14,079 matches
-
creadă că am devenit lesbiană. — Bună, Elinor, încerc iar. M-am tot gândit la propunerea ta de scenariu pentru nuntă. Și, oricând de multe merite ar avea... OK, hai odată. Fă-o și gata. Făcând abstracție de fluturașii care-mi zboară prin stomac, ridic receptorul și formez numărul lui Elinor. Elinor Sherman nu poate răspunde momentan la telefon... Nu e acasă. Nu pot să-i las un mesaj prin care să-i spun că am anulat nunta. Nu? Sau pot? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca, atunci când vine momentul artificiilor... — Ce artificii? zic și mami se uită la mine uimită. — Becky, ți-am trimis un fax în care ți-am zis de artificii! Nu-mi spune că ai uitat. — Nu! Normal că nu! Mintea îmi zboară spre mormanul de faxuri pe care le-am primit de la mami, și pe care le-am băgat sub pat, cu o vagă remușcare, majoritatea fără să-mi arunc măcar ochii pe ele. Ce naiba am făcut? De ce n-am fost atentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mică atenție. — Cum ar fi... îl îndemn cu blândețe, străduindu-mă să nu se vadă cât sunt de curioasă. — Ei. Se gândește o clipă. Cum ar fi când îmi tot zicea că, dacă mai stă un minut în Reigate, își zboară creierii. — Am înțeles, spun, stupefiată. — După care a fost izbucnirea aia a ei complet isterică, în Furniture Village... — Izbucnire isterică? — A început să zbiere! „Am douăzeci și șapte de ani! Am douăzeci și șapte de ani! Ce caut aici?“ Până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
holbez la prima pagină, cu inima bubuind să-mi sară din piept. E un document bătut la mașină, intitulat TERMENI CONTRACTUALI. Mă duc direct la linia marcată cu puncte de la sfârșitul paginii - și acolo se află semnătura mea. Mintea îmi zboară instantaneu la acea noapte întunecată și ploioasă. La seara cu Elinor, în apartamentul ei. La cum am semnat cu furie absolut toate foile pe care mi le-a pus în față. Fără să citesc măcar un rând din ce scria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i prea cunoaștem. Iar miresei o să-i punem un voal gros de tot... iar sosia lui Luke va spune că s-a tăiat în timp ce se bărbierea și va avea fața acoperită cu un bandaj uriaș... și în timpul ăsta noi o să zburăm liniștiți spre Anglia... — Becky, ferea! zice Christina zâmbind, iar eu ridic privirea, tresărind. Dumnezeule, era cât p-aci să dau peste un manechin. — Tot cu gândul la nuntă? continuă, în timp ce intru în raionul de shopping personalizat. — Ai ghicit, spun veselă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
par să crească direct din bulgării de pământ care par să fie aici dintotdeauna. Văd vrejuri de viță-de-vie, fructe și un măr plin cu mere de argint, o pânză de păianjen acoperită cu picături grele de rouă... și alea care zboară acolo ce sunt - păsări adevărate? Pe crengi sunt proiectate lumini colorate, care se răsfrâng asupra șirurilor de scaune. Două femei periază metodic fiecare tapițerie de scaun. Un bărbat în blugi fixează un cablu de covor. Un altul, cocoțat pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tot cu rochia de mireasă! — Normal că nu! zic, chicotind. Nu sunt chiar așa tâmpită. Ne-am schimbat în avion. — Și cum a fost călătoria? — Cool de tot. Pe bune, Suze, cred că de-acum încolo n-am să mai zbor decât cu Lear jet. E o zi frumoasă și însorită și, uitându-mă așa pe geam la câmpurile pe lângă care trecem, simt cum mă cuprinde un val de fericire. Nu-mi vine să cred că totul a funcționat fără greș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu întârzia din cauza noastră! zice. Ne strecurăm și noi undeva în spate... — Dar... ce naiba faceți aici? — Ce limbaj e ăsta? spune Clive, cu reproș. — Ce rost are să ai în subordine peste câteva sute de avioane particulare, dacă nu poți să zbori cu ele unde ai tu chef? spune Laurel, venind să mă îmbrățișeze. Ne-am hotărât brusc că trebuie neapărat să vedem când te măriți. — De-adevăratelea, spune Michael în urechea mea. Îmi scot pălăria în fața ta, Becky. Când ei dispar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de o parte, limitând numărul de clișee pe care le utilizăm și, pe de altă parte, conștientizând gradul de deformare a realității pe care acestea Îl introduc. Dacă nu putem să evităm definițiile parțial adevărate și schematice (de genul „păsările zboară”), trebuie măcar să știm că, folosindu-le, ne asumăm riscul de a trage concluzii eronate (de genul „muștele sunt păsări, iar găinile nu”). 2. Toleranța la români - scria Hannah Arendt la Începutul anilor ’60 <endnote id="(277, p. 190)"/>. Eu cred
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(76, p. 168)"/>. În fine, În Mineiul lunii aprilie este descrisă o legendă despre „un saracin vestit” (din cetatea Ramel, din Siria), care a tras cu arcul Într-o icoană reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe. „Dar săgeata n-a zburat spre icoană - continuă textul -, ci În sus și, căzând din Înălțime, a lovit pe saracinul [= islamicul] acela În mână și i-a rănit- o. Deci, a ieșit Îndată afară și s-a dus acasă, durându-l mâna și curgându-i
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în aceste probleme, prilej de a-și menține legătura cu noi. Umbla prin locuri necunoscute, strălucea peste peisaje nefrecventate de noi și deodată se cobora în lumea noastră și ne încălzea, ne fermeca, dar pentru puțin timp, căci din nou zbura mai sus de posibilitățile noastre de a-l vedea. Acum, cînd știu precis că a murit, nu-mi vine a crede că s-a putut pierde atîta spirit, atîta titanism. Nimic nu te îndeamnă la pesimism mai mult decît acest
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mi-l trimiteți, spre atentă și prietenească lectură. Cer iertare, am păcătuit din nou față de conciziunea și laconismul rândurilor d-voastră atît de supravegheate și la obiect. Pentru mine genul epistolar rămîne aceeași desfătare ca și tinerețea aceea ce a zburat mai iute decît cea mai iute pasăre. Aș fi bucuros să vă știu bine, plin de energie și dispoziție de lucru, chiar dispoziția de a mai scrie din cînd în cînd cîteva rînduri pentru cel ce rămîne, al d-voastră
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Mihăescu” loc="Paris" data =”12 ianuarie 1984”> Fondation Hugot du Collège de France 11, Rue de l’ Université, 75007 Paris, Tel: 2960422 Iubite prietene, Sînt în Paris de duminică 8 ianuarie și voi rămîne aici pînă duminică 29 ianuarie. Am zburat de la București peste orașele Arad, Budapesta, Zürich, pînă la Orly, la sud de Paris. De ce acest ocol? Pentru a evita Germania Federală, unde stau fronturi față în față? Nu știu. Collège de France, o instituție originală și unică în felul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
situației politice și a alegerilor”. Liderii locali Își mai propuseseră „Activizarea Comitetului și a secțiilor” ceea ce ne indică, fără absolut niciun dubiu, că de la Înființarea CDE Huși și până la data raportului, Încă nu se reușise o activitate concretă, mintea membrilor zburând spre alte zări, mai aproape de Orientul Mijlociu, unde-i aștepta Palestina. Printre marile eșecuri, se contabilizase și imposibilitatea reînființării Comunității israelite care În trecut fusese un factor extrem de important În viața cotidiană a evreilor fălcieni și hușeni. Despre această instituție, raportorul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cu bombă în care muriseră 11 civili francezi. Printr-o campanie asiduă de sensibilizare a opiniei internaționale, VergŁs reușea să obțină grațierea ei ; s-au căsătorit în 1965, la trei ani după proclamarea independenței Algeriei. Trei ani mai tîrziu, VergŁs zbura în ajutorul a doi teroriști palestinieni implicați într-un atac asupra unui avion israelian, pe aeroportul din Atena ; a ajuns prea tîrziu ca să pledeze pentru ei (cei doi au fost eliberați într-un schimb de prizonieri), dar a pledat pentru
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în interesul sănătății publice, dezumflînd un pic cultul ăsta agresiv (și, în ultimă instanță, laș) al supraomului. Hancock (Will Smith) nu e un supererou din ăla cu costum fistichiu, ci o haimana cu căciuliță de homeless, care întîmplător poate să zboare și să respingă orice proiectil. El face fapte bune, dar le face în sictir și adesea cu sticla în mînă, provocînd invariabil mai multe stricăciuni decît ar fi provocat răufăcătorii dacă i-ar fi lăsat să și vadă de treabă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de un verde crud, ce aștepta cu nerăbdare timpul potrivit să inspire aerul proaspăt de primăvară. Pădurea se primenea cu miresmele ce-o înconjurau de peste tot, de la puzderia de lăcrămioare până la toporași, brebenei și alte flori de primăvară. Harnice albine zburau din floare în floare, adunând nectarul despre care se spune că a fost băutura zeilor și despre care se credea în vechime că-i face nemuritori. Zeci de fluturi își învârtejeau aripile multicolore, întorcându-le pe toate părțile, parcă vrând
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dată cântat de cei mari « A ruginit frunza din vii/ și rândunelele-au plecat» și privește curios la frunzele de viță și la rândunelele ce săgetau văzduhul cald cu zborul lor iute. Maria gândește cu tristețe că tot așa au zburat anii ei și întrebă: − Măi fetelor, voi mai știți cântecul acela pe care vi-l cântam eu mai de mult, când era Emilia acasă? îl știam de la mama mea; − Care, mamă? a întrebat Maricica; − Acela cu...a zis badea; − și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
poezia „Sergentul”, scrisă tot de Alecsandri și frumos recitată de Leonte ștefan : « Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui / Venea un om, cu jale zicând în gândul lui / Mai lungă-mi pare calea acum lantors acasă.../ Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă !... După aplauze puternice, semn al emoțiilor și sensibilității publicului auditor, care răsplătea efortul depus de către recitator și în mod deosebit eroismul și modestia ostașului român, care e gata să-și sacrifice viața pentru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
amintit și facem rapid cununia religioasă, mai mult la sugestia mamei, care motiva că e război și că trebuie și binecuvântarea bisericii pentru căsătoria noastră. În cele trei zile petrecute la Buciumeni cu această ocazie, nu uit că pe deasupra noastră zburau numeroase avioane cu destinația frontului. Se poate uita așa ceva? Concediul trece, plec la unitate și aproape imediat sunt trimis într-o delegație la Chișinău, de curând eliberat și care, încă mai ardea și fumega. Încasez solda pentru batalionul nostru și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în deplină siguranță, dar aproape imediat cade lovit de un glonț în cască. Sar și eu într-un salt impetuos, ca un arc prea comprimat și în câteva secunde mă prăbușesc la pământ, în timp ce pistolul mitralieră din mâna dreaptă îmi zboară razant 2-3 metri în fața mea. Momentan am falsa impresie că m-am împiedicat într-un rug de mure. Mă uit să văd ce s-a întâmplat, dau să merg mai departe, dar brațul stâng atins în articulația cotului nu mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de la o rudă apropiată adresa lui din Brăila. Din fața casei părintești în care crescuse el, pe o bancă am scris cu emoție o scrisoare comunicându-i vestea adunării noastre și la câteva zile și primesc o entuziastă scrisoare că va zbura... spre locul adunării... De aici, din Comăneasca, cu autobuzul, plec spre Râmnicu-Sărat în căutarea unui alt coleg originar din Măicănești, de lângă Râmnic. Rămân o noapte în Râmnic la o cunoștință, care m-a scutit de a mai merge la fața
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a avea altă grijă decât aceea de a mă comporta ca un musafir, iubit și dorit, mai ales că acum eu am rămas pentru ea și mamă și tată! Într-o frumoasă zi din miezul lui aprilie 1992 iată-mă zburând spre Paris. Ce fericit mă simțeam survolând Europa și aterizând pe aeroportul Orly din Paris! Am plecat din București cu un enorm buchet multicolor de lalele, neștiind că în acel moment întregul Paris era un bogat și imens covor de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu avionul, de data aceasta apelez la o societate de transport internațional cu autocarul. Era o bună ocazie de a străbate Europa cu acest mijloc de transport terestru. Puteam să văd și să cunosc totul în drumul meu, altfel decât zburând cu avionul. Am beneficiat și de un mare noroc. Societatea de transport avea în grafic pentru ziua următoare un grup de balerini români - fete și băieți - care întorceau vizita colegilor francezi - într-un fructuos schimb de experiență. Ajung astfel ultimul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
San Marco”, cu puzderia de porumbei care ciugulesc fără teamă boabele din mâinile darnice ale turiștilor. După ce am admirat grandoarea construcțiilor ce mărginesc piața, m-am apropiat de o fetiță din China, care hrănea cu mânuțele ei porumbeii ce-i zburau prin jur abia distingându-se printre sutele de zburătoare. M-am alăturat fetiței și pentru puțin timp am redevenit copilul lumii, bucurându-mă de zborul lin, fâlfâitor al porumbeilor. În frumusețile și grandoarea Veneției se amestecă și foarte multă suferință
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]