12,390 matches
-
într-o lumină grandioasă. Poeziile parnasiene sunt lipsite de simțire, de emoție, creând totodată universuri idilice, perfecte, dar insensibile, în care nimfele cu corpuri mlădioase, sâni albi își făceau apariția, lăsând în urma lor parfumuri rare. Parnasianismul cultiva de asemenea imaginea templelor, a construcțiilor care se îndreaptă spre cer, spre tărâmuri însorite, acest motiv reprezintand etapă alunecării către vis sau reverie. Se poate observa obsesia pentru forma fixă, în această perioadă rimele cunoascand o adevarată evoluție de tipuri complicate. Parnasienii au "inventat
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
istoriei arheologiei din Mexic. Matos Moctezuma a fost director al proiectului Templo Mayor de la începutul acestuia în 1978. Acesta a fost unul dintre cele mai importante proiecte arheologice din lume. Mai multe sezoane de săpături au descoperit istoria construcției acestui templu central al Imperiului aztec. Numeroase ofrande bogate se situau în jurul ariei templului. Acest proiect a răsturnat înțelegerea academică a culturii,religiei, imperiului și ideologiei aztece. Matos Moctezuma a supravegheat crearea Muzeului Templo Mayor, în care aceste descoperiri spectaculoase sunt afișate
Eduardo Matos Moctezuma () [Corola-website/Science/337307_a_338636]
-
Mayor de la începutul acestuia în 1978. Acesta a fost unul dintre cele mai importante proiecte arheologice din lume. Mai multe sezoane de săpături au descoperit istoria construcției acestui templu central al Imperiului aztec. Numeroase ofrande bogate se situau în jurul ariei templului. Acest proiect a răsturnat înțelegerea academică a culturii,religiei, imperiului și ideologiei aztece. Matos Moctezuma a supravegheat crearea Muzeului Templo Mayor, în care aceste descoperiri spectaculoase sunt afișate în exponate diverse, și a condus Muzeul timp de mulți ani. Anul
Eduardo Matos Moctezuma () [Corola-website/Science/337307_a_338636]
-
-ul este deschis publicului și este administrat de "Illinois Historic Preservation Agency" și susținut de "Cahokia Mounds Museum Society". Locuințele erau foarte dezvoltate. Arheologii au descoperit băuturi pe bază de cafea și jocuri complexe. În oraș se afla și un templu de lemn, dar și o structură din lemn asemănătoare cu monumentul de la Stonehenge.
Cahokia () [Corola-website/Science/337321_a_338650]
-
Denumirea inițială a templului a fost "Hieizan" ("Hieizan-ji"), adică „Templul Muntelui Hiei”. Denumirea actuală a templului provine de la "Era Enryaku" (782 -- 806), perioada de domnie a împăratului Kammu. se traduce ca „calendar prelungit”. Muntele Hiei a fost locul de venerare a zeităților șintoiste (kami
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Denumirea inițială a templului a fost "Hieizan" ("Hieizan-ji"), adică „Templul Muntelui Hiei”. Denumirea actuală a templului provine de la "Era Enryaku" (782 -- 806), perioada de domnie a împăratului Kammu. se traduce ca „calendar prelungit”. Muntele Hiei a fost locul de venerare a zeităților șintoiste (kami) Ōmiwa Myōjin și , și sanctuarele ("jinja
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Denumirea inițială a templului a fost "Hieizan" ("Hieizan-ji"), adică „Templul Muntelui Hiei”. Denumirea actuală a templului provine de la "Era Enryaku" (782 -- 806), perioada de domnie a împăratului Kammu. se traduce ca „calendar prelungit”. Muntele Hiei a fost locul de venerare a zeităților șintoiste (kami) Ōmiwa Myōjin și , și sanctuarele ("jinja") dedicate acestor kami au existat înainte de
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
domniei împăratului Suijin, altarul shitoist de pe vîrful muntelui Hie (Hiei) ar fi fost mutat la poalele muntelui (clădirea Higashi Hongū a sanctuarului Hiyoshi Taisha în orașul Otsu de astăzi). a fost întemeiat de către călugărul Saicho, fondatorul școlii budiste Tendai, ca templu de gardă a , capitala Japoniei de pe atunci, de la influențele negative care se credea că vin de la nord-est. Astfel, în 788 au fost puse bazele clădirii, care urma să găzduiască statuia lui și se afla pe locul actualei clădiri Konponchudo. Pe parcursul
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
capitala Japoniei de pe atunci, de la influențele negative care se credea că vin de la nord-est. Astfel, în 788 au fost puse bazele clădirii, care urma să găzduiască statuia lui și se afla pe locul actualei clădiri Konponchudo. Pe parcursul secolului IX importanța templului crește, el devenind unul dintre cele patru mari temple-protectorare ale capitalei (celelalte trei fiind Mii-dera, Tōdai-ji și Kōfuku-ji). Astfel, în 833 călugării Gishin și Ennin, discipolii lui Saichō, obținând permisiunea imperială de a hirotoni preoți și călugări, au petrecut prima
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
călugări de renume, fondatori de școli proprii, așa ca: Hōnen (școala Jōdo-shū), Eisai (școala Rinzai), Shinran (școala Jōdo Shinshū), Dogen (școala Sōtō), Nichiren (școala Nichiren) și Ryōnin (școala Yuzu Nembutsu). La vârful puterii sale Enryaku-ji cuprindea circa 3.000 de temple subordonate. Pe timpul lui Ryōgen (912 -- 985), al 18-lea stareț al Enryaku-ji, au fost puse bazele armatei de călugări-războinici, . Inițial reprezentând un grup de mercenari, angajați temporar să apere templul, ei treptat s-au transformat într-o armată permanentă, alcătuită
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
La vârful puterii sale Enryaku-ji cuprindea circa 3.000 de temple subordonate. Pe timpul lui Ryōgen (912 -- 985), al 18-lea stareț al Enryaku-ji, au fost puse bazele armatei de călugări-războinici, . Inițial reprezentând un grup de mercenari, angajați temporar să apere templul, ei treptat s-au transformat într-o armată permanentă, alcătuită din călugări. Către sfârșitul secolulu X, Enryaku-ji a devenit o importantă forță militară și, datorită faptului că stareții deseori aveau origine nobilă (unii făcând parte din familia imperială), o forță
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
importantă forță militară și, datorită faptului că stareții deseori aveau origine nobilă (unii făcând parte din familia imperială), o forță politică. Sōhei de la Enryaku-ji au participat în lupte cu alte templuri și în conflicte feudale. Puterea politică și militară a templului coate fi ilustrată prin următorul citat, atribuit (1053-1129): Pe parcursul perioadelor Kamakura și Muromachi, templul și-a menținut importanța de putere spirituală și independența față de shogunat. Către a doua jumătate a secolului X, Enryaku-ji deja s-a format ca un complex
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
parte din familia imperială), o forță politică. Sōhei de la Enryaku-ji au participat în lupte cu alte templuri și în conflicte feudale. Puterea politică și militară a templului coate fi ilustrată prin următorul citat, atribuit (1053-1129): Pe parcursul perioadelor Kamakura și Muromachi, templul și-a menținut importanța de putere spirituală și independența față de shogunat. Către a doua jumătate a secolului X, Enryaku-ji deja s-a format ca un complex monastic vast, cu clădiri grupate în trei zone separate (Todo, Saito și Yokawa), planul
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Către a doua jumătate a secolului X, Enryaku-ji deja s-a format ca un complex monastic vast, cu clădiri grupate în trei zone separate (Todo, Saito și Yokawa), planul căre în mare parte se păstrează până în prezent. De câteva ori templul a suferit incendii, dar de fiecare dată a fost reconstruit și restabilit. În secolul XVI, în perioada de fărâmițare feudală și de războaie continue între clanuri, templul Enryaku-ji, la fel ca și multe alte școli budiste, a participat la conflicte
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Yokawa), planul căre în mare parte se păstrează până în prezent. De câteva ori templul a suferit incendii, dar de fiecare dată a fost reconstruit și restabilit. În secolul XVI, în perioada de fărâmițare feudală și de războaie continue între clanuri, templul Enryaku-ji, la fel ca și multe alte școli budiste, a participat la conflicte feudale cu armata sa de sōhei. Astfel, în timpul răscoalei Hokke (1534--1536), Enryaku-ji s-a implicat activ în conflictul dintre sectele Ikkō-ikki și Nichiren, sōhei coborând de pe munte
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
și multe alte școli budiste, a participat la conflicte feudale cu armata sa de sōhei. Astfel, în timpul răscoalei Hokke (1534--1536), Enryaku-ji s-a implicat activ în conflictul dintre sectele Ikkō-ikki și Nichiren, sōhei coborând de pe munte și incendiind 21 de temple Nichiren în Kyoto. Mai târziu, în 1570, în războiul dintre feudalul Oda Nobunaga și clanurile Asakura și Asai, Enryaku-ji a luat partea celor din urmă. După ce Enryaku-ji a ignorat ordinul lui Nobunaga de a se abține de la alianță formală cu
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
pe munte, însă timp de 11 ani Enryaku-ji nu a avut stareț. După instaurarea shogunatului Tokugawa, călugărul Tenkai, care a servit drept consilier la trei shoguni, a inițiat restaurarea mănăstirii. Deși guvernarea militară ("bakufu") a impus reglementări stricte asupra activității templelor budiste (în special se interzicea implicarea instituțiilor religioase în activități politice), Enryaku-ji și-a recăpătat vechea influență. Tenkai a instaurat cultul sincretic (budist-șintoist) de venerare a shogunilor, prin care shogunul decedat se declara "gongen" (o manifestare a lui Buddha în
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
clădiri de pe muntele Hiei au fost reconstruite, iar școala Tendai și-a extins influența în Edo (reședința shogunilor și centrul administrativ al Japoniei de atunci) într-atât că Iemitsu, al treilea shogun din clanul Tokugawa, a fost înmormântat într-un templu Tendai (Rinnō-ji în prefectura Tochigi). Teritoria templului este împărțită în trei zone: , și . este construcția principală a întregului complex monastic. Ea reprezintă o reconstrucție mediavală a unei clădiri mai vechi, , intemeiate de Saicho în anul 788. Principalul obiect de venerare
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
iar școala Tendai și-a extins influența în Edo (reședința shogunilor și centrul administrativ al Japoniei de atunci) într-atât că Iemitsu, al treilea shogun din clanul Tokugawa, a fost înmormântat într-un templu Tendai (Rinnō-ji în prefectura Tochigi). Teritoria templului este împărțită în trei zone: , și . este construcția principală a întregului complex monastic. Ea reprezintă o reconstrucție mediavală a unei clădiri mai vechi, , intemeiate de Saicho în anul 788. Principalul obiect de venerare este statuia lui , care a fost sculptată
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
și care se păstrează aici. Lanternă din fața lui Buddha, conform călugărilor, a fost aprinsă de Saicho și arde în continuu timp de 1200 de ani (după incendiu și reconstrucția ulterioară lanterna a fost aprinsă din nou cu focul adus din templul Risshaku-ji din Yamagata). Denumirea de provide de la poziția relativă a Yakushi-dō față de celelalte două clădiri întemeiate de Saicho: și . Cu timpul cele trei clădiri au fost reconstruite, lărgite și în fine unite într-una singură. În anul 1443 membrii clanului
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
călugărilor, ea este numită „Vale a învățăturii”. Datorită acestei diferențe de înălțime, statuia lui Buddha (aflată în partea interioară) se află la aceeași nivel cu capurile credincioșilor (aflați în partea de mijloc). Această structură neobișnuită a devenit o particularitate a templelor școlii Tendai. Podul în partea mijlocie a Konponchudo este acoperit cu flori desenate în culori naturale. Tot în această parte a sălii este expus textul , scris de mână de către împăratul Shōwa. La 31 martie 1953 Konponchudo a fost declarat Tezaur
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
ai acestei porți au înăuntru scări abrupte, respectiv pentru urcare la etajul de sus și pentru coborâre. Sus se află un altar cu statuia lui bodhisattva Manjusri. După amplasarea sa (la est de Konponchudo) Monju-rō corespunde porților principale a altor temple. Clădirea originală a Monju-rō a fost construită în 866, al optulea an al erei , adică în relativ scurt timp după fondarea templului. După dezastrul din perioada statelor beligerente a fost reconstruit împreună cu Konponchudo și Daikodo, însă a fost ars în
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
cu statuia lui bodhisattva Manjusri. După amplasarea sa (la est de Konponchudo) Monju-rō corespunde porților principale a altor temple. Clădirea originală a Monju-rō a fost construită în 866, al optulea an al erei , adică în relativ scurt timp după fondarea templului. După dezastrul din perioada statelor beligerente a fost reconstruit împreună cu Konponchudo și Daikodo, însă a fost ars în întregime în urma incendiului din februarie 1668, după care în scurt timp a fost reconstruit din nou. În comparație cu construcția originală, clădirea actuală a
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
781 -- 833), primul stareț al mănăstirii. Clădirea a fost reconstruită în 1634 (al unsprezecelea an al erei Kanei, după calendarul tradițional japonez) și a existat peste trei sute de ani, până când a fost distrusă în urma incendiului din 1956. Clădirea actuală reprezintă templul , construită inițial în orașul Sakamoto, aflat la poalele de est ale muntelui Hiei, și transportată la Enryakuji în 1964. În timpul relocării a fost găsită o inscripție care a confirmat anul fondării a vechii clădiri Daikō-dō. Obiectul principal de venerare este
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Clădirea se află în partea de nord a drumului dintre Daikō-dō și Amida-dō, cu fațada orientată spre sud. Este o reconstrucție a unei structuri mai vechi. Peste o săptămână după moartea lui Saichō în 822, împăratul Saga a ordonat construirea templului. Construcția a fost întreprinsă de către călugărul , urmașul lui Saicho și primul stareț ("zasu") al școlii Tendai, și a fost finalizată în 828. Anume aici se petrecea ceremonia de confirmare ("abhișeka") a călugărilor Tendai. Clădirea actuală a fost ridicată în 1678
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]