12,552 matches
-
Legionare față de Biserică, este vorba de ierarhia ei, care nu a servit-o întotdeauna cu fidelitatea ce se impunea servilor ei: „Am fost întrebat dacă activitatea noastră de până acum se află pe linia Bisericii Creștine. Răspund: Facem o mare deosebire între linia pe care mergem noi și linia Bisericii Creștine. Linia Bisericii este cu mii de metri deasupra noastră. Ea atinge perfecția, sublimul. Noi, prin acțiunea noastră, prin toate faptele și gândurile noastre, tindem către această linie, ne ridicăm spre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
la forme la plus proche de la sensibilité roumaine : În 12 august 1960, Lucian a încercat să traducă Evelyn Hope de Browning, în cursul plimbării sale zilnice în jurul Clujului. Seară i-am citit originalul (el nu cunoștea decât traducerea germană). Observând deosebirile, mi-a spus că ar dori să o aibă tradusă în românește. Fiind treaza, ca de obicei pe la ora două, i-am făcut traducerea noaptea și dimineața a luat-o cu sine la plimbare. La amiază, mi-a adus-o
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Notre traduction. C'est nous qui soulignons. 1009 Ibid : " În critică literară europeană s-au făcu în deceniile din urmă studii din ce in ce mai concludențe ce arată că trăsăturile, inclinările, ticurile stilistice cele mai caracteristice ale unui poet pot fi studiate cu deosebire asupra traducerilor ce le face după opere scrise în alte limbi. E firesc să fie așa, căci traducerile le poți compară cu originalele, câri sub atâtea aspecte au un alt tipar stilistic. " (" La critique littéraire européenne a enregistré dans leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pot varia de la un bob de mei - necroze miliare - la zone întinse de mai mulți centimetri, necrozele hepatice din clostridioze, boala mușchilor albi, tuberculoză, aspergiloza, etc. Particularitățile structurale ale țesuturilor afectate vor imprimă aspecte variate ale zonelor necrozate, ceea ce permite deosebirea a trei mari categorii de necroza: necroza uscată, necroza umedă și gangrena. NECROZA USCATĂ Procesul se caracterizează printr-o ștergere treptată a structurilor celulare și tisulare, zonele afectate devenind în general cenușii-gălbui, relativ omogene și friabile. Histologic, în primele stadii
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și adeziunea plachetară și mai departe coagularea sângelui iar pe de altă parte: aderarea, emigrarea, chemotaxia și fagocitoza, stadii ale procesului IOAN PAUL98 inflamator. Subliniem faptul că fagocitoza este atributul numai al trombocitelor nu și al plachetelor. Deci pe langă deosebirile morfologice dintre plachete și trombocite există deosebiri funcționale și folosirea unei noțiuni în locul alteia nu este corectă, deși în ultimii ani clinicienii au tendința de a elimina noțiunea de plachete vorbind de trombocitemii și trombocitopatii la mamifere (inclusiv la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sângelui iar pe de altă parte: aderarea, emigrarea, chemotaxia și fagocitoza, stadii ale procesului IOAN PAUL98 inflamator. Subliniem faptul că fagocitoza este atributul numai al trombocitelor nu și al plachetelor. Deci pe langă deosebirile morfologice dintre plachete și trombocite există deosebiri funcționale și folosirea unei noțiuni în locul alteia nu este corectă, deși în ultimii ani clinicienii au tendința de a elimina noțiunea de plachete vorbind de trombocitemii și trombocitopatii la mamifere (inclusiv la omă. Dacă problema coagulării sângelui nu constituie
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mișcare, spală suprafață plăgilor și cicatrizarea în mediu umed este încetinita. Deși inflamația granulomatoasă este adesea observată, ea este numită inflamație fibroasa de tip granulomatos, fiindcă celulele gigante sunt foarte rare. Un aspect mai deosebit îl prezintă inflamația pielii. Spre deosebire de mamifere corpul peștilor este acoperit de o cuticula, care în MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 155 contact cu agenții inflamatori se tumefiază și dă reflexe albăstrui sau cenușii, net vizibile în infecțiile cu protozoare. Epidermul fiind avascularizat are reacții predominant degenerative
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pot ajuta să evităm repetarea unor greșeli sau erori, sau să pregătim accesul spre o decizie bună. Dar nimeni niciodată nu ne va oferi mijlocul gata elaborat pentru a fi aplicat în recunoașterea unor probleme, interpretarea lor corectă și cu deosebire, rezolvarea lor. Managementul resurselor umane implică un corp de idei care ne ajută să evaluăm singuri situațiile, să alegem acele idei utile în măsura în care suntem capabili a realiza această alegere. Depinde de ceea ce vrem noi să facem, de ceea ce vrem noi
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
relațiile de sistem), întregul neputând fi redus la suma părților sale componente. Managementul resurselor umane implică o acțiune diferențiată în spațiul „unui mare complex” ca sinergie între complexul uman, cel instituțional, societal, etnic, religios, cultural etc. A cunoaște și - cu deosebire - a interveni implică mari dificultăți și riscuri. Uneori acțiunile internaționale declanșează efecte secundare (nedorite) care influențează (negativ cel mai adesea) împlinirea scopului dorit, efectele mediate le denaturează pe cele imediate, ceea ce este dezirabil să se dovedească a fi neaccesibil, diferite
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
înfrângere (democrată) a rezistențelor față de schimbare etc. Capitolul 1 Introducere în managementul resurselor umane 1.1. Viziunea despre om și comportamentele organizaționale ca fundament al managementului Managementul, de la apariția sa, a cunoscut o permanentă îmbogățire a conținutului său și, cu deosebire, o diversificare a domeniilor abordate, așa cum vom vedea (paragraful 1.2). Cel care a „inventat” activitățile manageriale a fost F. Taylor (1856-1915), care a înlocuit vechiul mod de conducere a afacerilor bazat pe reglarea spontană și reactivă ca urmare a
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
T., Organizational Behavior and Management, Boston, Homewood, Illinnois, 1990, p. 31. footnote>. Managementul performanțelor devine o problematică generală a managementului, dependentă direct de managementul resurselor umane<footnote McCollum, James R., Idei americane pentru manageri români, Editura ASE, București, 2004 (cu deosebire cap. 4). footnote>. Se poate spune, chiar, că „managementul resurselor umane este un nou mod de gândire asupra felului în care oamenii trebuie să fie tratați în calitatea lor de salariați la locul de muncă”<footnote Pinnington, Ashly, Edwards, Tony
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
corpului de elaborate teoretico-metodologice care se constituie drept premisă a unui demers bine elaborat și apt a fi folosit cu eficiență în practica managerială. Dar, funcționarea instituțiilor (organizațiilor) se proiectează și realizează în vederea unor activități vizând mediul exterior acestora, cu deosebire satisfacerea unor cerințe ale oamenilor care dau sens acestui mediu. Ne referim la consumatorii corelați firmelor productive, competitorii și furnizorii acestora, publicul care-și constituie exigențele de viață, atât față de administrația publică, cât și ca cetățenii care pot suferi efectele
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
poartă o anumită uniformă (chirurgii, interniștii, asistentele, surorile, personalul de serviciu). Într-o organizație cu caracter religios se instituie comportamente elementare specifice, îmbrăcăminte religioasă specifică diferitelor culte, chiar comportamente specifice de muncă etc. Managementul resurselor umane se va interesa cu deosebire de comportamentele organizaționale și de grup ale personalului (orarul de lucru, relațiile de muncă, orizontale și verticale, respectul față de prestigiul organizației etc.). Din ce în ce mai mult, practica și noile abordări teoretice vin să ne atragă atenția asupra necesității ca managementul resurselor umane
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
strategie, în general, este foarte des folosit, fără însă a primi semnificația sa reală, definiția în sine profesionist elaborată. Atunci când ne referim la managementul resurselor umane, necesitatea de a aborda problematica strategiei pe criterii teoretico-metodologice bine concepute, se impune cu deosebire, căci altfel, procedând strict empiric, după principiul „succes-eroare”, suntem puși în situația de a conduce organizația pe căi dovedite ca malefice. Atunci când este vorba de oameni, experimentele făcute la întâmplare, fără o fundamentare teoretică și metodologică, pot deveni foarte dăunătoare
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
în paragraful următor - el afectează direct modul de a concepe și realiza resursa umană, de a implementa un management al resurselor umane performant. Elaborarea contextului oferă managerilor posibilitatea de a-și pune în valoare aptitudinile lor intelectuale, experiența și, cu deosebire, capacitatea lor creatoare, de rezolvare a problemelor. Formularea strategiei. Trei elemente principale intervin în procesul de formulare a strategiei (schema 20): Schema 20. Formularea strategiei<footnote Ibidem, p. 65. footnote> - Rezultate Intenția strategică implică scopurile și obiectivele, combinând o viziune
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
activitățile acceptate prin negocierea între manageri și salariați, prin care structurile organizaționale se modifică în raport cu cerințele publicului și deciziile managementului de vârf (a se vedea capitolul 1). Activitățile legate de resursele umane devin esențiale pentru administrația publică, realizându-se (cu deosebire managementul strategic al resurselor umane) ca un permanent proces de comunicare cu publicul. Managerul resurselor umane, în aceste activități strategice, își modifică atribuțiile, sarcina sa principală fiind „de a crea metode care să permită cooperarea grupurilor de salariați pricepuți”<footnote
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
muncii”, un „nod” al relațiilor complexe din interiorul instituției și, chiar al relațiilor cu „mediul exterior”. De aceea, viziunea despre locul de muncă se corelează direct de gândirea strategică a unei instituții, de viziunea acesteia despre funcțiile sale și, cu deosebire, de ceea ce trebuie să reprezinte „omul în muncă”. Nu este, deci, de mirare că, de-a lungul timpului, s-au petrecut schimbări majore în modul de a concepe și realiza un cadru adecvat de muncă, o structură a locurilor de
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de la început, am dorit să subliniem că problematica locului de muncă are un caracter multidimensional, cu o determinare politică și influențe semnificative asupra ansamblului societal. Adesea, problema posturilor în managementul resurselor umane este redusă la aspectele sale concrete, practice, cu deosebire cele privind metodele de proiectare și de ocupare cât mai corespunzătoare a acestora, ca și când ar exista un singur mod de a le concepe, totul reducându-se la „respectarea” cât mai fidelă a unor „reguli” și „tehnici” general admise. Așa cum am
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
umane”, a le plasa pe ultimul loc prin descalificarea lucrătorului specializat în câteva operații simple. Sistemul posturilor de calificare redusă, aflate „la baza ierarhiei” și presupunând o putere mare în mâna managerului, este, astăzi, supus unor severe critici și, cu deosebire, unor noi practici „antitayloriste” vizând modificarea viziunii despre post. Experiențe diverse se confruntă și își „joacă” legitimitatea și eficacitatea lor societală. Ne referim la alternative vizând „reconceperea” și „reconstrucția” postului de o amploare diferită; ne referim la: 1) teoria și
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
<titlu> Capitolul I <titlu> Definiții și delimitări 37 <titlu> 1. Literatura și studiul literaturii Înainte de toate trebuie să facem o deosebire între literatură și studiul literaturii. Este vorba de activități distincte ; prima este o activitate creatoare, o artă ; cea de a doua este, dacă nu o știință propriuzisă, în orice caz o formă de cunoaștere sau de erudiție. Au existat, firește
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Este vorba de activități distincte ; prima este o activitate creatoare, o artă ; cea de a doua este, dacă nu o știință propriuzisă, în orice caz o formă de cunoaștere sau de erudiție. Au existat, firește, încercări de a șterge această deosebire. De exemplu, sa susținut că nu poți înțelege literatura decât dacă ești scriitor, că nu poți și nu se cuvine să-1 studiezi pe Pope fără să încerci tu însuți să scrii cuplete eroice, sau că nu poți întreprinde un studiu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ușor reînviate sau reînnoite. Trebuie pur și simplu să se admită că între metodele și obiectivele științelor naturii și cele ale disciplinelor umanistice există o diferență. Definirea acestei diferențe este o problemă complexă, încă din 1883, Willhelm Dilthey a redus deosebirea dintre metodele științelor naturii și cele ale istoriei la contrastul dintre explicație și înțelegere.*4 Omul de știință, susținea Dilthey, explică un eveniment prin antecedentele lui cauzale, în timp ce istoricul încearcă să-i înțeleagă semnificația. Procesul de înțelegere este, în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Și ea nu se mulțumește doar să enunțe și să exprime ceva; ea urmărește să și influențeze atitudinea cititorului, să-1 convingă și, în cele din urmă, să-și schimbe mentalitatea. Mai există între limba literară și limbajul științific încă o deosebire importantă: în prima se accentuează semnul însuși, simbolismul sonor al cuvântului. S-au inventat tot felul de metode pentru a atrage atenția asupra acestuia, ca, de exemplu, metrul, aliterația și figurile de sunet. (a). Aceste deosebiri față de limbajul științific pot
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
limbajul științific încă o deosebire importantă: în prima se accentuează semnul însuși, simbolismul sonor al cuvântului. S-au inventat tot felul de metode pentru a atrage atenția asupra acestuia, ca, de exemplu, metrul, aliterația și figurile de sunet. (a). Aceste deosebiri față de limbajul științific pot exista, într-o măsură mai mare sau mai mică, în diferitele opere literare: de exemplu, într-un roman figura de sunet va fi mai puțin importantă decât în anumite poezii lirice a căror traducere fidelă este
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
intelectualizare a limbii poate varia considerabil: există poeme filozofice și didactice și romane cu teză care se apropie, cel puțin uneori, de folosirea științifică a limbii. Totuși, indiferent de tipurile mixte care ar apărea la analiza unor opere literare concrete, deosebirile dintre folosirea literară și folosirea științifică a limbii sunt limpezi: limba literară este mult mai strâns legată de structura istorică a limbii; ea folosește în mod conștient calitățile sonore ale semnului însuși; ea are latura ei expresivă și pragmatică pe
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]