12,450 matches
-
războiului care putea revendica o continuitate, oricât de neverosimilă, cu instituțiile democratice antebelice. Cel puțin până la sfârșitul anului 1942, o majoritate covârșitoare a populației franceze a privit Vichy-ul și instituțiile sale ca pe o autoritate legitimă În Franța. Iar pentru germani, Vichy era extrem de convenabil - Îi scutea de prețul instalării unui regim de ocupație costisitor Într-o țară atât de mare precum Franța, furnizându-le În schimb toate avantajele unui asemenea regim: recunoașterea Înfrângerii, „reparații de război”, materii prime, forță de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-le În schimb toate avantajele unui asemenea regim: recunoașterea Înfrângerii, „reparații de război”, materii prime, forță de muncă ieftină... și multe altele. Căci regimul de la Vichy nu s-a mulțumit să accepte eșecul Franței și să guverneze țara după placul germanilor. Sub Pétain și premierul Laval, Franța a inițiat proiecte colaboraționiste proprii, cele mai faimoase fiind introducerea În 1940 și 1941 a „legilor cu privire la evrei” fără nici o presiune din partea germanilor, precum și aranjamentul prin care autoritățile franceze și-au asumat misiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mulțumit să accepte eșecul Franței și să guverneze țara după placul germanilor. Sub Pétain și premierul Laval, Franța a inițiat proiecte colaboraționiste proprii, cele mai faimoase fiind introducerea În 1940 și 1941 a „legilor cu privire la evrei” fără nici o presiune din partea germanilor, precum și aranjamentul prin care autoritățile franceze și-au asumat misiunea de a aduna evrei din țară (Începând cu cei de origine străină care locuiau În Franța) pentru a rotunji cifrele cerute de autoritățile naziste pe măsură ce se implementa soluția finală. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cifrele cerute de autoritățile naziste pe măsură ce se implementa soluția finală. Această demonstrație de autonomie administrativă a Franței a fost atât de convingătoare, Încât majoritatea evreilor deportați din Franța nu au văzut o uniformă străină până când nu le-au fost predați germanilor pentru ultima etapă a călătoriei spre Auschwitz din gara de triaj Drancy (la nord de Paris). Până În acel moment, toată afacerea a fost În mâinile francezilor. După Eliberare, deși Pétain și colaboratorii lui au fost stigmatizați, contribuția regimului la Holocaust
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exclamat la ieșirea din sală: „Rușinos, dar la ce să te aștepți? Ophuls e evreu, nu-i așa?”. Merită remarcat că Franța este unica țară În care abordarea mai onestă a istoriei războiului a Început cu opera unor istorici străini. Germanul Eberhard Jäckel și americanul Robert Paxton, ale căror lucrări majore au apărut Între 1966 și 1975, au fost primii care au folosit surse germane pentru a demonstra În ce măsură crimele regimului de la Vichy au fost comise din proprie inițiativă. Cercetătorii autohtoni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dreptul să nu mai audă mereu de Auschwitz”. Dar firește că politicienii au motivele lor13. Un indiciu mult mai revelator al unei apropiate mutații culturale era nevoia, larg răspândită la Începutul secolului XXI, de a repune pe tapet chestiunea suferinței germanilor, după ce ani de zile atenția publică fusese dedicată victimelor evreiești. Artiștii și criticii - printre care Martin Walser, contemporan cu Habermas și o voce influentă În viața literară din RFG - Începeau acum să discute despre alt „trecut ignorat”: nu era vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În toată Europa comunistă. În Polonia nu putea să se conteste ori să se minimalizeze ceea ce se Întâmplase În lagărele de exterminare de la Treblinka, Majdanek sau Sobibor. Dar acestea nu mai existau, fiindcă, Înainte de a fugi din calea Armatei Roșii, germanii au făcut eforturi extraordinare să le radă de pe fața pământului. Iar acolo unde dovezile s-au păstrat - ca În Auschwitz, la câțiva kilometri de Cracovia, al doilea oraș ca mărime din Polonia -, ele au primit ulterior o semnificație diferită. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mărime din Polonia -, ele au primit ulterior o semnificație diferită. Deși 93% din cei aproximativ 1,5 milioane de oameni uciși la Auschwitz erau evrei, muzeul creat acolo sub regimul comunist postbelic clasifica victimele numai pe baza naționalității: polonezi, unguri, germani etc. E adevărat, copiii polonezi aflați În excursie cu școala erau puși În fața fotografiilor șocante și priveau grămezi de pantofi, păr și ochelari. Dar fără să li se spună că mai tot ce vedeau le aparținuse evreilor. Mai era și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Varșoviei, unde viața și moartea locuitorilor sunt comemorate chiar la fața locului. Însă amintirea revoltei evreiești din 1943 era eclipsată În memoria polonezilor de propria insurecție, izbucnită În Varșovia un an mai târziu. Deși nimeni nu contesta ce le făcuseră germanii evreilor, subiectul nu era mult discutat În Polonia comunistă. „Reîncarcerarea” Poloniei sub sovietici și convingerea generală că evreii Îi primiseră cu brațele deschise pe comuniști și chiar le Înlesniseră acapararea puterii Întunecau amintirea ocupației germane. În orice caz, suferințele Îndurate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de amintiri și resentimente. Deportările, Încarcerările, procesele-spectacol și „normalizările” dintre 1945 și 1989 făcuseră din mai toți cei care trăiau În blocul sovietic fie victime, fie profitori ale exproprierii forțate. Apartamentele, magazinele și alte proprietăți Însușite de la evreii morți sau germanii expulzați au fost cel mai adesea naționalizate câțiva ani mai târziu În numele socialismului - astfel Încât, după 1989, procesul de retrocedare s-a Împotmolit Într-un hățiș de date. Să fie despăgubiți oamenii pentru ce pierduseră când au venit comuniștii la putere
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
onești au acum posibilitatea să Înlocuiască serviciul militar cu o perioadă la Gedenkdienst (Serviciul Comemorativ, Înființat În 1991 și finanțat de stat), lucrând ca ghizi și stagiari În marile instituții consacrate Holocaustului. Nu Încape Îndoială că occidentalii (și mai ales germanii) au acum nenumărate ocazii de a se confrunta cu ororile din trecutul recent În toată magnitudinea lor. Cum spunea cancelarul german Gerhard Schröder la a 60-a aniversare a eliberării deținuților de la Auschwitz, „amintirea războiului și a genocidului face parte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doilea război mondial. De ce, Întreabă ei, ar fi victimizarea lor mai puțin importantă? Doar ce le-a făcut Stalin polonezilor - sau, mai recent, ce le-a făcut Miloševiæ albanezilor - nu este fundamental diferit de ce le-a făcut președintele cehoslovac Beneš germanilor din regiunea sudetă după război, nu-i așa? În primii ani ai secolului XXI se vorbea chiar, În cercuri respectabile, despre Înființarea la Berlin a unui alt memorial: un „Centru Împotriva expulzărilor”, un muzeu Închinat tuturor victimelor epurării etnice. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
va Întâmpla cu Spania, care, timp de 20 de ani după trecerea la democrație, a așternut un văl al tăcerii peste amintirea dureroasă a războiului civil. Discuția publică despre acest război și despre urmările sale Începe abia acum19. Numai după ce germanii au Înțeles și au digerat enormitatea trecutului lor nazist (la sfârșitul unui ciclu de tăgăduire, informare, controversă și consens care a durat 60 de ani), abia atunci au fost pregătiți să Îl accepte: adică să Îl lase În urmă. Instrumentul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pus, de fapt, bazele tragediei europene. Mai mult, trebuie să coboare până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a Început să se ridice, sub prusaci, cu acuitate, „chestiunea germană”. Nerezolvarea acesteia sau, În opinia lui Tony Judt, rezolvarea ei În favoarea germanilor (autorul e de părere că, În pofida convingerilor curente, Germania n-a fost „zdrobită” În 1918: dacă acest lucru s-ar fi Întâmplat, nu s-ar explica extraordinara ei forță dobândită În numai două decenii, când a Început procesul de cucerire
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Iuri 293, 407, 409, 543, 545, 561, 593; moartea lui 554 Andrzejewski, Jerzy 190 Angola 470 ANH - vezi Agenția Națională pentru Hidrocarburi (ANH) Annan, Noel 128 Antall, József 578-579 antiamericanism 328, 717-719 anticomuniști 205-212 antisemitism 175-180, 706, 732-733; est-european 399-400; german 738; polonez 400 Antonescu, Ion 54 Antonioni, Michelangelo 355, 359 apariția diviziunii culturale 188-189 apartheid 276 „Apel Krefeld” 542 Aragon, Louis 211, 328 Arbour, Louise 621 Arendt, Hannah 297, 737 Arhipelagul Gulag (Soljenițîn) 427, 513-515, 518 arhitectura (anilor ’50 și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mortalității infantile 35 Cortina de Fier 125 Corvalán, Luis 528 Coty, René 265 Craxi, Bettino 680 Creștin-Democrați (CD) 145; Germania de Vest - vezi Germania de Vest; Italia - vezi Italia creștinismul În Europa 705 Crichton, Charles 278 criminali de război, pedepsirea germanilor 63 Cripps, Stafford 158 criza anilor ’30 18 criza anilor ’70 420-421 criza Berlinului 144-145, 233-238 criza de locuințe 88, 221 criza dolarului 93 criza europeană (1947) 92-93 criza rachetelor din Cuba 236 crize economice 417-425 crizele Suezului 272-276; lecțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Viena 17; elvețieni 740-741; englezi 676, 735-736; est-europeni 734; Europa de Est postbelică 175-176; Europa postbelică 731-757; francezi 676, 732-733, 735, 743-747; germani 737-740; Holocaust - vezi Holocaust; indiferența față de suferințele Î 748; Israel - vezi Israel; maghiari 400; olandezi 734, 741; părerile germanilor cu privire la Î În perioada postbelică 66; pedeapsa poloneză Împotriva Î 53; pogromuri 53; polonezi 400; recunoașterea suferințelor Î 731-736; recunoașterea suferințelor Î de către Polonia 731; recunoașterea suferințelor Î de către România 731; refugiați 43-44; ruși 676; statistici ale eliberărilor 37; statistici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politica drept sursă a miracolului economic 330; privire asupra Germaniei de Vest (În anii ’60) 395; privire asupra Germaniei postbelice 739; rolul Armatei Roșii la Înfrângerea lui Î 63; soluția finală - vezi Holocaust; unificarea Europei În timpul lui Î 151; ura germanilor față de Î 737; vezi și Germania nazistă Ho și Min 262-263 Hobsbawm, Eric 258, 700 Hochhuth, Rolf 352, 384 Hoggart, Richard 368 Holbrooke, Richard 616 Holocaust; complicitatea națiunilor În Î 731-474; miniseriale de televiziune 739; nevoia de a uita 736-737
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pop 323-324, 326, 365; punk rock 442; toleranța lui Gorbaciov 552 N Nagy, Imre 290-299, 407, 558-559 Nasser, Gamal Abdul 269, 272-276 naționaliști 632 naționalizare 78 NATO - vezi Pactul Nord-Atlantic (NATO) Navarro, Carlos Arias 477 Nazarbaev, Nursultan 600 nazism; opinia germanilor despre 66; recunoașterea de către germani 737-740; tranziția spre comunism 186 Năstase, Adrian 688 necombatanți uciși În al doilea război mondial 31 Negri, Toni 437 neguvernabilitate 425, 431; britanică 496 Németh, Miklós 534, 579 Nenni, Pietro 196 Nimier, Roger 205 Nixon
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rock 442; toleranța lui Gorbaciov 552 N Nagy, Imre 290-299, 407, 558-559 Nasser, Gamal Abdul 269, 272-276 naționaliști 632 naționalizare 78 NATO - vezi Pactul Nord-Atlantic (NATO) Navarro, Carlos Arias 477 Nazarbaev, Nursultan 600 nazism; opinia germanilor despre 66; recunoașterea de către germani 737-740; tranziția spre comunism 186 Năstase, Adrian 688 necombatanți uciși În al doilea război mondial 31 Negri, Toni 437 neguvernabilitate 425, 431; britanică 496 Németh, Miklós 534, 579 Nenni, Pietro 196 Nimier, Roger 205 Nixon, Richard 397, 460; abandonarea sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tratamentul angajaților din industrie 376, 381; tratamentul angajaților din servicii și profesii liberale 376 Renault, Louis 60 Renaut, Alain 442 Renner, Karl 242 Renoir, Jean 19, 353 renunțarea la sistemul ratelor fixe de schimb 418 reparații de război plătite de germani 124 repatrieri silite 42 Republica Cehă 583; crearea 604-606; opoziția față de extinderea Uniunii Europene 668; privatizarea 629; probleme istorice 602-604; venituri lunare 675 Republica de la Salò, colaboraționiști 45, 54, 56 Republica Democrată Germană (RDG) - vezi Germania de Est Republica Federală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nordică din secolul al XIII-lea intitulată Saga Groenlandei ("Pământul verde", în scandinavă) menționează că navigatorul viking Leif Erikson, fiul faimosului Eric cel Roșu, a descoperit "o țară bogată în vii" (Vinland hit goda). Unul dintre oamenii de pe drakkar, un german pe nume Tyrkir, le povestește camarazilor săi ceea ce el a văzut pe acest pământ până atunci necunoscut: "am făcut o mare descoperire: am descoperit multe vii și struguri!". Leif, numit și Cel Fericit, va boteza prin urmare această terra incognita
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
veneau cu o nouă bere, mai alcoolizată, care conținea, în plus, hamei și care rezista mai mult. Fabricanții de bere olandezi au dat numele de schopen acestui sortiment de bere, cuvânt de la care s-a format și "chope" (halbă), iar germanii au denumit-o Bock, prin contracția cuvântului Bockbier (fr. bière du bouc) care vine de la Enbeckbier (bere de Enbeck). Tot în secolul al XVII-lea, prezența olandezilor la Bordeaux a impus înființarea unei braserii în acest oraș pe care Evul
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pivnița plină va fi la cules Sub tălpile voastre o să clocotească Căci glia noastră nu de robi ne-a ales Și-Alsacia noastră o să vă gonească. Aceiași autori, Villemer și Delormel, au scris un cântec în același stil, intitulat Privighetoarea și Germanul, în care o privighetoare spune astfel, în penultimul cuplet: Bismarck a spus: "Bravi fii germani, Nepoții așteaptă s-ocupăm Și Burgundia dar și Champagne Vin alb și roșu să-nhățăm Destul cu berea de Bavière Din Dunkerque până-n Dijon, Cupele
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
1991. 78 Numele celor nouă țări europeene sunt reprezentante în tabel printr-o literă: B=Belgia; D=Germania; DK=Danemarca, E=Spania, F=Franța, H=Elveția, I=Italia, NL= Țările de Jos și UK= Regatul Unit. 1. Dintre toți europeenii, germanii sunt cei care consumă cea mai multă bere. Această tendință a fost intensificată de reunificarea Germaniei: germanii din Vest au băut 143,3 litri pe locuitor în 1989, în timp ce germanii din Est erau primii în ceea ce privește consumul european de bere cu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]