acesteia din dezbaterile privind războiul, Theron își trădează public regina ceea ce o determină pe Gorgo să îl ucidă într-un acces de furie. Pumnalul folosit la uciderea sa a despicat și brâul acestuia, revărsând pe podea monedele persane ascunse sub veșmânt și dezvăluind rolul său ca trădător, ceea ce a determinat
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
2007, în Sparta, iar apoi în Grecia la 8 martie. Producătorii au fost surprinși de audiența ridicată, aceasta fiind de două ori mai mare decât așteptările. Aceștia au pus succesul pe seama scenelor stilizate de violență, a rolului puternic feminin al reginei Gorgo ce a atras un mare număr de femei și a reclamei de pe MySpace. Producătorul Mark Canton a declarat că „MySpace a avut un impact enorm care a depășit limitările Internetului sau ale nuvelei grafice. Odată ce realizezi un film mare
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
ministrul lui Ludovic al XIV-lea. A fost foarte apropiat de mama sa, cei doi rămânând apropiați până la decesul ei în 1749. Louis a fost foarte apropat și de sora lui mai mică, Louise Élisabeth d'Orléans, care a devenit regină a Spaniei timp de șapte luni în 1724. Nu a fost așa apropiat de sora lui mai mare, Charlotte Aglaé d'Orléans, soția Ducelui de Mondena, Francesco d'Este. În timpul deselor ei vizite la curtea franceză erau în permanent conflict
Louis d'Orléans, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320736_a_322065]
-
ani de la invazia din anul 43 e.n. Primii romani au ocupat o regiune relativ mică, care cu greu s-ar putea compara cu mărimea Hyde Park. Cam prin anul 60 e.n., orașul a fost distrus de tribul Iceni condus de regina Boadicea. Totuși, așezarea a fost repede reconstruită după planurile romane și a fost recuperată după aproximativ 10 ani, orașul mărindu-se rapid în următoarele decenii. În secolul al II-lea, "Londinium" era la apogeu și a devenit capitala Provinciei Britannia
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
inițiată organizarea Spitalului Greenwich, care se afla departe în afara orașului în acea perioadă, dar care este „foarte în interior” în prezent; spitalul a fost echivalentul naval al Spitalului Chelsea pentru foștii soldați care a fost fondat în 1681. În timpul domniei reginei Anna a Marii Britanii, a fost emisă o lege care autoriza construirea a 50 de noi biserici pentru locuitorii din ce în ce mai mulți din afara granițelor centrului comercial al Londrei. Secolul al XVIII-lea a fost o perioadă de creștere rapidă pentru Londra, reflectând
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
familie ale familiei regale îl făceau pe Constantin să se decidă cu greu ce tabără să aleagă. Indecizia regelui s-a adâncit cânt Regatul Bulgariei și Imperiul Otoman, ambele având pretenții teritoriale asupra Greciei, s-au aliat cu Puterile Centrale. Regina Sofia avea să scrie în memoriile sale că regele Constantin păstra în inima sa visul intrării în fruntea armatei grecești în marele oraș al Sfintei Sofia, era gata să intre în război împotriva Imperiului Otoman, dar eliberarea Constantinopolului nu putea
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
lichida pe Silverstone. Bush profită de prilej și se refugiază în trecut, dar își dă seama că nu poate face nimic de unul singur, așa încât pornește în căutarea profesorului. Silverstone s-a refugiat în secolul al XIX-lea, în palatul reginei Victoria, în compania lui Ann și a căpitanului Howes. Acesta din urmă încearcă să îl salveze pe profesor și, prin el, întreaga omenire. Pentru a afla care este noua teorie asupra timpului, eroii sunt nevoiți să mentalizeze în Cryptozoic, epoca
Cryptozoic () [Corola-website/Science/320754_a_322083]
-
soră, ca succesor în 1126. Saul, însă, fie murise înaintea unchiului său, fie fusese învins de susținătorii lui Béla. Întrucât Béla era orb, soția lui a jucat un rol decisiv în guvernarea regatului. La scurt timp după urcarea pe tron, regina Elena a comandat masacrarea celor considerați de ea responsabili pentru orbirea soțului ei la o adunare ce s-a ținut la Arad. Pe fratele ei, Beloš, l-a numit conte palatin, și i-a dat comanda supremă asupra armatei maghiare
Béla al II-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320765_a_322094]