12,350 matches
-
pentru Dacia, cf. Teodor, 1970, p. 152). Vocabularul religios însă, departe de a fi înlăturat din lexiconul istoriografic, este contopit în același creuzet alături de aspirații politice și sociale radicale, al cărui rezultat va fi un mesianism național îmbibat cu revoluționarism romantic. În special magnum opus-ul nefinalizat al lui Bălcescu, Istoria Românilor sub Mihaiu Vodă Voievod, poate fi lecturat ca o evanghelie a naționalismului românesc, iar Bălcescu poate fi privit ca un apostol propovăduitor al radicalismelor politice și sociale (naționalismul politic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
adiții extrem de importante elaborate în climatul romantismului istoriografic: independența națională ("neatârnare" politică și "slobozenia" lingvistică și culturală) și mai ales unitatea românimii sub cupola aceleași statalități și sub aceeași autoritate politică. Renovarea paradigmatică adusă de fundarea discursului istoriografic pe coordonate romantice a implicat o deplasare a accentului de pe chestiunile originii, latinității pure și continuității etnice (asupra cărora s-a concentrat aproape în totalitate investiția istoriografică a Școlii Ardelene) înspre ideile de unitate, independență și continuitate statală. Însă în locul unei rupturi ori
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și continuitate statală. Însă în locul unei rupturi ori negări avem mai degrabă o schimbare de accent. Patrimoniul istoriografic de factură luministă moștenit de la Școala Ardeleană, fără să fie contestat fățis, a fost preluat în mare mare și supus unei îmbogățiri romantice. Conjugarea celor două paradigme istoriografice (luminismul Școlii Ardelene și romantismul pașoptist) a dat prima formulă completă și clară a conștiinței naționale românești, de pe platforma căreia s-au ridicat revendicările politice (naționaliste) și sociale (democratice) pe durata întregului secol al XIX
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
unitate politică a neamului românesc în aceeași autoritate statală (cu un accent mai apăsat pe unirea principatelor danubiene, "valachii transdanubieni", cum îi numește Kogălniceanu pe românii ardeleni, neintrând în pragmatica politică a vremii, dar figurând în aspirațiile utopice ale gânditorilor romantici). Întrucât lucrarea de față își propune să investigheze mai degrabă "ariergarda" reprezentată de consensul societal sancționat oficial, care își găsește expresia în literatura didactică elaborată explicit în scopul educației publice, analiza va fi centrată pe imaginea trecutului românesc așa cum a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost ea zugrăvită în manualele de istorie. Centrajul pe conținutul manualelor de istorie special proiectate în scopuri educative permite, pe lângă determinarea conținutului memoriei colective, și detectarea prelungirilor și reflexiile paradigmei latiniste a Școlii Ardelene și mai apoi ale celei romantice (avangarda interpretării istoriografice) în literatura didactică (ariergarda consensului societal). Analiza se va axa pe puținele manualele de istorie publicate în prima parte a secolului al XIX-lea până după momentul unirii principatelor danubiene și al reformei educației din 1864: Manualul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
două principate române, ele aparțin aceleași prime generații de manuale specializate de istorie apărute în spațiul românesc. Condițiile politice specifice din Transilvania, deloc propice afirmării spiritului național, sunt responsabile pentru această desincronie istorică. Contemporane cu procesul de precizare a spiritului romantic în cultura și istoriografia române, setul de manuale menționate anterior, care alcătuiesc prima generație de manuale de istorie, aparțin mai degrabă paradigmei elaborate de Școala Ardeleană decât noii școli romantice. Acest fapt al apartenenței la o paradigmă devenită oarecum desuetă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
această desincronie istorică. Contemporane cu procesul de precizare a spiritului romantic în cultura și istoriografia române, setul de manuale menționate anterior, care alcătuiesc prima generație de manuale de istorie, aparțin mai degrabă paradigmei elaborate de Școala Ardeleană decât noii școli romantice. Acest fapt al apartenenței la o paradigmă devenită oarecum desuetă în preajma momentului '48 al secolului al XIX-lea este explicabil tocmai prin caracterul de ariergardă al literaturii didactice. Două trăsături majore caracterizează literatura didactică în raport cu cea plasată în avangarda reflecției
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
explicabil, în primul rând, prin simpla existență a filtrului exercitat de cenzura statală, iar în al doilea rând, de acribia sporită a cenzurii față de materialele didactice, care erau (și continuă să fie) supuse unui control suplimentar. Datorită acestor motive, infiltrațiile romantice, prezente deja în climatul intelectual al culturii române încă din anii '30 ai secolului al XIX-lea, nu se regăsesc în conținutul literaturii didactice decât într-o doză foarte limitată. Logica provincială de periodizare a trecutului. Naționalismul politic, i.e., ideea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
includerea patriei sub "augusta casă austriacă" (1538-1699). Toate cele trei istorii sunt concepute de pe poziții provinciale, situând fiecare principat în propriul său cadru de referință. Originea. Piesa de rezistență a întregii armături istoriografice a Școlii Ardelene, mai puțin accentuată de către romantici, originea pur latină a românilor este axioma primară a literaturii didactice din prima generație de manuale școlare de istorie, care fundamentează întreaga demonstrație a nobilității și priorității istorice a poporului român în teritoriul dacic. Fără excepție, toate lucrările insistă la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Elementul de permanență devine astfel cadrul orizontal al teritoriului, și nu vectorul vertical al filiației genetice. Ca atare, Budai-Deleanu tratează istoria succesiunii popoarelor care au locuit teritoriul dacic, începând din cele mai vechi timpuri cunoscute. Mai apropiat de noul spirit romantic al epocii pașoptiste, principiul teritorial, expus pentru prima oară de Budai-Deleanu, avea să se impună în fața principiului genetic favorizat de ceilalți cărturari ai Școlii Ardelene. Prin această schimbare de cadru s-a produs una dintre dislocările majore ale paradigmei standard
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rămân"" (Moldovan, 1866, p. 19). Unitatea. În privința registrului discursiv referitor la ideea de unitate, manualele școlare de istorie din această prima generație de lucrări didactice folosesc un limbaj ambivalent. Deși, după cum am arătat, în avangarda reflecției istorico-politice românești, odată cu efuziunea romantică, revendicările unității politice a tuturor românilor erau deja disponibile în repertoriul ideatic al epocii, manualele de istorie nu afirmă explicit acest deziderat. Aaron, de exemplu, atât de pasionant în militantismul pe care îl desfășoară în Idee repede..., în Manual... se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și fericiri colective; e) unitatea politică, revendicată pe baza elementelor anterioare, desăvârșește aspirația mitică spre unitate. După cum s-a văzut mai devreme, la Școala Ardeleană doar Budai-Deleanu exprimă în formă completă această năzuință spre unitate politică, în timp ce, în avangarda reflecției romantice, diversele dimensiuni ale unității, inclusiv cea politică, se înmănunchează într-un program care se precizează gradual. Toate dimensiunile constitutive ale unității sunt prezente pregnant în prima generație de manuale de istorie din țările române, mai puțin ideea unității politice cea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
coincid cu granițele politice care separă principatele. Fiecare perspectivă a trecutului este circumscrisă statal, memoria colectivă fiind organizată în interiorul cadrelor statului. Independența. Ferm ancorată încă în paradigma latinistă a Școlii Ardelene, literatura didactică din această perioadă absoarde totuși o influență romantică sensibilă în pozitivarea retrospectivă a dacilor. Dacă la cărturarii luminiști ardeleni dacii nu erau demni de atenție istoriografică, odată cu mutația romantică are loc o schimbare de optică, a cărei zenit se va împlini în dacismul care va irumpe în cultura
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Independența. Ferm ancorată încă în paradigma latinistă a Școlii Ardelene, literatura didactică din această perioadă absoarde totuși o influență romantică sensibilă în pozitivarea retrospectivă a dacilor. Dacă la cărturarii luminiști ardeleni dacii nu erau demni de atenție istoriografică, odată cu mutația romantică are loc o schimbare de optică, a cărei zenit se va împlini în dacismul care va irumpe în cultura română prin lucrările lui Nicolae Densusianu. Primul pas în această direcție a fost făcut chiar în interiorul paradigmei latiniste, prin valorizarea bravurii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
stăpânire" (Manolache și Pârnuță, 1993, p. 79), suflul naționalist nu și-a făcut loc. Acesta presupunea o ideologie revoluționară care perturba ordinea statală încetățenită, motiv pentru care autoritățile publice au manifestat precauție și reticență față de noile idei propagate de curentul romantic. Reformele educaționale începute în perioada regulamentară (post 1831- 1832), departe de a satisface doleanțele intelectualității liberal-democrate care a organizat mișcările revoluționare de la 1848, nu au făcut decât să suscite și mai puternic revendicările de universalizare a învățământului public de masă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că ea este înrădăcinată doar parțial în scrierile lui Herder. Am comite o impardonabilă injustiție intelectuală dacă nu am pronunța, în compania nominală a lui Herder, numele lui J.G. Fichte și al lui W. von Humboldt ca artizani ai concepției romantice a naționalismului german pe care, din rațiuni ce țin de parcimonie expresivă, am asociat-o doar de numele lui Herder. Triada filosofică alcătuită din Herder, Fichte și Humboldt ne dă capii de serie care au ctitorit tradiția naționalismului german. Faptul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tiparului Patria, patriotul și patriotismul semnat de F. Aaron în 1843. Comparativ cu apelurile la patrie și patriotism din perioada prepașoptistă, odată cu Bărnuțiu trebuie semnalată o importantă mutație semantică suferită de conceptul de patrie. După cum vom vedea, în epoca naționalismului romantic descătușat de pașoptism, s-a produs convertirea noțiunii de patrie de la sensul său original teritorial (în care prin "patrie" se făcea referire la Moldova, să zicem) la sensul etno-național (în care patria stă pentru statul națiune, acoperind neamul românesc și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Într-un alt manual, istoricul ieșean insista asupra apartenenței poporului român la "rasa latină" (Xenopol, 1897, p. 9). Prin Xenopol, memoria națională se angajează în procesul de tranziție de la paradigma puristă a luminismului Școlii Ardelene către paradigma sintetică a postpașoptismului romantic. În chestiunea cardinală a originii, romanitatea absolută este re-elaborată în formula sintetică a daco-romanismului. Odată cu această revizuire, elementul autohtonist, încă minimalizat, va dobândi proporții tot mai considerabile. Deocamdată însă, predominantă în economia simbolică a originii și identității poporului român rămâne
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
formulă sintetică, inițial duală (paradigma xenopoliană a daco-romanității), iar mai apoi trială (paradigma substrat-strat-adstrat a lui Iorga). Aceste schimbări survenite în genetica românească sunt răsfrângeri tardive ale prefacerilor petrecute în avangarda reflecției istoriografice. Cristalizarea progresivă a filonului dacic în conștiința romanticilor români, transformată ulterior într-un autentic program cultural al dacismului, a fost examinată minuțios de către O. Babu-Buznea (1979). În stadiu embrionar, dacismul virtual se găsește încă în scrierile Stolnicului Constantin Cantacuzino, singurul din tradiția cronicărească ce nu doar că respinge
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
popoare combatante în faza postconflictuală a stăpânirii romane (Babu-Buznea, 1979, pp. 25-26). Ideea este reînsuflețită de Naum Râmniceanu, în lucrarea sa din 1810, Despre originea românilor, publicată în greacă, în paginile căreia afirmă amestecarea dacilor și romanilor. Însă până la avântul romanticilor, moștenirea dacică trece ca o teză-paria în mentalul istoric al literaților români, provocând reacții vituperante dintre cele mai furibunde în special, dar nu numai, în rândul cărturarilor ardeleni. Această denunțare intransigentă a filiației dacice, în paralel cu îmbrățișarea frenetică a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Babu-Buznea, 1979, pp. 38-39). După ce terenul este brăzdat de Mihail Kogălniceanu cu a sa faimoasă denunțare a romanomaniei, răscolit de Alecu Russo și însămânțat de Cezar Bolliac (autor al unui însemnat studiu "Despre daci" în 1858), dacismul țâșnește în conștiința romantică românească prin Hasdeu. "Fantasmagorico-galvanicul înviitoriu al dacilor" cognomenul sarcastico-elogiant îi aparține latinistului V.A. Urechia a dat publicării în 1860 decisivul studiu Perit-au dacii? în care afirmă paradigma duală și egalitară, daco-romană, a formării naționalității românești, "din care nici unul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este evidentă în descrierea principiilor fundamentale pe baza cărora funcționa acest nou guvern post-roman: "Primii colonni conservà âncŏ suvenirile republicei, și simțimêntele libertății și egalității îi făcurŏ a adoptà doctrinele salutarie a le Christianismului" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 40). Revoluționarul romantic pașoptist modelează trecutul după profesiunea sa de credință politică bazată pe republicanism, liberalism democratic și creștinism. În timpul împăratului Constantin, Heliade specifică faptul că "Religia chrestină deveni religia Statelor României" (p. 42). Deși în stare de fragmentarium, statalitatea românească a continuat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
politic național este dublat de o victorie decisivă a creștinătății împotriva islamului. Addendum: suprastructura monarhică a memoriei naționale. Grilajul structural al memoriei colective românești, istoricește constituit, în notele sale dominante, de la scrierile cărturarilor Școlii Ardelene și desăvârșit prin contribuțiile istoriografiei romantice, a fost alcătuit din traversele originii, continuității, unității, independenței și spiritualității. Evenimentele politice din ultima parte a secolului al XIX-lea, în special triada alcătuită din i) instaurarea monarhiei (1866); ii) victoria în războiul de neatârnare (1878) și iii) proclamarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Avangarda reflecției istoriografice: naționalism critic. În plină sincronie cu precizarea formulei autohtonist-ortodoxiste a românismului, discursul istoriografic elaborat în avangarda reflecției istorice propune, prin exponenții săi (P.P. Panaitescu și C.C. Giurescu), un naționalism critic, curățat de excesele auto-glorificatoare produse de istoriografia romantică. Rădăcinile spiritului critic românesc, erupt în interbelic pentru a destrăma țesutul mitoistoric al conștiinței naționale, coboară până în proiectul junimist. Societatea Junimea, înființată în 1863, este cea care a inaugurat criticismul ca program cultural în societatea românească. Doar că seismul critic
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
interbelic pentru a destrăma țesutul mitoistoric al conștiinței naționale, coboară până în proiectul junimist. Societatea Junimea, înființată în 1863, este cea care a inaugurat criticismul ca program cultural în societatea românească. Doar că seismul critic declanșat de criticismul junimism în cultura romantică autohtonă nu a produs și o replică pe măsură pe planul istoriografiei. Deși au fost "fellow travelers", nici A.D. Xenopol și nici G. Panu nu și-au asumat până la capăt spiritul critic promovat de junimism. Al. Zub (2000) vede chiar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]