14,124 matches
-
o dată, faptul că principele depășise limitele mentalităților spațiului cultural răsăritean. Să detaliem lucrurile. În primul rând, cornul este, și în lumea anapoda a Istoriei ieroglifice, un semn general recunoscut de putere. Tradiția este veche, provine din Biblie; în orice sistem simbolic, cornul a păstrat acest ascendent. Pentru a ocupa abuziv poziția supremă, Strutocamila trebuie să primească o investitură semnificativă: "Strutocamilii, după chipul ce din fire are și din ocrotirea Corbului cea tare, între alalte dihănii și cornul cel de putere să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
umbră. Epilog Inorogul lui Dimitrie Cantemir este cel al renascentiștilor, nu cel medieval. După cum sper să fi demonstrat, autorul își construiește personajul chiar în dispută tacită, dar fermă cu tradiția creștină. Principele nu mai este interesat să păstreze intacte coordonatele simbolice și alegorice ale acestei figura Christi. El ignoră, ba chiar refuză ostentativ ipostaza medievală a mitului unicornului prins cu ajutorul unei fecioare și profită din plin de a doua trăsătură esențială a acestuia: puterea curativă a cornului. O face însă într-
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
jalonează existența umană: nașterea, inițierea și căsătoria, moartea"51. Să recunoaștem, aceeași diversitate a simbolului lupului a stat și la baza elaborării personajului din Istoria ieroglifică. Conștient de reputația negativă a acestei măști, Cantemir a preferat totuși să adâncească structura simbolică, să negocieze sensurile și să relativizeze tradiția covârșitoare, pentru a esențializa o sumă de trăsături care pot fi convertite în sens pozitiv. Pentru a realiza acest lucru, el a trebuit să lase în urmă foarte multe izvoare și să se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
recunoaștem unele trăsături specifice acvilei-de-munte (Aquila chrysäetos)."4 După cum se observă, Al. Filipașcu insistă, deloc întâmplător, pe o diferență esențială între cele două păsări răpitoare: vulturul se hrănește cu stârvuri, în timp ce acvila nu. De aici, după cum vom vedea, și direcții simbolice diferite. Problema este că în limba română cele două specii distincte și, mai important încă, cele două simboluri care adesea intră în antiteză, suferă de un nefericit fenomen de sinonimie: pentru cercetătorul român, acvila și vulturul sunt același lucru. Or
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și, mai important încă, cele două simboluri care adesea intră în antiteză, suferă de un nefericit fenomen de sinonimie: pentru cercetătorul român, acvila și vulturul sunt același lucru. Or, dacă din perspectivă ornitologică lucrurile sunt simplu de clarificat, din perspectiva simbolică iau naștere confuzii mult mai grave. De pildă, toate dicționarele de simboluri pe care le-am consultat în traducere românească persistă în această eroare. Într-o foarte bună ediție bilingvă și comentată a Fiziologului grecesc, Arnaud Zucker explică această confuzie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Traducerile românești păstrează confuzia; iat-o pe cea din diortosirea lui Bartolomeu Anania: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna și vulturii"6. Prin urmare, parcurgând sursele antice și medievale, vom observa că se coagulează cel puțin două direcții simbolice: una care îi atribuie vulturului (vulturius) o conotație negativă, punându-l, ca pasăre care se hrănește cu hoituri, în slujba diavolului; și una care selectează, în cazul acvilei (aquila) exclusiv trăsăturile pozitive, spirituale, făcând-o un însemn imperial și un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și un simbol hristic 7. Prin urmare, chiar dacă cel mai adesea, vom întâlni în traducerile dicționarelor de simboluri și ale diferitelor studii sau în comentariile autohtone termenul vultur, trebuie să reținem faptul că acesta acoperă, amestecându-le nepotrivit, ambele tendințe simbolice. Vulturul ar fi, de-a lungul Evului Mediu, conform lui Louis Charbonneau-Lassay, "emblema demonului lăcomiei din cauza hranei stricate și a prăzii infecte pe care această pasăre le devorează avid" sau, în ipostaza devoratorului de ficat prometean, el este "Satan năruind
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
firii sale simțire așé să cunoscură, precum mai tari, mai iuți și mai putincioasă dihanie decât dânșii alta a fi să nu poată"12. Este aici o preluare tacită a oricărei ierarhii a puterii în regnul necuvântător reprezentată în convenție simbolică. Dacă în cazul monarhului din țara zburătoarelor autorul nu selectează nici un aspect favorabil, el le pune pe toate pe seama înțeleptei Brehnace. Aceasta pare a prelua trăsăturile benefice ale acvilei, care suportă încărcături simbolice strict pozitive. Mai puțin aspecte care țin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
puterii în regnul necuvântător reprezentată în convenție simbolică. Dacă în cazul monarhului din țara zburătoarelor autorul nu selectează nici un aspect favorabil, el le pune pe toate pe seama înțeleptei Brehnace. Aceasta pare a prelua trăsăturile benefice ale acvilei, care suportă încărcături simbolice strict pozitive. Mai puțin aspecte care țin de forța sa neegalată, căci Brehnacea, aflată la senectute, compensează prin puterea mult mai mare a înțelepciunii și a clarviziunii. Dar această dihotomie (pozitiv-negativ) nu era operabilă, în cazul acvilei, până la finele Antichității
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
puterea mult mai mare a înțelepciunii și a clarviziunii. Dar această dihotomie (pozitiv-negativ) nu era operabilă, în cazul acvilei, până la finele Antichității, mai bine spus până în momentul în care creștinismul a simțit nevoia să își creeze propriile alegorii, propriul rezervor simbolic pentru a "traduce" pe înțelesul credinciosului de rând, fără acces la complicatele raționamente teologice, mesajul dogmei creștine. Ce e drept, nobila pasăre ocupa, de la bun început, prim-planul ierarhiei zburătoarelor. Pentru greci, ea era pasărea și totodată semnul lui Zeus
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lucrurile sunt clare: acvila lui Zeus din Antichitate a fost divizată în două: o pasăre de rău augur, semn al morții și una care, impunându-se ca imagine a lui Hristos, culege doar trăsăturile pozitive, spirituale. Între aceste două tradiții simbolice, Dimitrie Cantemir avea de ales. Și o face fără ezitare: Vulturul, monarhul, este pasărea rea, lipsită de orice atribut al spiritului, conducătorul temut, iar nu iubit, pe când Brehnacea reprezintă una dintre puținele figuri stimabile ale Istoriei ieroglifice, egala întru înțelepciune
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în imediata apropiere a Vulturului, are capacitatea de a-și tăgădui natura și de a evolua pe calea spiritului. De a se îndrepta, în cheie alegorică, către "soarele dreptății". Deși este plasată, în mod absolut firesc, dată fiind reputația sa simbolică, în proximitatea monarhului absolut care este Vulturul, Brehnacea face figură discordantă în șirul răpitoarelor din carte. Încă de la prima sa apariție, ea are o anumită distincție: "Iară între pasiri era o Brehnace bătrână, carea în multe științe și meșterșuguri era
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
alta, Brehnacea reprezintă vocea rațiunii în for. Un personaj, după cum spuneam, pentru care adevărul există. De aceea, nu cred, precum Doina Ruști, că avem de a face cu un caz de "simbolism estompat"41. Brehnacea lui Cantemir reține, din tradiția simbolică, trăsăturile pozitive, cu accent pe spiritualitate. Ea intră în opoziție atât cu Vulturul, cât și cu Corbul, înscriindu-se decisiv în clasa restrânsă a personajelor pozitive. 5. Metamorfoza Șoimului Dacă treapta supremă în ierarhia păsărilor este ocupată de vultur, considerat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pene împrăștiate. Căci târtița se ridică dintr-o astfel de pană. Iar o coadă i-ar încurca de asemenea dacă ar exista printre pene"6. Interesant este că ezitarea, absolut firească, nu impunea neapărat și o valorificare negativă la nivel simbolic. Pentru lumea antichității grecești și romane, liliacul reprezenta o creatură stranie, dar nu una malefică. De pildă, el apare evocat de două ori în Odysseia (XII, 433, rspectiv XXIV, 6), dar de fiecare dată doar ca termen de comparație. Ceea ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în partea a șasea a cărții. Un foarte bun cercetător al ițelor baroce ale romanului lui Cantemir, Gabriel Mihăilescu, sintetizează optim condiția acestui personaj aparent neînsemnat, dar, în realitate, esențial: "Dinamica imprevizibilă a Liliacului este manifestă și la nivelul funcțiilor simbolice asumate de acesta: investit de către adunare cu funcția unui pharmakós (țap ispășitor), el se dovedește a fi un pharmakeus (vrăjitor) prin discursul său având valoarea unui phármakon (leac și otravă în același timp)"24. Același autor mai formulează un verdict
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
carnasier apare în Panciatantra, respectiv în culegerea Kalila si Dimna. Cert este că el este o creatură perfidă, lipsită de scrupule, preocupată exclusiv de propriile interese. Ciacalul lui Cantemir, am văzut, sacrifică orice de dragul unor valori etice care prototipului său simbolic îi sunt nu doar inaccesibile, dar și total nepotrivite. Prin urmare, cărturarul român răstălmăcește încă o dată tradiția, modifică senin modelul, la care nu se raportează decât formal. Personajele sale au propria logică, independentă de cea a prototipurilor diverse în care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Moyen Âge(Ve-XVe siècle), texte reunite de Jacques Berlio și Marie Anne Pollo de Beaulieu, în colaborare cu Pascal Collomb, Press Universitaire de Rennes, 1999, p. 21. 3 Idem, p. 21. 4 Idem, p. 22. 5 Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu Occidental, traducere de Emilian Galaicu-Păun, Editura Cartier, Chișinău, 2004, p. 23. 6 Corneliu D. Bîlbă, Hermeneutică și discontinuitate. Studii de arheologie discursivă, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012, p. 283. De asemenea, studiul poate fi consultat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Idem, p. 148. 34 În afara lucrării lui Victor Simion, vezi și Cătălina Velculescu, Ileana Stănculescu, Prezențe animaliere pe pridvorul de nord al bisericii de la Mănăstirea Sucevița, în "Revista de istorie socială", XII-XV, 2008-2010 (apărută în 2011). 35 Vezi Maria Golescu, Simbolica animală în sculptura veche bisericească, în "Revista Fundațiilor Regale", an VI, nr 6, iunie 1939, pp. 600-608, pp. 600-607, unde inventariază diverse figuri animaliere în ornamentica unor biserici și mânăstiri precum cele din Vieroș, Golești, Mărgineni, Colțea, Horez, punându-le
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mânăstiri precum cele din Vieroș, Golești, Mărgineni, Colțea, Horez, punându-le în legătură cu descrierea lor în variantele Fiziologului care au circulat în spațiul românesc; concluzia este de bun-simț: "... mai toți contemporanii străbunilor noștri, ctitori, meșteri și credincioși, desprindeau fără sforțare înțelesul simbolic ce se cuprindea în reprezentările care aveau o dublă misiune, aceea de a împodobi și aceea de a fi un îndemn spre viața spirituală". Într-un singur loc nu pot fi de acord cu opiniile acestei admirabile cercetătoare intrată azi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pot fi de acord cu opiniile acestei admirabile cercetătoare intrată azi într-un nemeritat con de umbră, și anume atunci când afirmă (la pagina 606) că și Dimitrie Cantemir respecta aceeași mentalitate a poporului, obedient față de astfel de reprezentări cu încărcătură simbolică religioasă, întrucât își culegea sursele pentru alegoria sa animalieră din cărțile populare care circulau în spațiul românesc. Tocmai cu o astfel de ipoteză are a se "certa" întregul studiu de față. 36 Vezi Dan Cernovodeanu, Știința și arta heraldică în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Apariția lor mult mai târzie în raport cu arta romanică și gotică, precum și tipologia compozițiilor în care sunt distribuite, îndeobște spații ornamentate cu un luxuriant decor vegetal, ne îndeamnă să vedem în acest gust al epocii o preferință mai curând decorativă decât simbolică." (p. 98). 38 Maria Golescu, Simbolica animală în sculptura veche bisericească, pp. 605-606. 39 Eugen Munteanu, Lexicologie biblică românească, Editura Humanitas, București, 2008, p. 91. 40 Ibidem. 41 Nicolae Cartojan, Cărțile populare în în literatura românească, vol. I. Epoca influenței
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
arta romanică și gotică, precum și tipologia compozițiilor în care sunt distribuite, îndeobște spații ornamentate cu un luxuriant decor vegetal, ne îndeamnă să vedem în acest gust al epocii o preferință mai curând decorativă decât simbolică." (p. 98). 38 Maria Golescu, Simbolica animală în sculptura veche bisericească, pp. 605-606. 39 Eugen Munteanu, Lexicologie biblică românească, Editura Humanitas, București, 2008, p. 91. 40 Ibidem. 41 Nicolae Cartojan, Cărțile populare în în literatura românească, vol. I. Epoca influenței sud-slave, cuvânt înainte de Dan Zamfirescu, postfață
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lui Palephatus, întregul sistem mitologic al grecilor antici era pus sub semnul întrebării. Am consultat ediția temeinic adnotată Histoires incroyable par Paléphate, traduceri și adnotări de Félix van Hulst, Imprimerie de Jeunhommes Frères, Liége, 1838. 31 Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu Occidental, p. 7. 32 Idem, p. 8. 33 Se pare că această metaforă își are originea într-o afirmație a lui Vincent de Beauvais, din deschiderea enciclopediei sale Speculum universale: "Mundus iste sensibilis, quasi quidam liber est
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
p. 3. 44 La conciliul In Trullo de la Constantinopol (692), canonul 82 interzicea folosirea simbolului mielului pentru Iisus, impunând reprezentarea acestuia sub forma unei figuri umane. Pericolul era acela al venerării animalului de către creștinii simpli, neobișnuiți să aplice o interpretare simbolică. Vezi Jacques Voisenet, Bêtes et Hommes dans le monde médiéval: Le bestiaire des clercs du Ve au XIIe siècle, Brepols Publishers, Turnhout, Belgium, 2000, p. 289. 45 Sfântul Augustin, De doctrina christiana..., p. 143. 46 Ibidem, p. 143, 145. 47
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ezoterice se face dintr-o perspectivă estetică". (p. 223.) Din punctul meu de vedere, codul simbolurilor din zoomahia cantemiriană nu este cel al științelor și practicilor ezoterice, căci acestea nu făceau decât să preia niște reprezentări deja coagulate în sistemul simbolic antic ori medieval, să le plaseze în contexte diferite și să le atribuie o interpretare alegorică specifică, într-o altă cheie. Scenariul lucrării de față depinde, după cum se va constata, nu de raportarea măștilor zoomorfe din Istoria ieroglifică la reprezentări
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]