14,044 matches
-
trecutului unor locuri și motivele mitice și artistice care le-au făcut faimoase (soarele din cioplitura porților, coloritul luminiscent al țesăturilor, orațiile etc.), fără însă a cădea în idilism. Acest univers e amenințat de stihia vremurilor: „Au înțărcat oile de frig, / Ger subțire a coborât în grâu, / Copacii regretă mugurii țâșniți / Și în mame tresar pruncii.” Astfel, Cer înfrunzit fixează două dintre liniile axiale ale poeziei lui G.: celebrarea unei lumi mirifice și sentimentul elegiac, adesea sumbru, al timpului devastator. Glas
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
228 Lucrurile se află pe făgașul lor. Azi e cald, mîine poate fi mai cald, poate și poimîine. Dar, cu o siguranță statistică, relativă adică, dar totuși foarte probabilă, răspoimîine - și În mod inevitabil la un moment dat - va fi frig. Temperatura reprezintă pur și simplu o valoare convențională variabilă care exprimă În mod obiectiv niște senzații subiective, diferite individual, dar nu Într-atît Încît să nu ralieze, În interpretarea datelor ei, majoritatea oamenilor. Canonul temperaturii n-a căzut Încă, și existența
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate scrie poezie după Auschwitz, dezicîndu-se totodată și continuînd să scrie o superbă literatură a agoniei, Într-un gest (auto)flagelant și umil. Gradul zero al literaturii are o semnificație etică pe care cei cărora li s-a făcut foarte frig În preajma unor lucrări glaciale n-au fost pregătiți s-o discearnă și s-o respecte. Față de Noii romancieri afirmați de la Începutul anilor 1950, Samuel Beckett a Început prin a fi și a rămas un părinte singuratic - un papă exilat. Nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Coleg de editură, fie și doar pentru patru ani, cu Samuel Beckett, el scrie o literatură a lui postnu În sensul de postmodernism ci, mai degrabă, de post-idealism, de post-literatură, de post-om (aici, deja, s-a făcut un pic frig). Literatura pe care o scrie, Începînd cu Sala de baie (roman tradus În românește În 1991 la editura Unu) este numită minimalistă din mai multe motive: autorul scrie romane scurte, cu o acțiune liniară, cu puține personaje. Ba mai mult
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se numi Baumgarten), Îi fură șefului său tezaurul proaspăt adus de la Polul Nord. Pentru aceasta apelează la un cunoscut din lumea interlopă (cum ar spune unii, boschetar cum ar spune cei mulți, cloșard cum ar zice cineva), lăsat să moară de frig, pentru ca singurul martor să dispară, În incinta unei camionte frigorifice cu care transportase piesele tezaurului. Ferrer, dar nici cititorul, nu știu că Baumgarten este Delahaye. Ferrer ignoră de altfel existența lui Baumgartner, de care cititorul ia cunoștință din timp, incomodat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nostru aspru, cu ierni friguroase o vom distruge într-un an. Fără îndoială columna lui Traian va fi cândva a noastră, dar vor trebui făcute amenajamente speciale, beton etc. Căci marmora din Italia, din ce e făcută statuia, nu rezistă frigurilor de la noi. Cercetarea mijloacelor, cunoașterea lor este deci absolut necesară. Când eram ministru al Instrucției am vizitat câteva școli. Am văzut la Galați o școală după modelul școlilor din Italia. Dar clădirile de acolo cu geamuri mari, potrivit climei blânde
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Italia. Dar clădirile de acolo cu geamuri mari, potrivit climei blânde din Italia de Sud, nu sunt bune la noi. Și astfel, școala din Galați, frumoasă, cu geamuri mari, se dovedise nepractică. Nu se puteau încălzi și elevii mureau de frig. Și dacă un arhitect este nevoit să studieze condițiile, să cunoască mijloacele, cu atât mai mult un arhitect politic trebuie să cunoască mediul ambiant. Cu drept cuvânt găsește Doriot că orice lege trebuie să fie regională, temporară și facultativă. În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Marea se retrage din fotografii, foșnind./ Pe stânci, seara de vară s-a spart ca o oglindă./ Târându-se, jilave, pe plaja de argint,/ năvoadele stelare încearcă să ne prindă./ Să nu te temi de noapte! Pe buze adu-mi frigul/ sângelui tău în care s-au înecat corăbii!/ Departe se aude confuz murmurul lumii/ ca horcăitul unui înghițitor de săbii.” SCRIERI: Elegii pentru pământ, București, 1977; Scrisori din Andromeda, București, 1981; Ziar de seară, București, 1983; Ținuturile mentei, București, 1986
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
unde „necuvintele” au fost înlocuite de „subcuvinte”. El urmează, involuntar, un destin macedonskian, dorind să fie „trist” și „anarhist”, „nebun” și „beat”, un poet al României violate vers de vers, propriul cobai într-o lume searbădă, a foamei, mizeriei și frigului - România e iubita drogată și prostituată -, creația sa simbolizând „boala” și „moartea” unei întregi literaturi. „Nebunia” este tema predilectă, alături de „sinucidere”, iar „primele poezii”, unele de „dragoste întoarsă”, sunt ale unui poet autentic în era internetului, un liric al Gării de Nord
IANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287487_a_288816]
-
i se repeta Într-una: „Așa e Franța. O țară latină, pasională, cu sânge cald, pe când Volvo era o mașină cerebrală, concepută de scandinavi melancolici În timpul lungilor seri de iarnă și având ca scop Înainte de toate să fie protejați de frig”. Garsted știa bine toate acestea și, În plus, avea cifrele de vânzări din Italia, care dovedeau că latinii puteau cumpăra automobile Volvo În cantități foarte mari. El era prea subtil pentru a ataca frontal acest sistem de apărare. În opinia
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
rară perseverență. În proze - antologate în volumul Necunoscuta, 1972 -, C. nu e captivul unei singure maniere. Unele narațiuni sunt contaminate de o febră romantică, sub apelul iubirii (Dram, Necunoscuta), altele se înscriu în arie realistă, istorisind tragedii din lumea satului (Frigul, Noaptea). Iminența unor grozăvii, care până la urmă se și produc, semnalează sminteala realului, care își iese, stihinic, din țâțâni (Lut). Cu vibrări de lirism (Clara Corona) și elemente de fanatism (Clondirul), se înfiripă alegoria, care, cu un tremur duios, poate
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
paiață / în luminișul nelocuit”). Refugiul în sine este adeseori soluția salvatoare, la care se revine obstinat, cu speranță și cu lehamite (“Ochii obosiți se închid. / Universul e un animal părăsit. Îmi trag pe mine trupul / să nu mi se facă frig”; „M-am înfășurat în mantaua răcoroasă / a pielii. Cum aerul rece din subsoluri urcă / în amiaza toridă, frigul urcă în mine”). De la această tendință spre autorecluziune până la poezia autoreferențială nu mai e decât un pas, pe care poeta îl face
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
și cu lehamite (“Ochii obosiți se închid. / Universul e un animal părăsit. Îmi trag pe mine trupul / să nu mi se facă frig”; „M-am înfășurat în mantaua răcoroasă / a pielii. Cum aerul rece din subsoluri urcă / în amiaza toridă, frigul urcă în mine”). De la această tendință spre autorecluziune până la poezia autoreferențială nu mai e decât un pas, pe care poeta îl face cu grație. Literatura nu e o joacă, nici măcar un joc, e existența însăși, o viață asumată patetic și
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
prin vehemența ideilor și, fapt important, printr-o puternică imaginație a ideilor, un romanesc excepțional al ideilor... Combate în articole excesele eului, impudica egolatrie, vanitățile omului de litere etc... dar pare a fi el însuși scuturat de multe ori de frigurile egocentrismului, nu vrea să vorbească despre sine, dar discursul său critic și moral este totdeauna la persoana întâi, pe scurt, G. Călinescu are o filosofie de viață și își construiește un sistem de idei pentru a birui improvizația, excesele temperamentului
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
două categorii. Unele dintre ele constau în prezența stimulilor, în adăugarea unui fapt (de exemplu, mâncare, apă sau contacte sexuale) situației. Pe acestea le-a numit întăriri pozitive. Altele constau în înlăturarea unui element - de exemplu, zgomot puternic, lumină strălucitoare, frig sau căldură intensă, șoc electric - din situația dată. Pe acestea le-a numit întăriri negative. După Skinner, în ambele cazuri efectul întăririi este același: probabilitatea de răspuns crește. După el, nu putem evita această distincție susținând că ceea ce întărește în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
se repetă frecvent; și, astfel, în al doilea rând, se dezvoltă tendința acestora de a apărea - în experiențe ulterioare; pentru situația respectivă, Köhler a indicat câteva fapte clare. Condițiile precedente unei asemenea greșeli par a fi starea de somnolență, epuizarea, frigurile și chiar excitația. De exemplu, când un cimpanzeu participă la un experiment pentru prima oară și nu poate atinge obiectul așezat în afara gratiilor, nu va avea nici un fel de „impuls accidental” să tragă cutia până la gratii și nici să o
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
1933 îi apare volumul de versuri Febre, văzut de critică și de poetul însuși ca un nou debut, deoarece se dovedea diferit și superior stilistic și imagistic celui anterior, chiar dacă influența bacoviană este evidentă, mai ales la nivel metaforic („Ce frig li-i morților în noaptea-ntâi;/ Și ploaia-n doliu gri și monoton/ Nu suna oare pe sicrie surpate/ Ca-n preludiul poetului polon?” - Toamna; „Tu adu-mi tăcută, atât cât știi să porți/ În răsăritul de oftică și abecedare
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
o luptă exagerată pentru propriile interese, neglijând echilibrul cu ceilalți și cu natura. Violența face parte din natură. Ea ucide sau modifică viața, supunându-o la încercări și impunându-i adaptări, modificări, determinând evoluția speciilor. Dinozaurii au dispărut când un frig glacial a cuprins pământul. Violența în natură este inerentă. Forțele naturii se pot declanșa în mod neașteptat punând în pericol viața. Atacul și fuga din fața atacatorului, lupta și resemnarea în fața unei manifestări puternice a „instinctului morții”sunt parte din natură
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cuibărea la spatele tău. Era ca o sobă domnule! Nu cred că-și poate imagina cineva că noi ne bucuram de căldura unei vietăți... C. I.: Care în mod normal îți provoacă repulsie... S. Ț.: Era foamete cruntă! Foame și frig... foamete! Nu aveam lumină în saivanele alea, se puneau niște felinare. Seara se bătea toaca pentru masă; dar ce, aia era mâncare? Ni se aducea hârdăul cu mâncare, ciubărul ăla prin urechile căruia se trecea un băț ca să poată fi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Un soldat, un băiat foarte bun, soldatul Brânză, nu pot să-l uit. C. I.: Referitor la boli: în afară de dizenteria despre care ați povestit ați mai suferit și de alte boli, dincolo de faptul că ați suferit de foame și de frig? S. Ț.: Nu! Mămăliga se făcea în ceaune foarte mari și până se cocea un strat destul de mare se ardea, se făcea cărbune nu alta, dar a avut pentru dizenteria mea efectul Carbocifului. În viața de până astăzi am fost
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
viață a lăsat/ La schimb cu Râmnicu Sărat.// Coșmar de-o viață grea, adevărată,/ Ce nu se poate exprima-n cuvinte./ Deși așa a fost mai înainte/ Să știe cei ce vor veni după noi/ Această viață de apoi/ De frig de foame și amar/ Așa trecea timpul la noi/ Cu grijă la ziua de mâine/ Căci nu aveam cu ce lua o pâine.// Era mai greu de sărbători/ Când toți vecinii dimprejur/ Se pregăteau pentru Crăciun/ Dar gândul nostru nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
păzit până ne-am urcat în tren. Am mers singuri, însă ni s-a ordonat: "mâine vă prezentați la poliția din Râmnicu Sărat cu documente cu tot!" Asta a făcut mama când am ajuns acolo istoviți de foame și de frig. Am călătorit noaptea și pe la 3-4 dimineața am ajuns în Râmnicu Sărat. Viață de deportat la Râmnicu Sărat C. I.: Așadar 24 de ore au trecut din momentul arestării până ați ajuns la Râmnic. R. R.: Cam așa ceva. Când am
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în deportare. Pe noi ne-a ajutat Dumnezeu așa amărâți cum am fost. Există puterea lui Dumnezeu care ne-a scos din suferința asta de necrezut, că te și întrebi: domnule, cum au supraviețuit ăștia? Cu suferință, cu foame, cu frig. Asta a fost viața noastră. C. I.: Așadar, la muncă nu erați primiți nici măcar cu ziua. R. R.: Lucrai clandestin, dar dacă te prindeau era vai și amar de pielea ta. C. I.: Și cu ce vă încălzeați iarna? Că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
fapt nu era nicio vină. Deși, din perspectiva ideologiei comuniste, faptul de a deține avere era cea mai mare vină. R. R.: Exact. Soarta noastră a atârnat de un fir de ață. Fusesem trimiși să murim lent, de foame, de frig și de boli iar averea noastră a trecut în proprietatea statului. Nu mai vorbesc despre presiunile pe care le făceau asupra noastră autoritățile de atunci. Biata mamă mereu plângea, îmi spunea apoi că nu i se usca perna de lacrimi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
răriseră de tot. Altădată o mai invita milițianul acela țigănos să stea la căldură în sediul Miliției atunci când ea, alături de 400 de persoane, aștepta la rând să fie luată în evidență. Închipuiți-vă cum era să stai la rând, în frig, în fața unui milițian mâncat bine, băut, cu cravată la gât, la ora 8 dimineață, care mai făcea și bancuri nesărate în fața atâtor oameni. Or, oamenii ăia erau oameni educați, avuseseră avere, erau elita vechii societăți care nu putea să spună
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]