19,447 matches
-
în funcție de punctul de vedere mai mult sau mai puțin favorabil unei astfel de operații. Nihilismul înseamnă așadar, în accepție pozitivă, distrugerea filozofică a oricărei presupoziții și a oricăror date imediate; în cea negativă, în schimb, distrugerea evidențelor și a certitudinilor simțului comun din partea speculației idealiste. Referindu-se la această utilizare filozofico-tehnică a cuvântului, în al său Curs de istorie a filozofiei morale în secolul al optsprezecelea, dictat la Sorbona între anii 1819 și 1820, Victor Cousin, spiritualist eclectic francez, va preciza
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
subjugată de imperativul negării cu orice preț, al acționării în orice condiții, nu contează dacă printre ruine și țăndări. Renega așadar trecutul, condamna prezentul, dar fără capacitatea de a se deschide unei configurări concrete și pozitive a viitorului. Erau preamărite simțul individualității, răceala individualistă, nicidecum cinică sau indiferentă, ci radicală și coerentă în a susține revolta intelighenției împotriva puterii și culturii dominante. Decisivă pentru pregătirea și răspândirea nihilismului au fost opera lui Turgheniev, care a pus conceptul în circulație, și activitatea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
1 aprilie 1881 țarul Alexandru al II-lea cădea sub bombele narodnovoliki-lor. În cursul represaliilor extrem de dure a fost capturat un extremist, Serghei G. Neceaev, autor al unui Catehism al revoluționarului (Katechizis revoljucionera), ale cărui teze se disting prin neîndurătorul simț al organizării pus în slujba credinței în revoluție. Expresia de "neceaevism" a fost folosită atunci pentru a desemna cele mai lipsite de prejudecăți și intransigente forme ale nihilismului politic un mod radical de a concepe acțiunea revoluționară, cel al lui
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pentru el, este manifestarea prin excelență a decadenței, adică muzica lui Wagner. Aplicarea teoriei este prezentată într-o scrisoare către Carl Fuchs de la jumătatea lui aprilie 1886, expediată de la Nisa, "orașul cosmopolit" în care se afla. Vorbind despre "decadența (Verfall) simțului melodic" pe care acesta susține că l-ar percepe în cazul muzicienilor germani, așadar despre atenția din ce în ce mai mare acordată gestului individual, despre atenția din ce în ce mai mare pentru detaliu și pentru configurarea momentului individual, Nietzsche îi scrie lui Wagner: Formula wagneriană "melodie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
format în jurul lui Stefan George. Reacția cercului la tezele weberiene nu s-a lăsat de altfel așteptată, și s-a materializat în studiul Profesiunea științei (Der Beruf der Wissenschaft, 1920) de Erich von Kahler. Weber făcea în schimb apel la simțul de responsabilitate al intelectualului și al omului de știință, și chema la o asumare virilă, fără profeți, nici salvatori, a destinului relativismului și nihilismului epocii noastre urmând, în dedicarea față de îndatoririle zilnice, demonul care trage firele existenței fiecăruia. Celui care
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
manifestări de optimism nefondate, și care se încumetă la cercetarea de resurse simbolice pentru a resemnifica locuirea omului pe pământ, înrădăcinându-l în natură și istorie. În concluzie, un umanism care, în fața caracterului asimbolic al tehnicii, se străduie să activeze simțul responsabilității de care omenirea este capabilă în principiu. Un lucru este cert. Dacă tehnica este dansul magic pe care îl execută epoca contemporană, atunci a unsprezecea Teză despre Feuerbach a lui Marx nu mai este de ajuns. Nu mai ajunge
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aparențelor muritoare, se lasă dimpotrivă călăuzit de "voința destinului", mai precis de voința acelui destin al necesității despre care gândirea severiniană intenționează să dea mărturie. Este de la sine înțeles că această poziție reprezintă o provocare fără seamăn nu numai pentru simțul comun, ci și pentru gândirea contemporană. Astăzi se înregistrează pretutindeni o atitudine defensivă din partea filozofiei, preocupată să-și salvgardeze propria legitimitate și propria consistență disciplinară pe un dublu front, așadar fie în raport cu raționalitatea științei și a tehnicii, fie în raport cu mitul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
interacționismul, esențialismul, structural-funcționalismul ș.a.16. Sociologia, în general, sociologia culturii, antropologia socială și culturală, în particular, se preocupă de cunoașterea științifică a culturii, iar modul în care tratează și semnifică acest concept, dincolo de diversitatea punctelor de vedere, este diferit față de simțul comun al oamenilor. Deseori auzim expresii de genul: "X este un om foarte cult"; "Parisul este capitala culturală a lumii"; "Iași este un oraș încărcat de cultură". Cultura este folosită în aceste propoziții într-un mod diferit decât în științele
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
o "acumulare de capital". Pentru aceasta, cei care muncesc intră într-un fel de "asceză", de reținere, cumpănire și discreție, valori opuse risipei și ostentației. Noile valori sociale (inspirate de cele religioase și care au devenit laice) sunt date de simțul economic al abstinenței și efortului, care va sta la baza societăților industriale și va contribui la dezvoltarea capitalismului în secolele următoare 125. Sintetizând, cultura poate fi conceptualizată ca un sistem simbolic generat pe plan intern, care reacționează la nevoi metafizice
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
sunt exprimate în teoria ideilor (sau teoria formelor, cum mai este cunoscută), nucleul ei fiind cuprins în Dialogurile Phaidon, Republica (cărțile VI-VII), Banchetul și Phaidros. Pentru Platon există două lumi distincte, lumea sensibilă, pe care o putem cunoaște cu ajutorul simțurilor și lumea ideilor, accesibilă numai cu sprijinul rațiunii. Lucrurile materiale, care fac parte din lumea sensibilă, nu sunt reale, ele sunt doar niște copii palide sau reflecții ale arhetipurilor lor, din lumea ideilor. Ideile sau formele sunt reprezentările abstracte ori
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
sau reflecții ale arhetipurilor lor, din lumea ideilor. Ideile sau formele sunt reprezentările abstracte ori arhetipale ale lucrurilor care se află în jurul nostru și ale proprietăților acestora, iar ele nu pot fi percepute decât prin rațiune. Lumea sensibilă sau lumea simțurilor se află într-o schimbare perpetuă, pe când lumea ideilor sau a formelor, care este singura reală și veritabilă, este eternă și nu suferă nicio transformare. Teoria ideilor lui Platon va evolua în două direcții: ca o concepție etică, arătând felul
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și ar începe să vadă lucrurile din jurul lui. Atunci ar înțelege că ceea ce văzuse proiectat pe peretele peșterii erau numai umbre și nu ar mai vrea să se întoarcă acolo. Prizonierii din peșteră sunt oamenii care se încred numai în simțurile lor pentru a cunoaște realitatea, iar peștera reprezintă lumea sensibilă, ale cărei obiecte sunt copii ale arhetipurilor, ce fac parte din lumea ideilor, situată în afara peșterii. Platon încearcă să ne spună că adevărata cunoaștere metafizică se realizează cu ajutorul rațiunii, nu
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
pentru a cunoaște realitatea, iar peștera reprezintă lumea sensibilă, ale cărei obiecte sunt copii ale arhetipurilor, ce fac parte din lumea ideilor, situată în afara peșterii. Platon încearcă să ne spună că adevărata cunoaștere metafizică se realizează cu ajutorul rațiunii, nu a simțurilor și că nu vom înțelege esența realității decât dacă ne vom adânci eforturile minții noastre, de pildă, până la cunoașterea ideii de frumos în sine sau a ideii metafizice de dreptate. Teoria ideilor lui Platon a avut un impact major asupra
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
se pot regăsi într-o tipologie unică a personalității. Generalizarea trăsăturilor unui grup social la nivelul întregii populații unei națiuni este greșită din punct de vedere al epistemologiei sociale și al metodologiei sociologice, dar este o practică obișnuită la nivelul simțului comun. Românii sunt numiți "țigani" în Italia și Spania, existând un curent de opinie foarte puternic, conform căruia românii sunt percepuți ca fiind "infractori" și "cerșetori". În luna august, de pildă, pe site-ul cotidianului spaniol Marca a apărut un
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
a produce o "acumulare de capital". Pentru aceasta, cei care muncesc intră într-un fel de "asceză", de reținere, cumpănire și discreție, valori opuse risipei și ostentației. Noile valori sociale (inspirate de cele religioase și care au devenit laice) sunt simțul economic al abstinenței și efortului, care vor sta la baza societăților industriale și vor contribui la dezvoltarea capitalismului în secolele următoare 212. Generalizând, cultura poate fi conceptualizată ca un sistem simbolic generat pe plan intern, care reacționează la nevoi metafizice
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
J. V. Montgomery (eds.), Encyclopedia of Sociology, Second Edition, vol. 1, Macmillan Reference USA, an imprint of The Gale Group, Broadway, New York, 2000. Bourdieu, Pierre, Distinction, Mass: Harvard University Press, Cambridge 1984. Bourdieu, Pierre, Le sens pratique, Minuit, Paris, 1980; Simțul practic, traducere de Raluca Caragea, Editura Institutul European, Iași, 2001. Bourdieu, Pierre, Raisons pratiques, Le Seuil, Paris, 1994, Pierre Bourdieu, Rațiuni practice. O teorie a acțiunii, traducere de Cristina Popescu și Costin Popescu, Editura Meridiane, București, 1999. Brown, D. E., Human
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Creangă e cel puțin la fel de interesant și valoros ca și scriitorul. Asta pentru că omul se adapă de la izvoarele înțelepciunii populare, superioară, nobilă, sfântă. În toate etapele vieții sale, Ion Creangă a mărturisit fără cuvinte credința modestiei, a simplității, a bunului simț, voind, prin sine și prin faptele sale să aducă un tribut, o jertfă sufletului și spiritului pur, românesc. Neinstruit în marile centre ale culturii universale și cerându-i-se socoteală prin și pentru aceasta, nu s-a simțit păgubit de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de pe turnul Goliei, trăgând și asupra bisericii și în ferestrele ospiciului din apropiere. Este numit popa-vânătorul, aceste mărturii, care sunt de fapt fabulații, scurtând timpul până la caterisire. Cu siguranță vorbim despre dușmani, care fac această înscenare neluând în seamă bunul simț, statutul și atitudinea lui Creangă de slujitor al Bisericii, învățător și om public cunoscut și apreciat. Chiar dacă cercetările nu au elucidat problema, Dosarul relei purtări apăsa și preocupa lumea clericală ieșeană. Astfel, în momentul când în 10 august 1871, zi
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
prietenilor. Aprecierile deosebite pe care i le face Eminescu lui I. Creangă în calitate de revizor școlar, nu sunt simple favoruri prietenești, ci sunt întemeiate pe baza inspecțiilor ce au dovedit talentul de dascăl și de metodist al humuleșteanului, dar și extraordinarul simț al limbii de care dădea dovadă, caracterul său volubil, cuceritor. Prietenia se încheagă astfel, firile diferite atrăgându-se și completându-se reciproc. Tocmai aceste diferențe au stârnit controverse și discuții, mulți susținând faptul că cei doi se numeau prieteni doar
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
multe ori voite; 70 r. 35 36 : „mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem, de n-aveai cap să scoți obrazul în lume de rușine” veștile circulă repede și acest fapt poate fi uneori denigrator pentru omul cu bunul simț și cu orgoliu; p. 183, r. 26 : „doar și eu eram oleacă de fecior de negustor” și spiritul comercial, mercantilismul, pare a se moșteni pe linie genetică; p. 185, r. 30 31 : „dac-ai sta să faci voie rea de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Cine sunt eu ?” și ” Care este drumul meu în viață ?”, proces ce implică evaluări calitative ale propriilor competențe, principii și valori. Obiectivul major al adolescenței constă în formarea unei identități durabile și stabile, care are trei componente importante: a) un simț al unității eu-lui dat de acordul dintre percepțiile sinelui, b) un simț al continuității percepțiilor sinelui în timp, c) un simț al reciprocității între propriile percepții ale sinelui și modul în care este perceput individul de către ceilalți. Pentru Erikson, ”criza
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
implică evaluări calitative ale propriilor competențe, principii și valori. Obiectivul major al adolescenței constă în formarea unei identități durabile și stabile, care are trei componente importante: a) un simț al unității eu-lui dat de acordul dintre percepțiile sinelui, b) un simț al continuității percepțiilor sinelui în timp, c) un simț al reciprocității între propriile percepții ale sinelui și modul în care este perceput individul de către ceilalți. Pentru Erikson, ”criza de identitate” este parte integrantă a dezvoltării psihosociale normale. Majoritatea psihologilor consideră
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Obiectivul major al adolescenței constă în formarea unei identități durabile și stabile, care are trei componente importante: a) un simț al unității eu-lui dat de acordul dintre percepțiile sinelui, b) un simț al continuității percepțiilor sinelui în timp, c) un simț al reciprocității între propriile percepții ale sinelui și modul în care este perceput individul de către ceilalți. Pentru Erikson, ”criza de identitate” este parte integrantă a dezvoltării psihosociale normale. Majoritatea psihologilor consideră că adolescența ar trebui să fie o perioadă de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
găsirea unui echilibru între nevoile sexuale extrem de active la această vârstă și convențiile sociale. Problema centrală a identității o reprezintă însă alegerea unei ocupații sau a unui scop de viață, ”scopurile de largă perspectivă și îndepărtate adăugând o nouă dimensiune simțului identității; până când tânărul nu începe să facă planuri, simțul eului nu este complet” (Allport, 1991,p. 135). II.4 Plasarea în timp a adolescenței La întrebarea: „Ce este adolescența?”, N. Radu (1995) răspunde că această etapă de vârstă apare, mai
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
această vârstă și convențiile sociale. Problema centrală a identității o reprezintă însă alegerea unei ocupații sau a unui scop de viață, ”scopurile de largă perspectivă și îndepărtate adăugând o nouă dimensiune simțului identității; până când tânărul nu începe să facă planuri, simțul eului nu este complet” (Allport, 1991,p. 135). II.4 Plasarea în timp a adolescenței La întrebarea: „Ce este adolescența?”, N. Radu (1995) răspunde că această etapă de vârstă apare, mai curând, ca rezultat al modului de raportare a celor
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]