13,216 matches
-
despre evoluție, ea fiind considerată de Academia Națională de Științe a SUA drept unul dintre cele mai sigure fapte stabilite de biologi. Principalele mecanisme care realizează schimbarea evolutivă sunt: selecția naturală, driftul genetic și fluxul de gene. Selecția naturală favorizează genele care măresc capacitatea de supraviețuire și de reproducere. Driftul genetic constituie schimbarea aleatorie a frecvenței alelelor, cauzată de asocierea genelor unei generații în cadrul reproducerii. Fluxul genetic reprezintă transferul de gene în interiorul și între populații. Importanța relativă a selecției naturale și
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
de biologi. Principalele mecanisme care realizează schimbarea evolutivă sunt: selecția naturală, driftul genetic și fluxul de gene. Selecția naturală favorizează genele care măresc capacitatea de supraviețuire și de reproducere. Driftul genetic constituie schimbarea aleatorie a frecvenței alelelor, cauzată de asocierea genelor unei generații în cadrul reproducerii. Fluxul genetic reprezintă transferul de gene în interiorul și între populații. Importanța relativă a selecției naturale și a fluxului genetic la nivelul unei populații depinde de puterea de selecție și de "mărimea efectivă a populației", care indică
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
naturală, driftul genetic și fluxul de gene. Selecția naturală favorizează genele care măresc capacitatea de supraviețuire și de reproducere. Driftul genetic constituie schimbarea aleatorie a frecvenței alelelor, cauzată de asocierea genelor unei generații în cadrul reproducerii. Fluxul genetic reprezintă transferul de gene în interiorul și între populații. Importanța relativă a selecției naturale și a fluxului genetic la nivelul unei populații depinde de puterea de selecție și de "mărimea efectivă a populației", care indică numărul de indivizi apți de reproducere. Ca o consecință, modificarea
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
frecvența alelelor tinde să crească sau să scadă. Astfel, driftul genetic poate să conducă la dispariția anumitor alele în favoarea altora, o populație ajungând să se separe în două populații divergente cu seturi diferite de alele. Fluxul genetic reprezintă schimbul de gene dintre populații care în general sunt de aceeași specie. De exemplu, acest schimb poate avea loc în cazul migrațiilor sau al polenizării. Are loc "transferul orizontal de gene" și apar organismele hibride. Prin migrație se poate schimba frecvența alelelor sau
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
populații divergente cu seturi diferite de alele. Fluxul genetic reprezintă schimbul de gene dintre populații care în general sunt de aceeași specie. De exemplu, acest schimb poate avea loc în cazul migrațiilor sau al polenizării. Are loc "transferul orizontal de gene" și apar organismele hibride. Prin migrație se poate schimba frecvența alelelor sau poate apărea o variație genetică în cadrul populației. Astfel, prin imigrație se poate introduce un nou material genetic în fondul genetic al populației, în timp de prin emigrație se
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
organismelor constă în schimbări ale trăsăturilor fenotipice moștenite, a celor caracteristici particulare ale unui organism. De exemplu, la om culoarea ochilor reprezintă o caracteristică moștenită, pe care un individ o poate prelua de la părinți. Aceste trăsături moștenite sunt controlate de gene, care în cadrul genomului unui organism, formează genotipul. Setul complet de trăsături observabile care alcătuiesc structura și comportamentul unui organism se numește fenotip. Aceste trăsături provin din interacțiunea genotipului cu mediul înconjurător. Ca rezultat, nu orice aspect al fenotipului organismului poate
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
baze azotate. Secvența acestor baze în cadrul moleculei reprezintă chiar informația genetică, precum succesiunea literelor într-un text sau a caracterelor binare în programarea unui calculator. Acele porțiuni ale moleculei de ADN care se referă la anumită unitate funcțională se numesc gene. Genele se diferențiază prin modul de realizare a succesiunii bazelor. La nivel celular, înlănțuirile de spirale ADN se acociază cu proteinele formând structuri complexe numite cromozomi. O anumită poziționare a cromozomului se numește locus. Secvența de ADN a unui locus
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
azotate. Secvența acestor baze în cadrul moleculei reprezintă chiar informația genetică, precum succesiunea literelor într-un text sau a caracterelor binare în programarea unui calculator. Acele porțiuni ale moleculei de ADN care se referă la anumită unitate funcțională se numesc gene. Genele se diferențiază prin modul de realizare a succesiunii bazelor. La nivel celular, înlănțuirile de spirale ADN se acociază cu proteinele formând structuri complexe numite cromozomi. O anumită poziționare a cromozomului se numește locus. Secvența de ADN a unui locus diferă
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
locus. Secvența de ADN a unui locus diferă de la un individ la altul, aceste forme diferite numindu-se "alele". Secvențele de ADN se pot schimba prin intermediul mutațiilor genetice, realizându-se noi alele. Dacă are loc o mutație la nivelul unei gene, noile alele pot modifica anumite trăsături și astfel se poate realiza o modificare a fenotipului individului. Totuși unele trăsături sunt mult mai complexe și nu se pot modifica decât prin multipla interacțiune genetică. Speciația este procesul prin care o specie
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
populații este cauzată de diferența dintre genotipurile indivizilor. Teoria sintetică a evoluției definește evoluția ca o schimbare în timp în cadrul acestei variații genetice. Frecvența unei alele particulare fluctuează, devenind mai mult sau mai puțin prevalentă față de alte forme ale acelei gene. Prin evoluție, aceste schimbări pot fi dirijate într-o direcție sau alta. Variația dispare când acea alelă ajunge la un punct de "fixație", când fie că dispare din cadrul unei populații, fie înlocuiește în întregime o alelă ancestrală. Variația este determinată
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
alta. Variația dispare când acea alelă ajunge la un punct de "fixație", când fie că dispare din cadrul unei populații, fie înlocuiește în întregime o alelă ancestrală. Variația este determinată de mutații genetice, migrația între populații ("fluxul genetic") și de redistribuirea genelor în cadrul reproducerii sexuale. Variația poate să provină și din schimbul genetic dintre diferite specii. Astfel, avem "transferul orizontal de gene" la bacterii și hibridizarea la plante. Deși prin aceste procese se introduc variații constante, majoritatea genomurilor speciei sunt identice la
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
înlocuiește în întregime o alelă ancestrală. Variația este determinată de mutații genetice, migrația între populații ("fluxul genetic") și de redistribuirea genelor în cadrul reproducerii sexuale. Variația poate să provină și din schimbul genetic dintre diferite specii. Astfel, avem "transferul orizontal de gene" la bacterii și hibridizarea la plante. Deși prin aceste procese se introduc variații constante, majoritatea genomurilor speciei sunt identice la toți indivizii. Totuși, schimbări aparent minore ale genotipului pot provoca schimbări spectaculoase ale fenotipului: cimpanzeii și oamenii diferă cu numai
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
de radiații, viruși, elemente transpozabile ("transpozoni"), substanțe chimice mutagene sau de erori care apar în timpul meiozei sau a replicării ADN-ului.<ref name="doi:10.1126/science.1112699">Aminetzach YT, Macpherson JM, Petrov DA (2005). "Pesticide resistance via transposition-mediated adaptive gene truncation in Drosophila". Science 309 (5735): 764-67. doi:10.1126/science.1112699. PMID 16051794.</ref> Acești mutageni produc mai multe tipuri de schimbări în structura ADN-ului; unele fără efect, altele pot produce noi gene sau împiedica funcționarea altora. Studii
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
Pesticide resistance via transposition-mediated adaptive gene truncation in Drosophila". Science 309 (5735): 764-67. doi:10.1126/science.1112699. PMID 16051794.</ref> Acești mutageni produc mai multe tipuri de schimbări în structura ADN-ului; unele fără efect, altele pot produce noi gene sau împiedica funcționarea altora. Studii efectuate pe Drosofila melanogaster (devenită model în genetică) arată că, dacă o mutație care schimbă o proteină este produsă de o genă, atunci acea genă poate fi periculoasă, 70% din aceste mutații putând avea efecte
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
orice urmaș posedă o mutație genetică. Astfel, acești viruși pot evolua rapid și pot evita contraatacul sistemului imunitar al organismului. Mutațiile pot realiza duplicarea unor secvențe întregi de ADN, ceea ce constituie o veritabilă materie primă din care vor apărea noi gene, astfel că în fiecare milion de ani, se realizează duplicarea a zeci până la sute de gene la nivelul genomului animal. Cele mai multe gene aparțin unor mari familii de gene care pornesc de la un strămoș comun. Genele noi sunt produse prin diverse
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
sistemului imunitar al organismului. Mutațiile pot realiza duplicarea unor secvențe întregi de ADN, ceea ce constituie o veritabilă materie primă din care vor apărea noi gene, astfel că în fiecare milion de ani, se realizează duplicarea a zeci până la sute de gene la nivelul genomului animal. Cele mai multe gene aparțin unor mari familii de gene care pornesc de la un strămoș comun. Genele noi sunt produse prin diverse metode, cel mai frecvent prin duplicarea sau mutația unei gene ancestrale sau prin recombinarea părților unor
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
realiza duplicarea unor secvențe întregi de ADN, ceea ce constituie o veritabilă materie primă din care vor apărea noi gene, astfel că în fiecare milion de ani, se realizează duplicarea a zeci până la sute de gene la nivelul genomului animal. Cele mai multe gene aparțin unor mari familii de gene care pornesc de la un strămoș comun. Genele noi sunt produse prin diverse metode, cel mai frecvent prin duplicarea sau mutația unei gene ancestrale sau prin recombinarea părților unor gene diferite prin care astfel se
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
ADN, ceea ce constituie o veritabilă materie primă din care vor apărea noi gene, astfel că în fiecare milion de ani, se realizează duplicarea a zeci până la sute de gene la nivelul genomului animal. Cele mai multe gene aparțin unor mari familii de gene care pornesc de la un strămoș comun. Genele noi sunt produse prin diverse metode, cel mai frecvent prin duplicarea sau mutația unei gene ancestrale sau prin recombinarea părților unor gene diferite prin care astfel se generează noi combinații cu funcții diferite
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
din care vor apărea noi gene, astfel că în fiecare milion de ani, se realizează duplicarea a zeci până la sute de gene la nivelul genomului animal. Cele mai multe gene aparțin unor mari familii de gene care pornesc de la un strămoș comun. Genele noi sunt produse prin diverse metode, cel mai frecvent prin duplicarea sau mutația unei gene ancestrale sau prin recombinarea părților unor gene diferite prin care astfel se generează noi combinații cu funcții diferite. Domeniile proteice (acele proteine care evoluează independent
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
duplicarea a zeci până la sute de gene la nivelul genomului animal. Cele mai multe gene aparțin unor mari familii de gene care pornesc de la un strămoș comun. Genele noi sunt produse prin diverse metode, cel mai frecvent prin duplicarea sau mutația unei gene ancestrale sau prin recombinarea părților unor gene diferite prin care astfel se generează noi combinații cu funcții diferite. Domeniile proteice (acele proteine care evoluează independent de lanțul proteic) funcționează ca module, fiecare având o funcție specifică și independentă, dar care
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
la nivelul genomului animal. Cele mai multe gene aparțin unor mari familii de gene care pornesc de la un strămoș comun. Genele noi sunt produse prin diverse metode, cel mai frecvent prin duplicarea sau mutația unei gene ancestrale sau prin recombinarea părților unor gene diferite prin care astfel se generează noi combinații cu funcții diferite. Domeniile proteice (acele proteine care evoluează independent de lanțul proteic) funcționează ca module, fiecare având o funcție specifică și independentă, dar care pot fi combinate pentru a produce gene
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
gene diferite prin care astfel se generează noi combinații cu funcții diferite. Domeniile proteice (acele proteine care evoluează independent de lanțul proteic) funcționează ca module, fiecare având o funcție specifică și independentă, dar care pot fi combinate pentru a produce gene care să codifice noi proteine cu alte proprietăți. De exemplu ochiul uman utilizează patru gene pentru a-și forma structurile sensibile la lumină: trei pentru vederea color și una pentru vederea nocturnă; toate însa își au originea de la o genă
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
proteine care evoluează independent de lanțul proteic) funcționează ca module, fiecare având o funcție specifică și independentă, dar care pot fi combinate pentru a produce gene care să codifice noi proteine cu alte proprietăți. De exemplu ochiul uman utilizează patru gene pentru a-și forma structurile sensibile la lumină: trei pentru vederea color și una pentru vederea nocturnă; toate însa își au originea de la o genă ancestrală. Un avantaj al duplicării genelor (sau chiar al unui întreg genom) îl constituie faptul
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
cu alte proprietăți. De exemplu ochiul uman utilizează patru gene pentru a-și forma structurile sensibile la lumină: trei pentru vederea color și una pentru vederea nocturnă; toate însa își au originea de la o genă ancestrală. Un avantaj al duplicării genelor (sau chiar al unui întreg genom) îl constituie faptul că suprapunerea funcțiilor redundante în gene multiple permite alelelor să fie reținute, ceea ce dezvoltă diversitatea genetică. Modificarea numărului de cromozomi poate genera mai multe mutații, unde segmentele de ADN din cadrul cromozomilor
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
sensibile la lumină: trei pentru vederea color și una pentru vederea nocturnă; toate însa își au originea de la o genă ancestrală. Un avantaj al duplicării genelor (sau chiar al unui întreg genom) îl constituie faptul că suprapunerea funcțiilor redundante în gene multiple permite alelelor să fie reținute, ceea ce dezvoltă diversitatea genetică. Modificarea numărului de cromozomi poate genera mai multe mutații, unde segmentele de ADN din cadrul cromozomilor se rup și se regrupează. De exemplu, doi cromozomi ai genului homo pot fuziona formând
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]