13,240 matches
-
să fugă din capitală și s-a întors după ce a făcut câteva concesii. În politica externă a fost fără prejudecăți. În timpul războiului franco-spaniol dintre 1635-1659, nu a ezitat să se alieze cu puritanii englezi ai lui Oliver Cromwell împotriva Spaniei catolice, care nu aderase la Pacea Westfalică (1648). El a promis Lordului protector, în schimbul ajutorului, baza navală Dunkerque de pe Canalul Mânecii. Războiul cu Spania s-a terminat cu învingerea spaniolilor, care au fost nevoiți să negocieze Pacea din Pirinei în 1659. Pacea
Jules Mazarin () [Corola-website/Science/315475_a_316804]
-
fi făcut să-și piardă libertatea. A ales-o pe Louise, pentru că era convins că va fi o soție blândă și rezervată. Această decizie a dezamăgit-o și preocupat-o pe Caterina de Medici. Regina mamă se temea că partidul catolic al familiei de Guise, familie căreia îi aparținea și Louisa, va deveni prea puternic, dat fiind că și fiica sa Claude era căsătorită cu un membru al casei de Guise, ducele de Lorena. Dar curând, regina mamă a sfârșit prin
Louise de Lorena () [Corola-website/Science/315487_a_316816]
-
la Consiliul regelui în 2 decembrie 1576. A fost prezentă la primirea ambasadorilor, a influențat sesiunea de deschidere a Statelor generale și a fost prezentă când Henric a pus prima piatră a viitorului Pont-Neuf. În timpul războiului dintre monarhie și Liga Catolică, în 12 mai 1588, extremiștii catolici au provocat o insurecție împotriva coroanei: a fost "Ziua baricadelor". Regina mamă, o bolnavă Caterina de Medici, a decis să fie purtată în oraș împreună cu Louise, pentru a liniștii mulțimea furioasă. În realitate, era
Louise de Lorena () [Corola-website/Science/315487_a_316816]
-
1576. A fost prezentă la primirea ambasadorilor, a influențat sesiunea de deschidere a Statelor generale și a fost prezentă când Henric a pus prima piatră a viitorului Pont-Neuf. În timpul războiului dintre monarhie și Liga Catolică, în 12 mai 1588, extremiștii catolici au provocat o insurecție împotriva coroanei: a fost "Ziua baricadelor". Regina mamă, o bolnavă Caterina de Medici, a decis să fie purtată în oraș împreună cu Louise, pentru a liniștii mulțimea furioasă. În realitate, era o tactică pentru a-i permite
Louise de Lorena () [Corola-website/Science/315487_a_316816]
-
și începutul secolului al XVI-lea. Persecuțiile ulterioare au primit diverse denumiri cum ar fi oksa (caz de trădare), muok (caz de trădare fals), hwanguk (schimbare de putere) sau bakhae (persecuție, referindu-se în special la persecutarea celor de credință catolică în secolul al XIX-lea). Un exemplu notabil al persecuțiilor târzii asupra savanților Sărim a fost Cazul de Trădare din 1589 sau Gichuk Oksa, caz care este numit uneori ,A Cincea persecuție a literaților” deși atât instigatorii cât și victimele
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
important, însă, este faptul că a cunoscut clasa muncitoare pariziana. Scriind sub diferite pseudonime, creativitatea a început să-i aducă dividende. Georges și Tigy s-au întors pentru puțin timp la Liège în martie 1923 ca să se căsătoraescă. În ciuda educației catolice primite, Simenon nu era un credincios. Tigy venea dintr-o familie cu totul nereligioasa. Totuși, mama lui Simenon a insistat să se facă și o cununie religioasă, forțând-o astfel pe Tigy să se catolicească. De asemenea, viitorii copii ai
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
Tigy venea dintr-o familie cu totul nereligioasa. Totuși, mama lui Simenon a insistat să se facă și o cununie religioasă, forțând-o astfel pe Tigy să se catolicească. De asemenea, viitorii copii ai cuplului vor fi botezați după tradiția catolică. Mariajul cu Tigy nu i-a interzis lui Georges să aibă relații extraconjugale cu numeroase femei, poate cea mai faimoasa dintre ele fiind Josephine Baker. O însărcinare l-a trimis pe Simenon într-o lungă excursie pe mare, acesta prinzând
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
După trecerea Bucovinei în administrare civilă (1787), o parte dintre aceste capelanate militare, nouă la număr, au fost transformate în capelanate civile trecând în administrarea Arhiepiscopiei din Lemberg (Lwow). Întrucât, în afară de militari, zona a început să fie populată cu coloniști catolici veniți din Transilvania, Galiția și Bohemia, în număr din ce în ce mai mare, aceste capelanate civile au fost transformate în anul 1811 în parohii. Conform celor scrise de Johann Polek, în lucrarea "Zur Frage der Errichtung ei-ner römisch-katholischenn Pfarre zu Czernowitz", editată la
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
în anul 1811 în parohii. Conform celor scrise de Johann Polek, în lucrarea "Zur Frage der Errichtung ei-ner römisch-katholischenn Pfarre zu Czernowitz", editată la Cernăuți, în anul 1909, în anul 1786 administrația militară a făcut un recensământ a întregii populații catolice din Bucovina. Conform acelui recensământ în toată Bucovina erau 1.093 de familii catolice cu 3.609 de suflete și 3.301 de militari, inclusiv personalul auxiliar. Particularizând, trebuie să spunem că niciuna din aceste familii nu locuia în Rădăuți
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
Frage der Errichtung ei-ner römisch-katholischenn Pfarre zu Czernowitz", editată la Cernăuți, în anul 1909, în anul 1786 administrația militară a făcut un recensământ a întregii populații catolice din Bucovina. Conform acelui recensământ în toată Bucovina erau 1.093 de familii catolice cu 3.609 de suflete și 3.301 de militari, inclusiv personalul auxiliar. Particularizând, trebuie să spunem că niciuna din aceste familii nu locuia în Rădăuți! Documentele vorbesc de primele familii catolice care s-au stabilit la Rădăuți, abia după
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
în toată Bucovina erau 1.093 de familii catolice cu 3.609 de suflete și 3.301 de militari, inclusiv personalul auxiliar. Particularizând, trebuie să spunem că niciuna din aceste familii nu locuia în Rădăuți! Documentele vorbesc de primele familii catolice care s-au stabilit la Rădăuți, abia după anul 1792 când se înființează Direcția Domeniului Rădăuți și este adusă herghelia de la Vășcăuți. Franz Wiszniowski afirmă că atunci s-au stabilit la Rădăuți pri-mele 20 de familii catolice. Comunitatea romano-catolică formată
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
de primele familii catolice care s-au stabilit la Rădăuți, abia după anul 1792 când se înființează Direcția Domeniului Rădăuți și este adusă herghelia de la Vășcăuți. Franz Wiszniowski afirmă că atunci s-au stabilit la Rădăuți pri-mele 20 de familii catolice. Comunitatea romano-catolică formată, mică ce-i drept, era păstorită până în anul 1797 de capelanii militari locali din Frătăuți, pr. Paulus Lewinski și pr. Guido Piot-kowski. Din anul 1797 și până în anul 1802 de către pr. Deák Orbán (1797-1799), pr. Juvenálisz Czeke
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
Lewinski și pr. Guido Piot-kowski. Din anul 1797 și până în anul 1802 de către pr. Deák Orbán (1797-1799), pr. Juvenálisz Czeke (1799-1800) și pr. Nicky József (1800-1802) care erau capelani la Istensegits (Țibeni). Din anul 1802 și până în anul 1816 comunitatea catolică rădăuțeană a fost păstorită de către capelanul civil de Andrásfalva (Măneuți), pr. Nárzisus Lindemann. În anul 1787 capelanatul militar din Frătăuți este mutat la Andrásfalva (Măneuți) și transformat în capelanat local civil. Conform celor scrise de pr. Norbert Gaschler în lucrarea
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
Fabricii de bere. Lipsa unei biserici a fost constatată și de împăratul Francisc I (1806-1835) care a vizitat localitatea la 7 august 1817 și a notat cele constatate în jurnalul său de călătorie. Ca urmare a numeroaselor solicitări ale comunității catolice din localitate, arhiepiscopul de Lemberg înființează Parohia Rădăuți, numindu-l ca paroh pe pr. Joseph Sattfeld. Acesta este instalat oficial la 26 aprilie 1818. În vara acelui an, preotul Joseph Sattfeld a început demersurile pentru construirea unei biserici romano-catolice în
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
la 21 iunie 1826, primind cu această ocazie și hramul "Assumptio Beatae Virginis Mariae - Adormirea Maicii Domnului". Lăcașul de cult a fost construit în stilul gotic. După consacrarea bisericii, Parohia din Rădăuți a preluat sub asistența sa spirituală și comunitățile catolice din Horodnic, Marginea, Voievodeasa și Volovăț. În anul 1843, cele patru comunități mai sus-menționate trec în administrarea vicariatului înființat la Voievodeasa. Parohia Rădăuți preia ulterior comunitățile din Gălănești și Voitinel de la vicariatul local din Gura Putnei (în 1852) și din
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
sfințite și două capele în Rădăuți: La 1 iunie 1904, este numit ca paroh monseniorul Clemens Swoboda, care ulterior preia și conducerea Decanatului de Rădăuți, după reorganizarea administrativă a bisericilor din Bucovina din anul 1906. Până la primul război mondial, comunitatea catolică din localitate a crescut constant. Astfel, dacă în 1825 trăiau în Rădăuți 1.039 de catolici, în 1830 erau 1.345, în 1890 erau 4.070, în 1900 erau 4.437, pentru ca în 1910 numărul lor să devină de 5
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
filiala Frătăuții Noi); Solca (cu filialele Arbore, Clit și Dealul Ederii); Solonețu Nou (cu filiala Pleșa); Țibeni (cu filiala Iacobești); Voievodeasa (cu filiala Marginea). În anul 1934, se afla sub administrarea Decanatului de Rădăuți un număr de 34.102 credincioși catolici. Ca decani de Rădăuți au fost: mons. Clemens Swoboda (ianuarie 1907 - august 1924), pr. Karl Morosiewicz (17 iulie 1925 - 29 septembrie 1929) - paroh de Rădăuți și pr. Anton Sebesteny (octombrie 1930 - decembrie 1940) - paroh de Dornești. Plecarea la Cernăuți a
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
de 5.896. La 22 octombrie 1940 a fost semnată o convenție româno-germană privitoare la repatrierea populației de origine germană din Bucovina de Sud și Dobrogea. Verificarea se făcea după registrele de nașteri, botez, căsătorie și decese ridicate de la parohia catolică și cea evanghelică. Aceste registre au fost depozitate apoi de către comisie, undeva pe teritoriul Poloniei ocupate de germani în timpul respectiv. După terminarea războiului, o parte din aceste arhive au ajuns la Leipzig. Până la 12 decembrie 1940, când a fost organizat
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
1941-1944) și parohul Anton Trifaș (1945-1946). În perioada mai 1944 - ianuarie 1945, parohia nu a avut nici paroh și nici administrator, pentru celebrarea liturghiilor deplasându-se preoți din parohiile vecine. Perioada regimului comunist a fost o perioadă grea pentru Biserica Catolică din România. După război, credincioșii germani au început să emigreze în Germania. Patrimoniul parohiilor este naționalizat aproape în totalitate. Sunt desființate parohiile din Dornești, Țibeni, Măneuți, Gura Putnei, Voievodeasa și Solca, precum și Decanatul de Rădăuți. Parohia Rădăuți este reorganizată, preluând
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
obiceiul de a se celebra și hramul Capelei Sf. Rochus, pe lângă cel al Capelei Sf. Treime. În anul 2009, Parohia Rădăuți avea în asistența sa 463 de familii cu 831 credincioși. În Rădăuți, pe lângă biserica romano-catolică, există și două capele catolice construite de credincioși din parohie. Capela Sf. Rochus se află pe strada Ștefan cel Mare nr. 123, pe marginea Drumului Național 17A (către Câmpulung Moldovenesc). Ea a fost construită în anul 1900 de familia de meșteșugari Anderl în grădina lor
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
1904"" (în traducere "Capela Treimii construită în anul 1904 cu ajutorul lui Dumnezeu"). Testamentul acestei capele redactat de Peter Pohl este următorul: "“Cu ajutorul lui Dumnezeu! În numele Preasfintei Treimi, în onoarea Fecioarei Maria și pentru înălțarea sfintei noastre mame, a Bisericii noastre Catolice am ridicat eu, Peter Pohl în al 83-lea an de viață, împreună cu familia mea în grădina casei mele o Capelă În cinstea Preasfintei Treimi. Determinat de mai multe motive remarcabile, am pus în anul 1904 pe 10 mai, temelia
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
și preot Clemens Swoboda a oficiat sfințirea acestei capele. Prin bunăvoința sa, prea respectatul decan a aprobat ca în această capelă să se oficieze și sfânta Liturghie.”" În prezent, această capelă este îngrijită de descendenții lui Peter Pohl. În cimitirul catolic din Rădăuți sunt înmormântați câțiva preoți care au slujit la Rădăuți. Lângă capela catolică se află mormântul părintelui Joseph Sattfeld, primul paroh (1792-1851). În apropierea monumentului eroilor sunt mormintele preoților Johann Zukiewicz (1808-1878), Eduard Niestenberger (1829-1903), Rudolf Dombrowski (+1909) și
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
decan a aprobat ca în această capelă să se oficieze și sfânta Liturghie.”" În prezent, această capelă este îngrijită de descendenții lui Peter Pohl. În cimitirul catolic din Rădăuți sunt înmormântați câțiva preoți care au slujit la Rădăuți. Lângă capela catolică se află mormântul părintelui Joseph Sattfeld, primul paroh (1792-1851). În apropierea monumentului eroilor sunt mormintele preoților Johann Zukiewicz (1808-1878), Eduard Niestenberger (1829-1903), Rudolf Dombrowski (+1909) și Josef Mykietiuk (1851-1923). La această biserică au slujit următorii preoți-parohi: În perioadele mai 1944
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
greco-catolici ruteni din Bucovina au cerut protecția Episcopiei romano-catolice de Iași, dar, prin adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin bisericii noastre catolice, nu-i avem în evidență preoților noștri și nu au legături de jurisdicție cu noi”". Preotul Vladimir Vorobchievici a continuat să țină slujbele în limba ucraineană, potrivit tradițiilor Bisericii Greco-Catolice Ucrainene. După Revoluția din decembrie 1989 a fost reînființat Vicariatul
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
România , cu sediul la Rădăuți. Slujbele religioase sunt oficiate în limba ucraineană. Printre preoții care au păstorit aici menționam pe: Din cadrul acestei comunități a provenit preotul Isidor Stanislav Toniuc (1912-1998), fost vicar general greco-catolic ucrainean până în anul 1948. În cimitirul catolic din Siret se află mormintele preoților Clemente Zlepko (1868-1934) și Vladimir Vorobchievici (1913-1992). Pe monumentul funerar al preotuluiu Zlepko este urmatoarea inscripție: "„Тут спочиває О.(отець) Клементій Злепко парохіал адміністратор. Вічная Йому пам'ять”" (în ), iar pe cel al preotului
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]