13,756 matches
-
un plan spiritual"170. Kant nu este interesat de problema genezei timpului, ci de funcțiile acestuia pentru cunoaștere, în sensul întemeierii posibilității cunoașterii științifice ca necesară și universală. C. Rădulescu-Motru contestă tocmai inadecvarea timpului, în înțeles kantian, la rezultatele științelor, îndeosebi ale psihologiei, din perioada postkantiană. "Filosoful român credea că progresele pe care le-ar fi făcut psihologia de la Kant încoace ar crea premisele rezolvării problemei sale (problema posibilității unei cunoașteri cu valoare necesară și universală n. C.) pe baza datelor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
destinul se impune conștiinței și faptul că intuiția destinului este mistică sunt limitați prin semnificația lor în această privință. Dar ei îi oferă lui C. Rădulescu-Motru motivația câtorva reflecții asupra stării timpului celui de-al doilea război mondial. Fiecare factor, îndeosebi primii doi afirmarea valorii omului și a grupului social și dinamica ireversibilului semnifică și cele două operații prin care dobândește justificare formală determinismul prin finalitate. Prin delimitarea unui spațiu al umanului, adică al finalității (spațiu care semnifică, uneori, zona fenomenelor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
extraordinare; c) gândește în intuiții concrete, nu în cuvinte abstracte; d) la copil nu este prezentă judecata obiectivă, manifestându-se tendința de antropomorfizare. Problema personalității copilului și a analogiei sale cu personalitatea primitivului este discutată și în Cursul de psihologie (îndeosebi Partea a IV-a, II, 1). Și aici autorul pledează pentru considerarea copilului nu ca un "matur redus", ci ca o individualitate de-sine-stătătoare. Prin urmare, între dezvoltarea psihică a copilului și cea generală a omului, începând cu primitivul (a personalității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
logice", în lucrările de tinerețe (Știință și energie, mai cu seamă) fiind valorizată mai mult continuitatea. Astfel, totul este energie; omul este scop final al evoluției, având un specific existențial determinat, fundamental, prin natura sa "energetică". În ultimile lucrări însă (îndeosebi în Etnicul românesc și în Morala personalismului energetic), discontinuitatea este întărită, fără a fi pus în pericol echilibrul formal dintre ea și continuitate (așa cum se poate constata și din însemnările de după 1943201). Aceasta din urmă pare a nu mai fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
într-un "impas" teoretic cu această explicație strict energetistă, dacă ne raportăm la modelul de filosofare corespunzător ipotezei personalist energetice pus la punct în lucrări mai târzii. Scopul lui C. Rădulescu-Motru este, acum la început, de a schița programul științei (îndeosebi al psihologiei) angajată în cercetarea manifestărilor energiei; rezultatul este însă o construcție metafizică ce conține îndemnuri către cunoașterea științifică, dar, în fond, o "metafizică inductivă" (foarte apropiată de un demers pozitivist). Ea este centrată pe individ pentru că, deși C. Rădulescu-Motru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
explicațiile "locale", la nivelul detaliilor, în construcția lui Ostwald. Mai departe va fi evidențiat și celălalt sens, sesizabil mai cu seamă atunci când autorul lucrează la nivelul rosturilor "globale", "sintetice" ale principiului energiei. În prezentarea de față, diferența menționată este semnalată îndeosebi la nivelul conceptelor fundamentale utilizate de Ostwald pentru a construi o "imagine" a lumii ca totalitate: energia (pur și simplu) și "imperativul energetic". Diferența viziunii energetiste, în primul ei sens, față de personalismul energetic (nu față de energetismul lui Rădulescu-Motru din Știință
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a împiedica transmiterea ereditară a instinctului de ucigaș. În sistemul lui W. Ostwald, o asemenea idee este firească, întrucât ceea ce contează pentru om ca ființă socială este ameliorarea transformărilor de energie pe care le intermediază omul însuși. Orice faptă antisocială, îndeosebi omuciderea, introduce o dereglare în aceste transformări. Prin urmare, este firească blocarea oricărei fapte de acest fel și este naturală utilizarea oricăror mijloace pentru a împlini acest scop. Educația și renașterea spirituală a omului, bazate pe posibilitatea lui de a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
definiției personalismului cu care lucrează C. Rădulescu-Motru poate cuprinde filosofii diferite din toate epocile istorice. De altminteri, aceasta este intenția autorului. El susține că și filosofii antici au lucrat cu un anume înțeles al persoanei, deși abia la stoici și îndeosebi la "scolasticii evului mediu" poate fi întâlnită o înțelegere a personalității apropiată de modelul ei modern. Leibniz este filosoful care a influențat viitorul personalismului prin monadologia sa. Dar abia Kant îi oferă deschiderea unui model filosofic veritabil, căci el își
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Elementelor de metafizică 1912) conținea termenul "personalism" (cu referire la propria doctrină), cel cu care Renouvier își numise una dintre lucrări (Le personnalisme 1903) și însăși doctrina sa filosofică. Scopul explicit al lui Vasile Băncilă era acela de a semnala îndeosebi diferențele dintre cei doi gânditori, pornind de la faptul că există cel puțin o asemănare fundamentală între ei: inspirația kantiană care a condus către personalismul lor. Iată cum sistematizează interpretul deosebirile dintre aceste două filosofii personaliste. Ar exista între ele, mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
renouvieristă e dată de la început. Personalitatea, în sistemul personalismului energetic, rezultă ca formă finală a evoluției energiei. Desigur, alte diferențe semnificative, precum și unele asemănări între operele celor doi gânditori, pot fi scoase la iveală apropiindu-ne de ideile, demersurile lor, îndeosebi de cele renouvieriste, care nu au constituit obiect al interpretării până acum, în lucrarea de față. Personalismul lui Renouvier este forma pe care o ia viziunea sa asupra lumii și mai cu seamă asupra relațiilor dintre om și Dumnezeu. Concentrat
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
asupra omului este, totuși, prinsă în cadre diferite la cei doi filosofi. C. Rădulescu-Motru reconstruiește filosofic, pornind de la datele științei experimentale, ajungând la o reconstrucție de ontologie a umanului prelungită într-o teorie a educației. Em. Mounier reconstruiește filosofic, pornind îndeosebi de la surse teologice, ajungând la un "proiect personalist" care are sensul unei metode de ameliorare a persoanei, de pregătire a ei pentru a reface modelul divin. Prin realizarea sa, persoana se depășește pe sine; ea lucrează nu pentru desăvârșirea propriului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ofere temeiul pentru o "lucrare" în acest sens. De aceea cred că modelul filosofic personalist energetic are încă puterea de a institui proiecte metafizice. Nici alte filosofii contemporane care reconstruiesc umanul în formule filosofice asemănătoare personalismului energetic (și mă refer îndeosebi la unele variante personaliste) nu ajung și la o reinstaurare a fundamentului metafizicii, deși un asemenea act ar fi cu totul firesc, în orizontul lor. Primul pas într-o desfășurare nu este desfășurarea întreagă. Așa se petrec lucrurile cu personalismul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și filosofia, București, Editura Paideia, 1997, p. 222. 23 Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, în vol. Critica rațiunii practice, București, Editura Științifică, 1972, p. 5. 24 Ibidem 25 A se vedea și Husserl, Idées directrices pour une phénoménologie, Paris, Gallimard, 1950 (îndeosebi Secțiunea I); Gheorghe Vlăduțescu, Deschideri către o posibilă ontologie, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1987 (Partea: Formal și material în construcția ontologică). 26 Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutică, București, Editura Humanitas, 1995, p. 47. 27 Antropologia filosofică, ontologia umanului, "ontologia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Dincolo de bine și de rău, București, Editura Humanitas, 1991, p. 168. 248 Ibidem, p. 136. 249 G. Deleuze, Nietzsche et la philosophie, PUF, Paris, 1988, p. 211. 250 A se vedea în acest sens chiar micromonografia Nietzsche a lui Rădulescu-Motru, îndeosebi cap. XI: Despre știință și cap. XII: Obiectivitatea științifică. 251 Nietzsche, Op. cit., p. 119. 252 Idem, Știința voioasă, în vol. Știința voioasă, Genealogia moralei, Amurgul idolilor, București, Editura Humanitas, 1994, p. 129. 253 Nietzsche, Dincolo de bine și de rău, p.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dreapta (nu pseudoliberalii de stânga), își cuceresc anevoie pozițiile, trebuind să se afirme pe plan savant dincolo de orice „dubiu rezonabil”; liberalii de dreapta americani - care merg până la o formă osificată de liberal-conservatorism - își găsesc refugiul în universitățile și colegiile confesionale, îndeosebi catolice, institute, fundații - ceea ce nu întârzie să-i înăsprească, iar uneori îi transformă în ideologi sectari, la fel de puțin îmbietori ca și adversarii lor4. Grație legăturilor lor franceze - ceea ce am numit cândva, desigur ironic, „filiera franceză” -, gânditori și formatori ca Strauss
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pentru a edita în timp câteva bune serii de popularizare: „Biblioteca Lumen” (înființată în 1908), „Menorah”, „Convorbiri științifice”, „Oameni celebri”, „Orizontul”, „Probleme și idei”, „Noua colecție Lumen” ș.a. A practicat și publicistică de atitudine, cu note critice, mai rar acerbe (îndeosebi în perioada colaborărilor la „Facla”, de sub conducerea lui N. D. Cocea), alături de tabletă sau foiletonul cultural. SCRIERI: Spre Răsărit, pref. A. Steuerman, Bârlad, 1900; Copiii și cartea, Bârlad, 1901; Edison și invențiunile sale, București, 1911; Galileu, București, 1911; Lădița cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
curând spre temperanță și abstractizare, dând prioritate necesității în fața șansei și punând accentul pe norme și pe o ordine reglementată cultural. Punctul din care demarează analizele este sfârșitul veacului al XVIII-lea, epocă de mare efervescență intelectuală. Odată cu romantismul și, îndeosebi, cu idealismul german, apar semnificative mutații valorice. Autorul își definește și metoda de lucru, numind-o interpretativ-configurativă. Se oferă, așadar, altceva decât istoria unor universalii conceptuale sau arhiconcepte, al căror destin a marcat inconfundabil cultura occidentală, fixându-i semnalmentele. Și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
liberă a unor stiluri, curente, genuri, particularități naționale. În același spirit se pronunțaseră lideri politici ca G.V. Plehanov și A.V. Lunacearski. Chiar V.I. Lenin manifestase toleranță față de producții literare neconvenabile ideologic, dar oglindind autentic anumite realități istorice. Cu timpul, îndeosebi după al doilea război mondial, r.s. a fost utilizat (mai cu seamă în baza rapoartelor lui A.A. Jdanov privitoare la unele reviste literare, la unele sinteze de istorie a filosofiei și asupra muzicii) ca frână pentru afirmarea literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
naționale și în special valorificarea mitului în drama poetică, urmărind prezența mitologiei autohtone în piesele autorilor de teatru români, de la Lucian Blaga și Mircea Eliade până la Horia Lovinescu și D.R. Popescu. Din culegerea de eseuri Teatrul și teatrele se remarcă îndeosebi interesul pentru modalitățile în care avangarda a încercat să reformuleze conceptul de teatralitate pe baza destructurării textului dramatic și a diminuării funcției cuvântului (capitolul Strategii artistice ale postmodernismului) și o micromonografie ce readuce în atenția specialiștilor activitatea omului de teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287944_a_289273]
-
trecut la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1974 și 1976 este lector de limba și literatura română la Bratislava, iar între 1990 și 1992, director al Editurii Eminescu. Debutează la „Gazeta literară” în 1964, continuând să colaboreze îndeosebi la „Ramuri”, „România literară”, „Amfiteatru” și „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”. După 1990 susține la „România literară” rubrica permanentă „Simulacrele normalității”. Editorial, debutează cu volumul Antim. Logos și personalitate, apărut în 1971, căruia îi urmează Narațiunea în cronicile lui Grigore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
s- au referit la o serie de probleme specifice acestui domeniu de creație și au făcut propuneri concrete în vederea înlăturării unor deficiențe. 1. Principalele neajunsuri pe care le-au semnalat au vizat calitatea, nu întotdeauna corespunzătoare a unor filme și îndeosebi a filmului de actualitate, care, după opinia cine aștilor, rareori abordează problematica majoră a construcției socialiste, numeroși regizori apropiindu- se cu timiditate de acest gen de film, deoarece dificultățile de realizare sunt mari, și ca urmare dau prioritate filmelor „ușoare
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a lungul activității de către Veneția Șerban, educatoare pasionată, cu certe calități instructiveducative, aflată într-o perpetuă competență cu sine. Volumul al Veneției Șerban, prin activitățile didactice concrete prezentate, poate fi un important sprijin, un ghid de reală utilitate pentru educatoare, îndeosebi pentru cele aflate la începuturile carierei didactice și care doresc să realizeze cu succes activităților cu preșcolarii. Prof. Lina CODREANU Notă asupra ediției Toate jocurile din acest volum sunt ușor de confecționat de către orice educatoare înzestrată sau nu cu talente
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
G. Bacovia, care debutează la 20 martie 1899 cu poezia Și toate, semnată V. George, și Ion Barbu, al cărui debut are loc în ultima serie a revistei, la 28 septembrie 1918, cu poezia Ființa. Proza publicată aici rămâne remarcabilă îndeosebi prin Al. Macedonski: Palatul fermecat, capriciu fantezist de mare strălucire metaforică, Casa cu nr. 10, pătrundere în universul lucrurilor mărunte, Dramă banală, impunătoare prin pictura de moravuri și tipice tablouri de interior, și prima parte a romanului Thalassa (în 1893
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
fi extrem de limitativă și în egală măsură deosebit de activă în conservarea creației pe care Paulescu o susținea și argumenta atât de convingător în scrierile sale. Nu mai puțin reconfortante sunt și noile argumente științifice care pun la îndoială materialismul și îndeosebi evoluționismul pe care Paulescu, la timpul său, le eticheta fără echivoc ca fiind antiștiințifice, cerând efectiv scoaterea lor din știință. În același cadru se înscrie și problematica instinctelor individuale și sociale pe care, oricât s-au străduit teoriile psihanalitice, ethologiste
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Dame de Perpetuel Secours unde fusese numit medic șef, iar din 187 când va obține titlul de doctor în medicină și chirurgie va fi numit medic adjunct al spitalului (foto pg. 284 sus). Colaborarea lor a fost una de excepție, îndeosebi în domeniul cercetării științifice, unde publică împreună sau separat numero ase articole și susțin comunicări în cadrul Academiei Franceze. În același an va deveni secretarul de redacție al revistei Journal de Medecine Interne, funcție în care va activa până în anul 100
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]