13,774 matches
-
ARGUMENT Violența este una dintre marile probleme ale lumii contemporane. Presa scrisă sau audiovizuală, informează În permanență cu privire la manifestări diverse ale acestui fenomen. În ultimii ani violența În rândul minorilor a constituit subiectul a numeroase dezbateri, dar cu toate acestea singurele date certe provin din statisticile Ministerului de Interne, inspectoratele școlare neavând o evidență
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
proslăvire, fără limite și fără nicio măsură pe care ar impune-o un elementar bun gust, dacă nu o grijă pentru economisirea banului public, suntem deprinși. Superlativele cele mai variate sunt hrana zilnică cu care ne alimentează presa și mijloacele audiovizuale ale propagandei de partid, în așa măsură încât nu numai că nu ne mai surprind, dar nu le mai ia nimeni în seamă. Până acum toate normale, conforme cu ceea ce citim, vedem și auzim zilnic în țara noastră, dar cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vorbească, mandatate ca reprezentanți ai instituțiilor care se adresează publicului"15. Succesiunea mediasferelor atestă, de asemenea, modalitatea de înlocuire a unei autorități cu o alta (de exemplu, tipografia a dus la sfîrșitul monopolului clerical asupra discursurilor publice, la fel cum audiovizualul se substituie Tradiției care era făcută cunoscută prin intermediul scribilor sau al profeților). Asfel, putem susține că în cazul teoriei lui R. Debray, avem de a face cu o preeminență a publicului asupra privatului. Din moment ce în orice perioadă a existat un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
instituții (școala), obiecte tehnice (un post de radio, un ecran de cinematograf, un tub catodic), suporturi materiale (hîrtie, pînză, bandă magnetică, cărămidă), coduri sociale (gramatică, sintaxă), organe ale corpului omenesc (laringe, corzi vocale), moduri generale de comunicare (oral, scris, tipărit, audiovizual, informatică). Suma tuturor acestor elemente permite oare inducerea unei noțiuni coerente a mediumului? Aparent, nu. E la fel de avantajos să spui că pe plan terestru totul este mesaj și că nu e important vectorul comunicării (un parfum îmi dă informații despre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu există ca realitate totalitară și substanțială, că ea nu se poate transforma în propriul nostru duh malefic, subiect manipulator și impersonal, nici în barcă de salvare ca sistem de semnificații independent de oamenii care-l produc și reproduc. Tipografia, audiovizualul, scrierea computerizată, fiecare din aceste sisteme de transmisie a fost filtrat, îmbunătățit și adaptat de utilizatori în funcție de valori și interese. Acesta este un fapt incontestabil. Doar pentru atît nu se poate reveni la ideea anacronică și liniștitoare că tehnica nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
audiență națională și a conferit națiunii rolul de tribunal al simțului și gustului. Surghiunind latina ca limbă a savanților, zdrobind dialectele țăranilor, ea a făcut din limba instituită de stat în fiecare țară un aglomerant al civilizației. Dar în India audiovizualul reprezintă națiunea. Cum? Prin serialul Mahabharata difuzat în hindi, în fiecare duminică dimineață, care permite celor din sud să vadă Gangele pentru prima dată, care dă trup și culoare Maicii Indii. Dar asta este o unificare prin sentiment religios, hinduist
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe o estradă sau pe un podeț desenează un cerc al cărui centru este, un noi subordonat unui El. Părintele Bisericii nu este un autor sau un glosator. El este un orator, un tribun, un înalt vorbitor. Catolicitatea se naște audiovizuală (și vedem că audiovizualul are fibră catolică). Autorii de seamă ne spun cîteodată că Iisus a instaurat între om și Dumnezeu un "raport pur individual, pur personal". "Cel ce crede în Hristos mărturisește infinitul transcendenței prin retragerea din ansamblul sferei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pe un podeț desenează un cerc al cărui centru este, un noi subordonat unui El. Părintele Bisericii nu este un autor sau un glosator. El este un orator, un tribun, un înalt vorbitor. Catolicitatea se naște audiovizuală (și vedem că audiovizualul are fibră catolică). Autorii de seamă ne spun cîteodată că Iisus a instaurat între om și Dumnezeu un "raport pur individual, pur personal". "Cel ce crede în Hristos mărturisește infinitul transcendenței prin retragerea din ansamblul sferei sensibile."27 El rupea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
examenul genezei revoluționare franceze, să nu separe studiul transmisiei sociale de cel al aparatelor politice. El ne reamintește de asemenea că un aparat politic (partid/club/mișcare) este un instrument de comunicare, și că un aparat de comunicare (presă/editură/audiovizual) este un instrument politic. Reducția cochiniană pare să merite un omagiu întreit. Pentru început, ea reunifică un cîmp dizlocat. Se cunoaște șarada. Istoria ideilor analizează "operele" lui Jean-Jacques și ale abatelui Mably; istoria socială, academiile, saloanele și cabinetele de lectură
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de spus asupra acestui subiect: aceste societăți au o tradiție activă a scrisului și a beletristicii pe care comunismul, conservator de forme și în particular de norme mediatice din secolul trecut, a protejat-o, împiedicînd expansiunea imaginii și a cultelor audiovizuale (asociate cu imperialismul occidental și cu otrăvurile lui). Vom reveni asupra acestei perioade. Permiteți-mi să vă aduc o dovadă vie, chiar dacă nu e valabilă decît pentru America Latină, mai îndepărtată și mai frustă, o cărțulie și revoluții ratate, sîngeroase și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
regiune, toate aceste particularități se regăsesc în recepție. Nu privim chiar aceeași emisiune de televiziune, nu ascultăm chiar aceeași dezbatere radiofonică, ci după cum sîntem: dulgheri sau șoferi de autobuz, comuniști sau liberali, corsicani sau alsacieni etc. Democratizarea are bătaie lungă. Audiovizualul a deschis calea imaginii și a sunetului, după ce tiparul a deschis limbajul natural. Lucru care necesită decompartimentarea micromediilor, scurtcircuitarea fenomenelor izolate adăposturi ale idiomurilor și ale semnăturilor unice. Lucruri care nu s-au făcut decît formal prin tipar. În Evul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la fiecare cotitură o corporație, un grup clerical fondat pe un monopol de transmisie. Odată cu tipografia, "viața spiritului" scăpa de scadența Bisericii (care pierduse deja monopolul asupra scrisului către secolul al XIV-lea), așa cum scăpa în cele din urmă prin audiovizual de Universitate și de sferele literaților, astfel încît viața politică este eliberată de sub tutela aparatelor și aleșilor. Invectivele profesorilor împotriva micului ecran (1960-1980) sînt ecourile strigătelor din gură de șarpe ale călugărilor copiști (1480-1510) împotriva tiparniței? Și într-un caz
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
adevărat american. Deja fiecare țară a Europei bogate a celor Doisprezece cumpără și difuzează de aproape zece sau cincisprezece ori mai multe filme și foiletoane americane decît ale partenerilor săi europeni. Nu există imponderabilitate în cîmpul de gravitație al telecomunicațiilor. Audiovizualul democratic de astăzi nu mondializează audiența națională, ci o americanizează (ceea ce nu-i același lucru). Mai exact: el mondializează modelul american de democrație (care nu-i același lucru cu modelul francez, de exemplu). Ce trebuie să înțelegem acum prin "democratizare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
schimbe aspectul pentru a se reproduce și răspîndi) și propice reculului critic. Dar raționalismul laic, cel al Luminilor, nu este ocupantul natural al compartimentului audiovizualului, în care profeția inspirată își regăsește autoritatea în cetate, individualismul critic revenind în miezul cetății audiovizuale, în rolul "veneticului" mai mult sau mai puțin tolerat sau integrat. Nu există concordanță între locurile de evoluție intelectuală și stadiile de dezvoltare mediologică. Progresul tehnic are drept revers permanenta posibilitate a unei regresii culturale. Cu asta, în treacăt fie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prin exces, al unei penurii prin obturare pe care le resimte fiecare în felul său. Această stare nu putea decît să accelereze conștientizarea mediologică. Care conțopist de la jumătatea secolului n-a fost traumatizat de schimbarea mediului, în care "P.A.F." (peisajul audiovizual francez), cu ceea ce îi urmează, nu-i decît un chip printre altele? Cineva a definit sănătatea ca fiind "jocul vieții în liniștea organelor". O cultură prosperă poate să se definească drept un joc al informațiilor în liniștea mediațiilor lor. Ea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Cînd două specii distincte ocupă același compartiment, competiția se întoarce în dezavantajul uneia din cele două. Vom vedea că specia "socialism", competitivă în mediul tipografic în care își optimizează șansele de supraviețuire, nu se mai poate reproduce în afara acestuia: compartimentul audiovizual îi este fatal. Bineînțeles, există fenomene de reciclare și de aclimatizare, unele conștiente, altele întîmplătoare. Albina domestică, vrabia, sturzul, originare din Europa, s-au adaptat foarte bine în America. Calvinismul, de asemenea; marxismul, în schimb, deloc. Dogmele creștine nu au
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
decît în 1848. Să fim pedanți. În sala de mese de la Elysée avem o secvență sincronică a mediasferei noastre europene, și pe străzile Budapestei, una diacronică. În termeni cantitativi, Gutenberg nu încetează să adîncească prăpastia în favoarea sa. Fiecare știe că audiovizualul este un iceberg ale cărui părți scufundate constituie baza scrierilor, scenariilor, script-urilor, comentariilor pieselor etc.; că avem nevoie de literatură ca să ne hrănim producția de imagine; că vedeta de pe micul ecran, care ne vorbește despre actualitate în fiecare seară, cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
istoricește, dar încă viu în rădăcinile lui. Dacă nu vă plac călătoriile, consultați indicatorii UNESCO: numărul cărților pe cap de locuitor, numărul bibliotecilor publice, cheltuieli pentru întreținere, tiraje medii, indici de lectură etc. Țările comuniste în care economia stagnează și audiovizualul este primitiv bat toate recordurile de hîrtie tipărită. Dacă veți călători în aceste provincii cu un farmec discret, în care secolul al XIX-lea încă supraviețuiește, veți observa cultul pentru carte, idolatria populară pentru scriitori (starurile rusești sînt romancieri și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mai multe contra-societăți, cu atît mai multe idei contra. Intelectualul critic nu se poate ralia marilor vectori de difuzare care au început să-și trăiască propria viață industrială și comercială, deopotrivă de străină creației intelectuale și utopiei ideologice. Deplasarea tipar/audiovizual a decalat mediul partinic către arhaism, dezagregînd în același timp suportul tehnic și logistica sa doctrinară (altceva decît o schimbare de doctrină: doctrina ca bază). Un efect al unei schimbări drastice de ierarhie ce afectează greoaiele mijloace de producere a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
al unei epoci este miza unui raport de forțe politice. La prima vedere, iată un exemplu foarte schematic: în secolul al XVIII-lea, în Franța, principalul organ de opinie era cartea; în secolul al XIX-lea, ziarul; în secolul XX, audiovizualul. Guvernul s-a apărat în secolul al XVIII-lea împotriva cărții, în secolul al XIX-lea împotriva ziarelor, în secolul XX împotriva audiovizualului, conform unor proceduri diferite de fiecare dată, dar pentru aceleași motive. El s-a apărat împotriva fiindcă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca o forță capabilă să capteze ori să neutralizeze. O opinie care nu are mijloacele de a se face cunoscută nu mai este un pericol. Gîndirea mea nu interesează statul decît începînd din momentul în care devine vizibilă, auzibilă sau audiovizuală. Pentru a face asta, e nevoie de accesul la mijloacele materiale de tipărire, de reproducere și de transmisie. Să ne amintim că în delictul de opinie, culpa nu este provocată de conținutul propriu-zis al opiniei, ci de materializarea lui sensibilă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ascultă și muzica". Supremația "Vestului", a Americii, asupra "Estului", a Rusiei, constă în faptul că logica internă a mass-media, căutarea unei audiențe maximale este logica pieții. Cele două merg în același ritm și în același sens, și cucerirea lumii prin audiovizual trece drept cucerirea economică a lumii prin liberalism. Raționalitatea mediatică servește drept mînă invizibilă zeiței libertății new-yorkeze, care are brațul lung. Așezînd față în față un bloc de emițători și un bloc de polițiști ai discursului, această schemă simplă are
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cu ușile închise, ocupîndu-se apoi de răspîndirea ei, pentru a o transforma într-un fenomen social, într-o forță materială. Organele de difuzare rămîn simpli intermediari între "cei de sus" și "cei de jos". Cînd ești în opoziție și cînd audiovizualul este de stat, te preocupă de obicei redactarea unei liste de acte arbitrare: excludere, presiuni, manipulare etc. comise de cei aflați în locurile respective. Critică scurtă și în mod remarcabil mioapă, umanistă, într-un cuvînt. Se reactivează în acest fel
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
restrînsă. Cetatea cu televiziune publică nu este în mod substanțial diferită de Cetatea cu televiziune privată prima este în întîrziere față de a doua, dar ambele aparțin deja aceleiași mediasfere, și fiecare mediasferă remodelează Contractul social. Într-o societate dezvoltată, mediumul, audiovizualul asigură indispensabilul principiu al catolicismului, ca o cheie de boltă a caleidoscopului, numitor comun al factorilor și tendințelor adverse. Nu sîntem de acord cu nimic în afara faptului că în televiziune, punct de trecere obligatoriu, dezacordurile trebuie să fie expuse, supuse
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sub autoritate ministerială. Dar cum poate fi controlată difuzarea unui film de 16 mm, a unui super-873 sau a unei casete video? Aparatura video sfidează orice tutelă administrativă. În același fel, obligativitatea (datînd din 1975) a depozitului legal pentru produsele audiovizuale "difuzate pe teritoriul francez" (care corespunde unui decret tardiv al lui Francisc I 1537) este subminată de insuficienta delimitare a frontierelor dintre documentele editate (Biblioteca Națională), difuzate (Institutul Național al Audiovizualului) sau distribuite (Centrul Național de Cinematografie). Și cum să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]