13,035 matches
-
au materializat prin decizia de finanțare a activității de elaborare a Tezaurului terminologic. Lucrarea fundamentală pe care Remus Răduleț o dezvoltă pentru CEI este Tezaurul de concepte al CEI: "Le Thesaurus CEI rationel de l'electricite" care va vedea lumina tiparului în anul 1986 la Geneva, editat în limba franceză. Alte asociații în care a fost membru și funcții deținute: Convins de necesitatea educării publicului larg în domeniul științelor, este fondatorul și Rectorul Universității Populare din București. A fost prieten cu
Remus Răduleț () [Corola-website/Science/307157_a_308486]
-
reuși să o ducă la bun sfârșit, fiind publicată abia în 1970 de către Octavian Bârlea. În schimb, în 1957, a încheiat lucrarea monografică „Icoanele pe sticlă și xilogravurile țăranilor români din Transilvania”, care - dat fiind conținutul - nu va vedea lumina tiparului decât în 1994. În aceiași ani ’50, deosebit de rodnici, Mușlea publică ediția critică a colecției Nicolae Pauleti, lucrările despre Ion Pop-Reteganul sau comunicările despre "Jocurile de copii", "Joimărița" și Moses Gaster sau Timotei Cipariu, ocupându-se intens și de cercetarea
Ion Mușlea () [Corola-website/Science/307187_a_308516]
-
o viață mai intensivă și mai variată”" și "„Ceea ce face frumusețea operei lui Eminescu este limba sa compusă din imagini în adevăr originale”". Cu privire la versificarea lui Eminescu, Anghel Demetriescu afirmă: "„El ieși din făgașul răsbătut al formelor demodate, sfărâmă acele tipare învechite, aproape primitive, găsi combinații și apropieri îndrăznețe de sunete și dete urechii românești agremente acustice neașteptate... în orice caz noi.”" Evident că asemenea aprecieri au deranjat multă vreme pe admiratorii lui Eminescu. Astfel, George Călinescu care își făcuse din
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
care însuși o va studia prin intermediul muzicii tradiționale din Asia de Sud-Est (de pildă, ansamblurile gamelan din Indonezia). Compune peste 70 de lucrări în genuri diverse (pentru ansambluri de cameră sau simfonice, cu voce, muzică de operă). Muzica lui Niculescu vede lumina tiparului la Editura Muzicală, Éditions Salabert, Ars Viva/ B. Schött's Söhne Musikverlag (Mainz), Gerig Musikverlag (Köln). Lucrările sale sunt înregistrate la Electrecord (România), Erato (Franța), Attacca Records (Olanda). A contribuit la întocmirea monografiei „George Enescu” (1972, Editura Academiei Române), demers pentru
Ștefan Niculescu () [Corola-website/Science/307246_a_308575]
-
majore în domeniul periodizării culturilor neo și eneolitice a perioadei de tranziție care a condus la epoca metalelor. Contribuțiile sale au fost integrate în tratatul Istoria României, vol. I, 1960 și în Istoria poporului român, 1970. Pedant publicist, cele încredințate tiparului constituie un permanent îndreptar metodologic. Aprecierea din partea cercetătorilor străini s-a concretizat și prin încredințarea misiunii de a fi redactor pentru România a contribuțiilor integrate în Inventaria Archeologica și Prähistorirische Bronzefunde, precum și prin alegerea sa ca membru al Institutului Arheologic
Ion Nestor () [Corola-website/Science/307244_a_308573]
-
a început în zonă o serie de lucrări de urbanism cunoscute sub numele de "lotizarea Ioanid". Astfel, a apărut un cartier de vile dispuse în jurul actualului parc, fiecare casă având o vedere directă la parc. Parcul a fost proiectat după tiparul scuarurilor englezești și al parcurilor franțuzești, în special Parcul Monceau din Paris. Elementul principal al parcului este foișorul, situat de o parte a lacului, care domină mai ales prin înălțime. Există și o mică cascadă, grupuri de stânci care bordează
Parcul Ion Voicu () [Corola-website/Science/307320_a_308649]
-
și de modul său caracteristic de a gândi, astfel că „nu aș fi avut idei științifice bune dacă aș fi gândit mai normal”. A afirmat că: „dacă nu aș fi simțit nicio presiune, nu cred c-aș fi urmat acest tipar”. El nu vede o distingere categorică între termeni precum „schizofrenia” și „tulburarea bipolară”. Nash mărturisește că nu a auzit voci până în jurul anului 1964, mai târziu angajându-se într-un proces de respingere a lor. El povestește că era mereu
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
postulează o tradiție orală comună în spatele evangheliilor sinoptice, explicând diferențele ca rezultând din variații ale tradiției sau intervenții redacționale. Argumentul cel mai puternic în favoarea existenței unei relații literare între evanghelii este, pe lângă acordul pe alocuri literal între acestea, observarea unor tipare comune în ordinea relatării evenimentelor. Există mai multe scenarii care ar explicita interdependența evangheliilor. Cel mai popular printre criticii contemporani este ipoteza celor două surse, care susține prioritatea marcană și cunoașterea de către Matei și Luca a unui document ipotetic Q
Problema sinoptică () [Corola-website/Science/308624_a_309953]
-
pe baza căreia investește resurse financiare în producția de carte, (c) își promovează și își vinde produsele pentru (d) a recupera fondurile investite și (e) a obține un (eventual) profit. În România, editurile au apărut și s-au dezvoltat o dată cu tiparul. Coresi este considerat primul editor român, fiind numit și „părintele limbii românești”. Ion Heliade Rădulescu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, desfășoară de asemenea o activitate editorială importantă. În Moldova, recunoscuți pentru acest lucru sunt Gheorghe Asachi și Mihail Kogălniceanu
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
și a sursei reprezintă o practică care nu face onoare nici autorului și nici editurii (piraterie editorială/plagiat) și este pedepsită prin lege. Aici au loc o serie de activități de pregătire editorială a manuscrisului până la faza de bun de tipar după cum urmează: După ce un manuscris este inclus în planul editorial al unei edituri, acesta va intra sub îngrijirea directă a unui redactor care va întreprinde toate acțiunile de mai sus până la bunul de tipar. De obicei un redactor (editor în
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
manuscrisului până la faza de bun de tipar după cum urmează: După ce un manuscris este inclus în planul editorial al unei edituri, acesta va intra sub îngrijirea directă a unui redactor care va întreprinde toate acțiunile de mai sus până la bunul de tipar. De obicei un redactor (editor în SUA) lucrează cu mai multe titluri în același timp, pe parcursul definitivării procesului editorial. Apariția și dezvoltarea calculatorului în procesul editorial au adus schimbări importante în acest domeniu (începând cu anii ’70). Folosite inițial pentru
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
Open Office sau Google Docs (dezvoltat în cloud-computing). Operațiunea de tehnoredactare se execută pe calculatoare specializate, cu pachete software dedicate precum: QuarkXPress, Adobe Pagemaker, Microsoft Publisher, Adobe InDesign (lider și considerat "state of the art" în layout profesionist atât pentru tipar cât și pentru ediții digitale). Tehnoredactarea include o serie de operațiuni ce necesită, pe lângă cunoașterea temeinică a domeniului și un bun-simț estetic la fel de temeinic (lucru mai rar întâlnit) din partea tehnoredactorului, iar pe alocuri o atenție extremă la detalii. La sfârșitul
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
Tehnoredactarea include o serie de operațiuni ce necesită, pe lângă cunoașterea temeinică a domeniului și un bun-simț estetic la fel de temeinic (lucru mai rar întâlnit) din partea tehnoredactorului, iar pe alocuri o atenție extremă la detalii. La sfârșitul acestei etape intervine exportul pentru tipar sau etapa de pre-press. Punerea în pagină a unei cărți conține: (R)evoluția software a modificat și alte operații redacționale cum ar fi: alcătuirea indexului, a tablei de materii, a bibliografiei etc. În prezent există suite de pluginuri (programe adiționale
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
În prezent compania Adobe, lider în domeniul digital publishingului dezvoltă în variantă "prerelease program" suita software Adobe Digital Publishing Platform ce reprezintă pasul de trecere către ceea ce mulți numesc "digital age" (era digitală), în pregătirea documentelor electronice nu numai pentru tipar ci și modificarea și adaptarea ușoară a acestora pentru distribuția digitală în masă. Acest departament va elabora proiectele de copertă, desenele, ilustrațiile, va asigura procesarea imaginilor și a figurilor dintr-o carte conform cu standardele editurii sau va participa la proiectele
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
elaborate și trimise comenzile către tipografii (cu specificarea condițiilor tehnice - tirajul, formatul cărții, tipul de hârtie/carton, legătoria, finisajul) și este supervizat procesul de tipărire în vederea asigurării calității lucrărilor tipografice. Tot acest departament va aproba devizele, va estima costurile de tipar etc. Activitatea comercială a unei edituri este variată și necesită folosirea unor resurse umane numeroase. Atribuțiile cele mai importante sunt: Departamentul este implicat în majoritatea acțiunilor de relații publice: Unul dintre cele mai mari succese pentru un editor ar fi
Editură () [Corola-website/Science/308631_a_309960]
-
publicat sub pseudonimul „Vladimir Illirici” în ziarul „Iujnoie Obozrenie”. Un model în activitatea sa de ziarist era foiletonistul Vlas Doroșevici. Jabotinski trimisese traduceri de versuri mai multor redacții de ziare și reviste, însă majoritatea nu au ajuns să vadă lumina tiparului. Norocul i-a surâs când un poet rus a remarcat traducerea făcută de tânărul școlar poemei lui Poe, „Corbul”. și a trimis-o spre publicare ziarului „Odesski Listok”. Mai mult decât atât, la recomandarea poetului, ziarul l-a angajat pe
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
bisericească. Primul curent, practicat de către iconarii și zugravii de la sate, reprezentați de către preoți și țărani, era ilustrat de pictura bizantino - română. Cel de al doilea, avea o influență apuseană și el devenise un calapod pentru creația pictorilor de tip academic, tipar ce era caracterizat prin numeroase dogme și norme. Cel din urmă a fost curentul care a câștigat competiția și și-a asumat rolul conducător. Astfel, academismul pictorilor români, a dus la ruperea tradiției bizantine de pictura tradiționalistă, bisericească. Pe acest
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
soție a lui Emerson, la sugestia Lydiei. În septembrie 1835, Emerson, împreună cu alți intelectuali ce împărtășeau aceeași viziune, a fondat „Clubul Transcendental”, care a servit drept centru operativ al mișcării, chiar dacă revista să „"The Dial"” nu a fost scoasă la tipar până în iulie 1840. Emerson și-a publicat, fără să-l semneze, primul său eseu, „"Natură"”, în septembrie 1836. În 1838 a fost invitat la Harvard Divinity School pentru a tine un discurs absolvenților, care a rămas în istorie drept „"Divinity
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
Tot din acest domeniu fac parte și "Atlasul lingvistic al graiurilor românești din Banatul iugoslav" (Lingvistički atlas rumunskih dijalekata iz jugoslovenskog Banata) și "Micul atlas lingvistic al graiurilor istroromane", două lucrări capitale care, din păcate, încă nu au văzut lumina tiparului în Șerbia. Grație angajamentului de mai mulți ani al actualei conduceri a Societății de Limbă Română din Voivodina în frunte cu președintele Lucian Marină, în anul 2003, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosseti” al Academiei Române a publicat cartea despre
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
unor neînțelegeri dintre primul și gen. Platon Chirnoagă, care dorea ca unitățile ANR să fie majoritar compuse din etnici români. . În 1965, la două decenii de la încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, la Ed. Carpații din Madrid vedea lumina tiparului cartea "Istoria Politică și Militară a Răsboiului României contra Rusiei Sovietice", lucrare cu caracter memorialistic și istoric, scrisă de gen. Platon Chirnoagă. O a doua ediție, revizuită și adăugită de autor, va apărea după încă două decenii, în 1986, la
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
a ieromonahului Macarie, înființată în 1508 la Mănăstirea Dealu de Radu cel Mare (1495-1508); și după cea întemeiată în 1544 sub Radu Paisie (1535-1545) la Târgoviște, condusă de logofătul Dimitrie Liubavici, în care s-a format ca tipograf diaconul Coresi. Tiparul, executat sub îndrumarea monahului Lavrentie și a ucenicului Iovan, prezintă particularități specifice, unice în istoria tiparului românesc, care nu pot fi confundate cu alte caractere poligrafice din Transilvania sau Țara Românească. În 1582, apar aici primele cărți tipărite în București
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
cea întemeiată în 1544 sub Radu Paisie (1535-1545) la Târgoviște, condusă de logofătul Dimitrie Liubavici, în care s-a format ca tipograf diaconul Coresi. Tiparul, executat sub îndrumarea monahului Lavrentie și a ucenicului Iovan, prezintă particularități specifice, unice în istoria tiparului românesc, care nu pot fi confundate cu alte caractere poligrafice din Transilvania sau Țara Românească. În 1582, apar aici primele cărți tipărite în București: două "Tetraevangheliare" și o "Psaltire" (din care se păstrează numai un fragment, în Biblioteca Națională din
Mănăstirea Plumbuita () [Corola-website/Science/307520_a_308849]
-
Mascarada anarhiei". Dar nici "Mascarada anarhiei" (trimisă lui Leigh Hunt cu rugămintea de a o publica în "The Examiner"), nici celelalte poezii politice - "Cântec pentru fiii Angliei", "Anglia în 1819", "Un nou imn național", etc - n-au putut vedea lumina tiparului în Anglia acelei vremi. În toamnă, Shelley se mută la Florența, unde - la 12 noiembrie - Mary aduce pe lume un băiat, Percy Florence. Shelley scrie ultimul act din "Prometeu descătușat", precum și un poem satiric, intitulat "Peter Bell al treilea" ("Peter
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
este forțat s-o părăsească din motive ideologice. În 1969 apare volumul de versuri "Descântece de alb și negru", care imediat după apariție este interzis de cenzura sovietică, fiind considerat subversiv. Cartea, în varianta inițială, nu a mai văzut lumina tiparului. Între 1987-1988 este redactor-șef al revistei „Nistru” (redenumită în „Basarabia” în 1988). În această calitate, publică articolul "Veșmântul ființei noastre" de Valentin Mândâcanu, cu care a contribuit la renașterea națională a Moldovei. Dumitru Matcovschi a fost căsătorit cu Alexandrina
Dumitru Matcovschi () [Corola-website/Science/307602_a_308931]
-
1360, orașul a fost reconstruit în secolul al 15-lea în stil gotic, perioadă în care Aalst duce o viață prosperă datorită breslei țesătorilor, foarte activă în acea vreme și tipografiei înființate în 1473 de către Dirk Martens, un pioner al tiparului din sudul Țărilor de Jos. Orașul a avut de suferit în urma Războiului de Optzeci de Ani (1568-1648), pentru ca mai apoi să fie ocupat de francezi din 1667 până spre sfârșitul secolului al 18-lea. Sub dominație francezâ, se dezvoltă și
Aalst () [Corola-website/Science/307670_a_308999]