13,065 matches
-
a fost demis, ulterior fiind angajat cercetător la Institutul de Lingvistică (1953-1963). Intră din nou, prin concurs, în învățământul universitar, funcționând și ca lector de limba română la Paris (Sorbona, 1965-1967), conferențiar asociat la Lyon (1978-1988) și Bordeaux (1988-1990). A debutat cu articole și cronici literare în publicațiile transilvănene „Afirmarea” și „Tribuna”, colaborând apoi la „Decalog”, „Timpul” și „Revista Fundațiilor Regale”. În 1955, împreună cu Emil Manu și Al. Bistrițianu, a întemeiat revista „Limbă și literatură”, în cadrul Societății de Științe Istorice și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
la Columbia University, New York (1997), la The Institute for Psychohistory, New York (1999, 2000), la St. John’s College, Oxford (1999) ș.a. I s-au acordat mai multe premii, între care Premiul Uniunii Scriitorilor (1995). Format în spiritul „Echinoxului”, unde și debutează în 1974, la școala istoriei literare clujene (Mircea Zaciu, Ioana Em. Petrescu, Liviu Petrescu, Ion Pop, Marian Papahagi și Ion Vartic i-au fost mentori), B. a fost cooptat încă de la începutul anilor ’80 în colectivul Dicționarului scriitorilor români, coordonat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
cercetător în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În publicistică, s-a manifestat cu oarecare parcimonie, dar niciodată fără relief. Cu studii, articole, cronici și recenzii a colaborat la „Anuar de lingvistică și istorie literară” (unde debutează în 1965, fiind între 1988 și 1996, în colegiul de redacție), „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Basarabia”, „Echidistanțe”. D. s-a consacrat cu perseverență unor proiecte colective: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
2000-2001), redactor și realizator la Studioul de Radio Iași (1999-2001). În 2001 emigrează în Statele Unite ale Americii, unde stă numai un an, lucrând ca vânzător, recepționer marfă etc. Se întoarce în țară și din 2002 este redactor la Editura Polirom. Debutează cu proză, în 1993, la săptămânalul „Jurnalul SF”. Mai colaborează cu proză, poeme, cronici, eseuri, traduceri la „Orizont”, „Dilema”, „Timpul”, „Ficțiuni” (Satu Mare), „ArtPanorama”, „România literară”, „Monitorul”, „Obiectiv” ș.a. Prima carte, culegerea de povestiri SF Valea Cerului Senin, îi apare în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
București (1954). A fost profesoară la Academia Militară (1954-1957), redactor și șef de secție la Editura Științifică (1954-1969), asistentă la Catedra de filologie clasică a Universității din București (1965-1967). Este membră a Academiei Internaționale de Propagandă Culturală de la Roma. A debutat în 1961 ca traducătoare, domeniu în care s-a afirmat de-a lungul anilor prin numeroase transpuneri din limbile franceză și italiană, unele realizate în colaborare cu soțul său, Alexandru Balaci. În 1965, publică Mic dicționar de mitologie greacă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
pe care, datorită întreruperii cursurilor în vremea ocupației germane, o va absolvi abia în 1920. Învățător în câteva sate dâmbovițene și în Târgoviște, s-a transferat în 1939 la București. O vreme a funcționat ca revizor și inspector general școlar. Debutează publicistic relativ târziu, în 1926, la „Graiul Dâmboviței” (Târgoviște). Mai scrie, iscălind I. Dumitrescu-Pietrari, I. Aliniș, Secure, N. Pinten ș.a., și în alte gazete locale, precum „Ecoul Dâmboviței”, „Ancheta”, „Gorjanul”, și înființează el însuși „Suflet de țăran” (Târgoviște, 1932), care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
din 1989, muzeograf la Bojdeuca „Ion Creangă”. Din 1998 este lector asociat la Facultatea de Litere și Științe a Institutului de Studii Europene „Ștefan Lupașcu” din Iași, iar din 2002 este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Bacău. Debutează în revista „Alma Mater” cu proza Coborârea din urmă (1970), iar editorial, cu romanul Ușile nopții, apărut în 1981. Paradigmatic pentru proza lui P. este Vasile Proca, personajul principal al romanului Ușile nopții, care poate fi considerat o replică a protagonistului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
la University of North Carolina, Chapel Hill, SUA (1971-1972) și din nou în Marea Britanie (1979). Va funcționa și ca visiting professor la School of Slavonic and East European Studies din Londra (1990-1992) și la University of Nevada, Reno, SUA (2003). Debutează în revista „Steaua” (1965) cu critică literară, continuând să colaboreze, cu eseuri și traduceri, și la „Tribuna”, „Secolul 20”, „Cahiers roumaines d’études littéraires”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Echinox”, „Vatra”, „Familia”, „Ateneu”, iar după 1989 la „Literatorul”, „Apostrof” ș.a. Este unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
de încheierea războiului, Germania, condusă de noul guvern de coaliție al prințului Max von Baden 577, se confrunta cu val revoluționar fără precedent. Sub conducerea grupării Spartakus, la 7 octombrie 1918 a fost elaborat programul revoluției populare 578. Aceasta a debutat la 3 noiembrie 1918 cu răscoala marinarilor din portul Kiel și a cuprins repede alte mari orașe mari, precum Bremen, Lübeck, Hamburg și Rostock. Se reclamau încetarea imediată a războiului și abdicarea Hohenzollernilor. La 7 noiembrie 1918, monarhia se prăbușea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
universitari/studențești), noul guvern a plasat ștacheta foarte sus, dorind să obțină succese începând cu instaurarea politicii sale de înțelegere, a cărei cheie era, mai întâi, prin necesitate, un acord cu puterea de tutelă a blocului oriental. În ciuda faptului că debutaseră întrevederile asupra renunțării la forță la Moscova și Varșovia, Bonn-ul și Berlinul de Est sondau în egală măsură posibilitățile de ameliorare a relațiilor bilaterale. La 19 martie 1970, șefii de guvern ai celor două state germane, Brandt și Stoph, s-
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a Universității București (1951-1955). Și-a luat doctoratul în filologie (1971) cu o teză despre Ion Vinea. Din 1990 este profesor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității de Vest din Timișoara și, o perioadă, decan al acestei facultăți. Debutează în revista „Orizont” (1963), iar editorial, cu Opera lui Ion Vinea (1972), manifestând de la început predilecție pentru literatura interbelică. Afinitățile autorului față de proza estetă se remarcă și în cărțile următoare, prin lărgirea familiei spirituale a „fantezistului” Vinea: Emil Botta, Adrian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288164_a_289493]
-
de păstrăvul afumat în scoarță de brad. De asemenea, amatorii de arta veche au posibilitatea să admire monumentele de cult cu valoare istorică și culturală și o arhitectură deosebită pentru stilul propriu veacului trecut. Turismul rural în județul Vrancea a debutat în condiții dintre cele mai bune, sprijinit fiind de atracțiile naturale variate, dar și de bogăția cultural- istorică, folclorul, tradițiile, meșteșugurile populare, căldura și ospitalitatea specifică oamenilor locului. Acesta a beneficiat și de interesul unor persoane fizice doritoare să promoveze
PERSPECTIVE ALE DEZVOLT?RII TURISMULUI RURAL VR?NCEAN by Camelia BUT? () [Corola-publishinghouse/Science/83104_a_84429]
-
în 1921, al Școlii Normale din Galați și, în 1930, al Facultății de Litere și Filosofie din București, B. este un timp inspector în județele Ismail și Cetatea Albă, apoi profesor la Bolgrad și, din 1939 până la pensionare, la Galați. Debutează cu versuri în suplimentul ziarului „România nouă” (1921). Va colabora și la „Licăriri”, „Luminișuri”, „Răsăritul”, „Freamătul literar”, „Ramuri”, „Albina”, „Familia noastră” (la care este redactor), „Convorbiri critice”, „Bugeacul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Orizonturi”. La Bolgrad își tipărește în 1936 volumul Demonul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
redactor, iar în 1983 redactor-șef al revistei „Vatra”, stabilindu-se în Târgu Mureș. După 1989 va fi cadru didactic la Universitatea „Transilvania” din Brașov. Din 1993 este, pentru o perioadă, consilier-șef al Inspectoratului pentru Cultură al județului Mureș. Debutează în 1972, la „Vatra”, cu un eseu intitulat Artă și alienare. Între 1974 și 1979 ține cronica literară la revista „Flacăra”, ulterior la „Vatra”. A mai colaborat la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Familia”, „România literară”, „Tomis”, „Euresis” ș.a. Prima carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
Cantacuzino, unde va lucra, cu unele întreruperi din cauza bolii, până la sfârșitul vieții. Permanent suferind, se retrage, între anii 1923 și 1925, la Sinaia. Colaboreză cu versuri la puține reviste, dintre care, cel mai frecvent, la „Adevărul literar și artistic”, unde debutează în 1929, la ,,Ramuri” și ,,Viața românească”. Primul compartiment al operei lui M. este reprezentat de piesele de teatru: dramele Tudor Ardeleanu (1926), O legendă (1927), făcând parte din ciclul Latinii la Dunăre, comediile Domnul Decan (1939), Egoistul (1939), un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
Paris și începe, ca bursier, studii doctorale în drept, pregătind teza Rezistența culturală în Europa de Răsărit sub regimurile comuniste. După ce obține diploma de studii aprofundate, abandonează doctoratul în favoarea teatrului și a activității la Secția română de la Radio France Internationale. Debutează cu versuri în 1972 la revista școlară rădăuțeană „Luceafărul”, iar editorial cu placheta La noapte va ninge, apărută în 1980. A colaborat la „România liberă”, „Steaua”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Transilvania”, „Echinox”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Secolul 20” ș.a. După
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
dau preponderență mai mult elementului halucinatoriu". Poeziile abjurate, de altfel, neincluse în După melci (1921) și mai tîrziu în Joc secund (1930), le consideră simple exerciții de digitație. Ne aflăm în fața unei severități în marginile exagerării, cu ele a și debutat la "Sburătorul", unde în fața amfitrionului clasic, cum îl supranumește pe E. Lovinescu, se prezintă cu întîile pagini sub apelativul de Ion Popescu. În revistă va semna Ion Barbu (numele bunicului, constructor zidar), nu cu adevăratul nume, Dan Barbilian. Cauza: "Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe colina virtuții. Cele trei fiare simbolizînd: necumpătarea, trufia și lăcomia. Virgiliu, poetul latin îl va salva și-i va fi călăuză prin infern și o parte din purgatoriu. După Poarta Infernului și Vestibulul Infernului urmează cele nouă cercuri infernale, debutînd cu Limbul și Desfrînații și culminînd cu tartorul suprem, Lucifer. Bolgiile se succed pe un con cu vîrful în jos, spre centrul pămîntului - în vîrf se află, hidos, Lucifer, hrănindu-și cele trei guri cu Iuda, Brutus și Cassius. În
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în prefața la culegerea lui Ilie E. Torouțiu Frunză verde. Cîntece și basme poporale din Bucovina (ediție princeps, 1914, actuala apare la Biblioteca "Miorița", Cîmpulung Bucovina, 2003), încă în uniformă militară, prin București, unde se va stabili pentru toată viața. Debutează, citim în Dicționarul general al literaturii române (vol. VI, 2007), cu traduceri în "Răvașul" de la Cluj (1907) și "Ramuri" (1908), folclor în revista "Ion Creangă" (Bîrlad, 1908) și proză la foaia "Patria" (Cernăuți, 1909). Editorial va debuta tot cu traducțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pentru toată viața. Debutează, citim în Dicționarul general al literaturii române (vol. VI, 2007), cu traduceri în "Răvașul" de la Cluj (1907) și "Ramuri" (1908), folclor în revista "Ion Creangă" (Bîrlad, 1908) și proză la foaia "Patria" (Cernăuți, 1909). Editorial va debuta tot cu traducțiuni, piesa Maria Magdalena, de C.F. Hebbel (1909) și Apologia lui Socrate, de Platon (1910). Va semna, pe lîngă diverse studii sociologice (Românii și clasa intelectuală din Bucovina - Notițe statistice, Cernăuți, 1911, România și clasa de mijloc din
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
analist politic, parlamentar (1992-1996). Doctor în sociologie din 1996, cu teza Elita politică și dinamica modernizării, va fi profesor la Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității din București. Beneficiază de mai multe burse în Statele Unite ale Americii (1993-1998). Debutează cu romanul Luxul melancoliei, apărut în 1982. Scrise înainte de 1989, dar refuzate de cenzură, alte două romane, Corpuri de iluminat (1990) și Playback (1995), au fost editate abia în perioada postdecembristă, după ce avuseseră o circulație subterană în cercurile literare. Debutantul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
-3,2‰), Cipru (-4,1‰), Polonia (-0,1‰) etc. Schimbări în evoluția numărului și structurii populației României după anul 1989 Situația demografică nefavorabilă a României nu este una specifică numai anului 2010, ci caracterizează o perioadă mai îndelungată, care a debutat cu anul 1990, după schimbarea regimului politic, înaintea acestui an situația fiind cu totul diferită, după cum rezultă și din cele prezentate în continuare. În România, după anul 1966 - an care marchează un punct de referință în evoluția demografică - și până la
Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
săptămâna trecută, tocmai pentru că este pilduitoare, a stârnit o serie de reacții care mi-au fost mârâite amenințător de diverși "oameni de bine". Oricât de surprinzător ar putea părea, tot ceea ce scriu de mai bine de douăzecișicinci de ani (am debutat în 1983, în prestigioasa revistă Dialog a Universității "Al. I. Cuza") este rodul exclusiv al conștiinței mele și îmi asum fără nicio problemă fiecare rând publicat de atunci. Deși e ridicol, spun totuși explicit, pentru a evita orice confuzie: nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sau a lansat tineri deveniți azi celebritați (Răzvan Mazilu, bunăoară), au murit, sufocate de obtuzitatea autorităților locale care nu au înțeles mizele unor astfel de manifestări, rapid preluate și puse în aplicare în capitală (de exemplu, Vava Ștefănescu, care a debutat la "EuroDans", construind apoi la București Centrul Național al Dansului, cu sprijinul primăriei). Apoi amara experiență a Festivalului "Goldfaden", o premieră mondială abandonată de Teatrul Național din lipsă de sprijin financiar și de preocupare. Pe acest fundal s-a plasat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Popovici, Dinu Săraru, Paul Everac sau Dumitru Popescu), ci și cu autorii tineri lipsiți de informațiile și de cunoașterea directă, ironic-scrutătoare a unui contemporan al "eroilor". Dacă ar fi să păstrăm ironia autorului, am putea spune că, în sfârșit, a debutat și precursorul decupajului sarcastic-cinematografic folosit de Florin Lăzărescu, precum și al realismului abraziv-poetic pus în operă, cu minuțiozitate de orfevru, de Dan Lungu. În realitate, acest roman vine în prelungirea observațiilor casante asupra nomenclaturii, cu simțul portretului, cu replici dinamice și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]