14,708 matches
-
-se cu greu în noua carapace, cu fața punctată de acnee jenante și inestetice, având o voce oscilatorie cu sonorități stridente: când tenor, când bariton, când alto sau bas pedală. Etapă de modificări hormonale vizibile și emoționante surprinse cu o adâncă sensibilitate de ochiul poetului: "Tinerilor, voi suavi lungani, Existența voastră cea melodioasă Iscălește farmecul acestor ani, Pâinea parc-o face mai gustoasă." (Nichita Stănescu) Dar aveau o perioadă de magnificență uluitoare în momentul inflorescenței estivale. Dacă Lazăr cel plâns și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
după cum afirmă specialiștii oenologi și care ingurgitată îți inducea o stare de veselie exuberantă și de fericire paradiziacă, socotind că te afli cel puțin în fermecătoarele grădini suspendate ale Semiramidei... Iar vajnicii apărători în uniformă ai regimului comunist, dintr-un adânc spirit de iubire patriotică, îmbinat într-o proporție considerabilă cu respectul datorat ilustrisimului patronim, turnând în bârdâhanele lor cantități industriale de licoare zăvoiană, s-au aghesmuit în așa hal încât la un moment dat vorbeau încrucișat, fiecare în limba lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dușmani ai poporului de o cruzime înfiorătoare, au fost, în sfârșit capturați, anihilați, încarcerați. După o luptă prelungită în care cei patru criminali au depus o rezistență îndârjită, folosind un armament sofisticat extrem de periculos de proveniență deocamdată incertă cu răni adânci, sângerânde, sfâșiați sălbatic de mușcăturile câinelui turbat, milițienii, riscându-și neprețuita lor viață, au reușit, în cele din urmă, să le vină de hac. Un act curajos, de rezistență istorică, având corespondent doar în bătălia spartanilor de la Termopile, conduși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mai ardea de nici un fel de mâncare și doar de dragul mamei luam în gură câteva boabe de porumb. Apoi adormeam buștean și nu mai auzeam absolut nimic. Nici o mișcare. Materia vie și materia moartă dormeau laolaltă cufundate într-un somn adânc, recuperator și binefăcător. Silentium tutti. "Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud Cum se izbesc de geamuri razele de lună." (Lucian Blaga) "Noapte. Sub sferele, sub mările, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o desăvârșită noblețe comportamentală, fizică și morală. Doamna Condor, de o statură mai degrabă submedie, cu niște ochi albaștri, în care citeai bunătatea infinită și mila față de semenii aflați în suferință, era o apariție plăcută și impresionantă prin aerul de adâncă melancolie degajat de toată ființa sa. Oare de ce-o fi fost așa de tristă? Dumnezeu știe! Avea, în schimb, doamna Condor doi feciori, doi flăcăi înalți ca brazii, semănând leit cu tatăl lor, zdraveni și bine legați, care neîndoielnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vârsta a treia mi-am luat îndrăzneala să spun câteva cuvinte, fapt pentru care îmi cer cu umilință iertare, deși tind mai degrabă să cred că de acolo de sus, de undeva, îmi urmărește tacit, cu îngăduință ironică plină de adânci semnificații filozofice, temerara mea încercare cu veleități literare. Oprirea crivățului nu a însemnat pentru familia Aciocîrlănoaiei încetarea bruscă și totală a șirului de privațiuni la care eram supuși în ghetoul Bumbăcari, nici nu a însemnat intrarea triumfală în "epoca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și planificată satanic. Cu piciorușele lor scurte, dar solide, musculoase, energice și botul ascuțit prevăzut cu incisivii tăioși ca o ghilotină în miniatură, nu le rezista nimic, fiind perfect înarmați și adaptați pentru viața subterană, specialiști în construirea galeriilor multiple, adânci și ramificate. Ne-am cumpărat o lampă și o țineam noaptea aprinsă, sperând că lumina îi va descuraja, obligându-i să bată în retragere, să renunțe la atacurile nocturne, permanente și terorizante. De unde! Specia asta de rozătoare este de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-se să înțeleagă pentru ce a venit? Care-i rostul său pe lume? Și pentru ce trăiește? Dându-și seama că oricât s-ar strădui n-ar putea reuși niciodată să găsească răspunsul exact la aceste fundamentale întrebări cu o adâncă încărcătură filozofică, și în același timp evitând cu prudență ca din cauza acestor opinteli intelectuale să riște un derapaj catastrofal pe circuitul neurologic, a lăsat pe seama altora dezlegarea acestor enigmatice întrebări. Dar în intervalul de timp cât cerebelul său a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
eram complet edificat. Exemplarul din fața mea avea barbă, copite despicate și coarne. Prin urmare era... da, știm noi bine, ducă-se pe pustii! Eram complet descurajat, abătut și dezorientat. Totuși... Ce nume să-i pun, domnule, ce nume? În timpul acestei adânci și sterile frământări am primit un ajutor substanțial și nesperat de la însăși ființa pe care o țineam de funie. Me... Me... Sunetul acesta monosilabic mi-a străfulgerat deodată creierul cu viteza luminii sau cu speranța spânzuratului care se ține de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a servit în aceeași seară câte-o cană de lapte cald, minunat, marca "MIȚI". Laptele m-a uns la inimă. Privindu-mă cu duioșie, tata s-a aplecat puțin spre mine și mi-a spus pe un ton discret cu adânci vibrații emoționale, ca și cum cele transmise ar fi constituit un mesaj secret de o importanță vitală pentru mine, pentru întreaga mea existență viitore: Dragul tatei, uite, maică-ta ți-a cumpărat o capră ca să bei zilnic lapte, să fii mereu sănătos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
simplu! Doamne, Doamne! Și într-un elan de autoapreciere binemeritată, într-un grav acces de ipohondrie, era cât pe ce să mă consider nemuritor asemenea lui Nero, pentru uluitoarea mea descoperire; însă, precum vedeți, n-am făcut-o dintr-un adânc spirit de modestie, eu mulțumindu-mă să repet de trei ori celebrul cuvânt rostit de grecul Arhimede în momentul descoperirii principiului vaselor comunicante: EVRICA! Ua! Ua! Adăugând prima vocală la cea de a doua, am format interjecția "UAU!" atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că sunteți lângă mine, că mă iubiți din toată inima, că sunteți gata să vă dați viața pentru mine. Și eu vă iubesc mult, mult de tot. Sunt atât de fericit! Și continua să zâmbească îngerește, radiind o stare de adâncă purificare celestă din toată făptura lui gingașă, micuță și neprihănită. Vrăjiți de minunata făptură înfășată în costumașul crinilor albi, simbol al purității absolute, frații Aciocîrlănoaiei au dat glas unei imperioase chemări lăuntrice, și în căsuța noastră părăginită și amărâtă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Mi-aș dori o moarte a mea: un autodafé alcătuit din toate tablourile mele, un rug imens asupra căruia m-aș așeza după ce i-aș fi dat foc" (Th. Pallady). Mai târziu, în Canada, sentimentul extraoridnar de "plutire" pe apele adânci ale memoriei pe care îl resimțeam răsfoind albumele Pallady din fondul imensei biblioteci a Universității Laval, privind zăpada ce curgea din cerul înalt canadian. Lumea pierdută, Bucureștiul ideal imaginat de Pallady părea și mai ireal în iarna canadiană.) Iarăși diverse
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în îndepărtata Americă, doar atât: It's great, it's great... Cel de-al doilea personaj, un bărbat ce semăna teribil de bine cu Mircea Cărtărescu, se ținea sudat și asudat de balustrada de protecție ce ne despărțea de apa adâncă și pură a Lemanului. Dar cum semăna cu Mircea Cărtărescu, cum mai semăna... În plus, părea că amușinează aerul ca un câine de vânătoare, văzând lucruri pe care alții nu le văd. Poet. Avea chiar și un stilou în buzunarul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de UTC-iști frustrați, și-a pierdut mult din obrăznicia inițială. Ne spunem la revedere formal, ea pleacă la Londra, trimisă de multinaționala pentru care lucrează în România, eu mă întorc la Geneva. M-am întristat: nu trebuie tulburate apele adânci ale memoriei, mai ales atunci când este vorba de frumusețile inaccesibile din adolescență. Efectul întâlnirii din aeroport de ieri: ascult un cântec francez mai deocheat, pe un radio alternativ: "On retient rien du cul qu'on a tenu autrefois dans la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
est facile, le notre est difficile. (Calea mulțimii este ușoară, a noastră este dificilă.) 22 iulie 2005 Citesc așezat pe o bancă în Parc des Bastions din Geneva. Două studente frumoase, dar îmbrăcate provocator, cu buricul la vedere și decolteu adânc, sunt urmărite de un handicapat locomotor și retardat mental sever, care se deplasează în cărucior. După felul în care se mișcă și se manifestă, pare a fi scăpat de undeva, de sub supraveghere. Își exprimă dorințele printr-un geamăt-urlet animalic. Cele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un sentiment de culpabilitate că tu continui să trăiești. Pe mama o adoram. În copilărie, seară de seară, înainte de culcare și de sărutul de noapte bună al mamei, îmi spuneam rugăciunea, cu nelipsita formulă: „Ține-o, Doamne, pe mama până la adânci bătrâneți, până la șaizeci-șaptezeci de ani.“ La vârsta aceea, șaizeci șaptezeci de ani mi se păreau o bătrânețe matusalemică. Și nu înțeleg de ce țineam să-i stipulez lui Dumnezeu limita ei de viață. Mi-era oare teamă să nu încurce socotelile
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
era formula, nu? - , s-au dat la Roman, un orășel din apropierea graniței, lupte de stradă între garnizoana de nemți care ocupase orașul și rușii intrați să-l elibereze. Am petrecut întreaga zi - o zi de coșmar - ascunși într-o pivniță adâncă, în care se refugiaseră mai mulți vecini din cartier. Tot timpul se au zeau tunurile bubuind la marginea orașului și îm pușcăturile de pe stradă. Stăteam cu toții cu inima cât un purice, înspăi mântați că nemții o să ne descopere ascunzătoarea și-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
preface în fum și scrum, în nimic. Cel mai mult îmi plăcea, când eram în străinătate, după lungi și obositoare plimbări pietonale, să intru în holul marilor hoteluri - Hilton, Sheraton - , să mă las să cad în brațele voluptuoase ale fotoliilor adânci și să privesc luxul din jur prin fumul de țigară. Nu m-am gândit niciodată la viciile marilor creatori. Viciile merg mână-n mână cu creația. M-am gândit întotdeauna numai la cât este de plăcut să fumezi o țigară
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de temeri, de frustrări, probleme financiare, cicăleli (soțul meu mi-a scris odată în Statele Unite că-i era dor de „cățăreala“ mea). Înseamnă mici derapaje inevitabile și, până la urmă, întoarceri negreșite și pocăite la matcă. Dar mai înseamnă și afecțiune adâncă, empatie, nevoia inexorabilă de prezența celuilalt, teama pierderii, dorul de celălalt. R.P. Care a fost - scormonesc unde nu trebuie, dar îmi asum riscul -, care a fost momentul de maximă împlinire alături de Marius Ralian? Dar experiența cea mai amară, cea mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în seamnă pentru Amos Oz, câștigătorul de premii, acest exotic Premiu Ovidius? AMOS OZ Premiul Ovidius are o importanță specială pentru mine din două rațiuni: în primul rând pentru că vine din România, or, între poporul român și poporul evreu există adânci legături istorice; chiar dacă unele amintiri nu au fost întotdeauna fericite, chiar dacă nu a fost o perpetuă lună de miere. Dar există o lungă legătură și eu cred că se poate vorbi de gene culturale iudaice în cultura română și de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pe- aripi de îngeri spre lumi de paradis.... Pe fața ei frumoasă alunecă o rază Ce fruntea i-o săruta și umărul ei gol... Din colțul de fereastră deasupra ei veghează, Aceeași lună plină urcând pe cer domol... E liniște, adâncă, doar șipotul din vale, Suspina în vraja nopții și murmura ușor, Iar undeva departe... s-aud încă cavale Cântând mereu tristețea unui pribeag amor...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
lui Crowhurst se bizuie și pe priceperea sa în construirea uneltelor nautice. Vladimír Holan, poet praghez: „Iată vremea când e imposibil să mai iubești propria nenorocire. Căci ea aparține tuturor celor apropiați...”. 21: Ziua egală cu noaptea. În niște păduri adânci din America de Sud s-au descoperit formidabile galerii săpate de cârtițe. Galeriile - zic specialiștii calificați - atestă o intuiție fenomenală a spațiului subteran, o intuiție aproape umană: coridoare-de-înmagazinat-hrana, coridoare-dormitor, coridoare-sufragerii, coridoare, parcă, bucătării, coridoare-adăpost în caz de atac din afară, mai tot
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nou în martiraj, în prunci căutați noaptea. Niciodată nu ne vom imagina Iude, Ane sau Caiafe - deși Pilați din Pont, în „cazul Labiș”, am întâlnit, și încă fericiți, cu numele pe frontispiciul revistei. Labiș ispitește la nevinovăție. E cea mai adâncă dintre primejdii. Labiș n-a fost un inocent, noi cei din preajma lui n-am fost prunci. Inocenții trezesc o ură ceva mai blândă, pruncii adună suspiciuni ceva mai nuanțate. „N-a fost cazul” - cum scrie în autobiografiile noastre. La înmormântarea
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în Atlantic și să treci în Pacific, liber, nesilit decât de propria-ți dorință de a privi cât vrei și cât îți place stelele și oceanul. Cu o singură mișcare de cârmă, să alegi suveran între ape mai întinse, mai adânci decât propriu-ți destin de picătură în oceanul lumii. 30: Ultima filă a jurnalului lui Crowhurst, la nord de Insulele Capului Verde: „10 h 30’: Adevărul este că nu există decât un singur maestru de șah. El este acela care mă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]