12,610 matches
-
rândul său, Pitagora a părăsit insula Samos fiindcă refuza tirania lui Polycrates, iar la Crotona răscoala lui Kylon și a lui Onatas a nimicit orice Încercare de constituire a unui stat bazat pe canonul pitagoreic. În concluzie, cu excepția pitagoreicilor, cultura greacă oficială dă dovadă de un anumit scepticism În privința acestor doctrine care pretind să Îi ofere omului un destin minunat „dincolo”. Cei care le răspândeau erau adesea niște figuri de „purificatori” itineranți care nu erau ușor de identificat. Ei Îi amenințau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau al eroului, putea primi direct de la aceștia un vis revelator. Acestea erau oracolele de incubație, enkòimesis, care puteau fi și vindecătoare când de la zeitate se așteptau Îndrumări terapeutice, sau chiar vindecarea Însăși. a) Oracolele Ca orice altă practică divinatorie greacă, și oracolul, din latinescul oracolum, avea misiunea nu atât de a rezolva o eventuală „criză”, cât de a arăta căile și mijloacele prin care unele episoade critice bine definite să fie aduse Între limitele „normei”. Instituție cultuală cu caracter de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Își are modelul cel mai Înalt În cultul oracular de incubație al lui Asclepiosxe "Asclepios", la Epidaur. Nu Într-o măsură mai mică decât foametea, epidemiile sau doliile, și boala apărea ca o alterare a ordinii cosmice În care omul grec se simțea integrat iar această boală putea lua forma unei Încălcări a sistemului normativ tradițional. Oracolul devenea atunci un instrument de mijlocire și, prin intermediul purificării de dinainte, Îl aducea pe cel care Îl consulta la condiția lui originară, permițând deci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitatea protectoare a medicinei, până Într-atât Încât, În epoca elenistică ulterioară, a asumat rolul de zeu salvator prin excelență. Dar În epoca clasică și, oricum, și mai târziu, sanctuarul din Epidauros și filialele lui răspândite aproape pretutindeni În pământul grec erau un fel de mare centru spitalicesc În care clerul opera asemenea personalului medical și paramedical modern. Chiar și listele vindecărilor și ale patologiilor, deși erau răspândite cu evidente scopuri propagandistice, constituiau arhive indispensabile pentru conservarea și transmiterea cunoștințelor dobândite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preoți, ghicitori și poețitc "6. Operatorii \: preoți, ghicitori și poeți" Poziția personalului destinat cultului lui Asclepiosxe "Asclepios", la jumătatea drumului Între rolul de preot și rolul de medic, reflectă o ambiguitate care caracterizează aproape toate celelalte sacerdoții cunoscute În lumea greacă, unde nu s-a constituit niciodată o castă sacerdotală și unde cineva este doar „preot” al unei zeități anume. Așadar sacerdotul este caracterizat de o activitate sectorială care Îl leagă de „o” zeitate, În raport cu care este doar mediator, și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Însușiri generale, ca integritatea fizică, cetățenia sau faptul de a nu fi săvârșit nici un omor, ori mai specifice, ca sexul masculin, prevăzut pentru slujirea zeităților masculine, și cel feminin, pentru slujirea zeităților feminine, sau fecioria, obligatorie În cazul preadolescenților, preoților greci nu li se cereau cunoștințe deosebite, nici nu existau structuri sau școli speciale pentru pregătirea lor. Supus unui număr de interdicții pe toată durata Îndatoririi, dintre care cea mai importantă era castitatea (dar nu lipseau nici interdicțiile alimentare), hierèus era
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost o școală sau o „familie” de poeți, și „Asclepiazii” din Cos, care erau, În schimb, o școală medicală, existau probabil și niște „școli” de manteis. Deși având roluri distincte, ghicitorul și poetul erau percepuți ca analogi de către universul cultural grec, care așeza poezia și mantica sub autoritatea și protecția lui Apolloxe "Apollo", ca forme de posedare divină din care era tradusă „În versuri” o „rostire sacră”. Dacă mantis, prin manìa, delirul divin, călăuzea comportamentul oamenilor, la fel, poetul era posedat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
criză momentană care nu putea fi generalizată, În timp ce poetul sau, mai bine zis, poezia, după cum recunoștea Aristotel (Poetica, IX, 1451 b 6-7), avea drept obiect universalul. Dacă mantica și poezia au contribuit deci la crearea unei forme pentru realitatea religioasă greacă, poezia a Întărit unitatea culturală a grecilor prin răspândirea tradiției mitice. Și, făcând abstracție de cazul specific reprezentat de Delfi, poezia s-a dovedit factorul de unificare mai ușor de identificat. Odată cu apusul polisului și cu critica sistematică adusă mitului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Köln, Mainz ștrad. it., I Greci, vol. I, Preistoria; Epoca minoico-micenea (sino al sec. IX);vol. II, Età arcaica; Età classica, Milano, 1984ț. Chirassi Colombo, I. (1983), La religione in Grecia, Roma, Bari. Musti, D. (coord.) (1984), Le origini dei Greci. Dori e mondo egeo, Roma, Bari. Nilsson, M.P. (19673), Geschichte der griechischen Religion, vol. I, München. Pettazzoni, R. (1953), La religione nella Grecia antica fino ad Alessandro, Torino. Vernant, J.-P. (1975), Les origines de la pensée grecque, Paris ștrad. it
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
von religiöser Bedeutung mit Ausschluss der Attischen, Leipzig (Stuttgart 1957). Parke, H.W. (1977), Festivals of the Athenians, Londra. Simon, E. (1983), Festivals of Attica. An Archaeological Commentary, Madison (Wisconsin). Cultul eroilor, inițieri și agonistică Brelich, A. (1958), Gli eroi greci. Un problema storico-religioso, Roma. Brelich, A. (1969), Paides e Parthenoi, Roma. Brûlé, P. (19879, La fille d’Athènes, Paris. Lévêque, P. (1982), „Approche ethno-historique des concours grecs”, În Klio, nr. 64, pp. 5-20. Loraux, N. (1981), Les enfants d’Athéna
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Athènes, Paris. Lévêque, P. (1982), „Approche ethno-historique des concours grecs”, În Klio, nr. 64, pp. 5-20. Loraux, N. (1981), Les enfants d’Athéna, Paris. Vidal-Naquet, P. (1983), Le chasseur noir. Formes de pensée et formes de société dans le monde grec, Paris ștrad. it., Il cacciatore nero, Roma, 1988ț. Mit și mitologie Burkert, W. (1979), Structure and History in Greek Mythology and Ritual, Berkeley ștrad. it., Mito e rituale in Grecia, Roma, Bari, 1987ț. Détienne, M. (1989), L’invention de la mythologie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antico, Roma, Bari. Sabbatucci, D. (1992), „Rito e sacrificio”, În M. Vegetti (coord.), L’esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione alle culture antiche, Torino, pp. 14-28. Vernant, J.-P. și Détienne, M. (coord.), (1979), La cuisine du sacrifice en pays grec, Paris ștrad. it., La cucina del sacrificio in terra greca, Torino, 1982ț. Divinația Bloch, R. (1963), Les prodiges dans l’antiquité classique, Paris ștrad. it., Prodigi e divinazione nel mondo antico, Roma, 1977ț. Del Corno, D. (1992), „Mantica, magia, astrologia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
M. Vegetti (coord.), L’esperienza religiosa antica, vol. III, Introduzione alle culture antiche, Torino, pp. 14-28. Vernant, J.-P. și Détienne, M. (coord.), (1979), La cuisine du sacrifice en pays grec, Paris ștrad. it., La cucina del sacrificio in terra greca, Torino, 1982ț. Divinația Bloch, R. (1963), Les prodiges dans l’antiquité classique, Paris ștrad. it., Prodigi e divinazione nel mondo antico, Roma, 1977ț. Del Corno, D. (1992), „Mantica, magia, astrologia”, În M. Vegetti (coord.), Il sapere degli antichi, vol. III
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
societății etrusce alături de contextuala apariție a formelor nobiliare În poziție dominantă (secolele IX-VIII Î.Hr.) și succesiva organizare În forme urbane tot mai evoluate și complexe (secolele VIII-VI Î.Hr.) Își găsesc propriul cadru de referință ideal În cultura greacă, ce devine elementul de structură al noii civilizații aristocratice a cetăților etrusce. Chiar dacă o influență anterioară sau contemporană a lumii feniciene (căreia i se datorează aspectele „orientale” ale unui cult faimos, cel al Unixe "Uni"-Astartei În sanctuarul de la Pyrgi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de structură al noii civilizații aristocratice a cetăților etrusce. Chiar dacă o influență anterioară sau contemporană a lumii feniciene (căreia i se datorează aspectele „orientale” ale unui cult faimos, cel al Unixe "Uni"-Astartei În sanctuarul de la Pyrgi) este certă, civilizația greacă, În accepțiunea ei cea mai vastă care cuprinde cultura literară și artistică, stilul de viață, tehnologiile productive și militare (și deci formele materiale și culturale ale existenței individuale și sociale), este cea care constituie punctul de referință inevitabil pentru elitele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Fuflunsxe "Fufluns", Dionysosxe "Dionysos", Usilxe "Usil", Heliosxe "Helios", Veixe "Vei", Demetraxe "Demetra", Qesanxe "Èesan", Eosxe "Eos". La aceste interpretationes graecae ale zeităților locale se adaugă unele „Împrumuturi” importante ce contribuie la definirea unui soi de echivalent etrusc al acelui dodekatheon grec, cu alaiul unora dintre cele mai Însemnate figuri ale lumii eroilor greci: Apuluxe "Apulu"-Apolloxe "Apollo", Aritimi-Artemisxe "Artemis", Letunxe "Letun"-Latonaxe "Latona", Aitaxe "Aita"-Hadesxe "Hades", Öersipnei-Persefonaxe "Persefona", Xarunxe "Xarun"-Caronxe "Caron", Herclexe "Hercle"-Herakles, Casturxe "Castur"-Castorxe "Castor", Pultucexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Qesanxe "Èesan", Eosxe "Eos". La aceste interpretationes graecae ale zeităților locale se adaugă unele „Împrumuturi” importante ce contribuie la definirea unui soi de echivalent etrusc al acelui dodekatheon grec, cu alaiul unora dintre cele mai Însemnate figuri ale lumii eroilor greci: Apuluxe "Apulu"-Apolloxe "Apollo", Aritimi-Artemisxe "Artemis", Letunxe "Letun"-Latonaxe "Latona", Aitaxe "Aita"-Hadesxe "Hades", Öersipnei-Persefonaxe "Persefona", Xarunxe "Xarun"-Caronxe "Caron", Herclexe "Hercle"-Herakles, Casturxe "Castur"-Castorxe "Castor", Pultucexe "Pultuce"-Poluxxe "Polux", Atunisxe "Atunis"-Adonisxe "Adonis". Mulțumită acestor interpretări și acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În scopul unei asimilări; pe de altă parte, simplul fapt că, așa cum am văzut, „Împrumuturile” grecești În panteonul subpământean etrusc nu au fost puține, dovedește că acesta din urmă avea o funcție și o Întindere incomparabile cu cele din panteonul grec corespondent. În orice caz, ignoranța noastră este destul de mare În legătură cu unele dintre zeitățile prezente pe „ficatul de la Piacenza” și care, prin faptul că sunt incluse În rândul celor capabile de prevestiri auspiciale, nu pot să nu fie zeități importante, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
practicilor cultuale. Pentru toată perioada arhaică și clasică, această imagerie, care decorează tot ceea ce posedă valori ideologice importante, de la obiectele de paradă sau pentru consumul de lux până la structura sculpturală a marilor sanctuare, este dominată, fără nici o excepție, de mitul grec, căruia clasa dominantă Îi Încredințează misiunea de a transmite marelui public propriile mesaje politice. Încă de la cele mai vechi monumente decorate cu scene mitice de origine greacă (secolul al VII-lea Î.Hr.), mitul grec este ales cu scopul declarat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
până la structura sculpturală a marilor sanctuare, este dominată, fără nici o excepție, de mitul grec, căruia clasa dominantă Îi Încredințează misiunea de a transmite marelui public propriile mesaje politice. Încă de la cele mai vechi monumente decorate cu scene mitice de origine greacă (secolul al VII-lea Î.Hr.), mitul grec este ales cu scopul declarat de a celebra regalitatea și aristeia nobiliară, originile mitice ale lui genos și cucerirea puterii: impresionează, de exemplu, foarte largul spațiu acordat miturilor lui Tezeuxe "Tezeu" și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără nici o excepție, de mitul grec, căruia clasa dominantă Îi Încredințează misiunea de a transmite marelui public propriile mesaje politice. Încă de la cele mai vechi monumente decorate cu scene mitice de origine greacă (secolul al VII-lea Î.Hr.), mitul grec este ales cu scopul declarat de a celebra regalitatea și aristeia nobiliară, originile mitice ale lui genos și cucerirea puterii: impresionează, de exemplu, foarte largul spațiu acordat miturilor lui Tezeuxe "Tezeu" și Herakles, evenimentelor ciclului teban și troian, În comparație cu surprinzătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Întemeiere ale unor instituții sau ale unor rituri. În schimb, o dovadă semnificativă pentru gradul de interferență Între cele două culturi religioase, cea etruscă și cea greacă, ne este dată de Înflorirea tradițiilor locale ce privesc personaje ale mitului grec, În special Herakles, care, În Etruria, este prezentat ca alăptat de Unixe "Uni"-Heraxe "Hera", episod necunoscut În lumea greacă, sau ca protagonist al unui neclar mit care Îl pune În legătură cu un copil pe nume Epiurxe "Epiur", singur sau În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
două culturi religioase, cea etruscă și cea greacă, ne este dată de Înflorirea tradițiilor locale ce privesc personaje ale mitului grec, În special Herakles, care, În Etruria, este prezentat ca alăptat de Unixe "Uni"-Heraxe "Hera", episod necunoscut În lumea greacă, sau ca protagonist al unui neclar mit care Îl pune În legătură cu un copil pe nume Epiurxe "Epiur", singur sau În prezența Menervei și a unor lase, sau al unei lupte Împotriva zeiței Mlacucxe "Mlacu÷". Rămâne, În sfârșit, de subliniat puternica
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dintre practicile cultuale (deosebirea dintre sacrificiul pentru zeii subpământeni și cei de deasupra, „magia simpatică” Între caracterul divinităților și cel al victimelor, èsharai și bothroi și așa mai departe) pot reprezenta dezvoltări paralele independente, cu siguranță Etruria Împrumută din lumea greacă aspectul global al locului de cult cu tèmenos, altarul și templul cu parte internă și peristil, dar adaugă la el caracteristici proprii În ceea ce privește forma și substanța: printre acestea din urmă, cea mai semnificativă este folosirea estradei, ale cărei fundamente teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tocmai prin construirea estradei, instrument material și simbolic al separării „casei zeului”, purificată de lumea Înconjurătoare grație acțiunii augurilor. 4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂTC "4. EXPERIENȚA RELIGIOASĂ ETRUSCĂ" Nu există Îndoială că transformarea panteonului etrusc, sub tripla influență, italică, feniciană și greacă, a adus cu sine modificarea multora dintre cele mai antice și originare aspecte ale religiozității etrusce. Cu toate acestea, datele expuse până acum și altele, derivate dintr-o analiză făcută numai din manifestările religioase, dovedesc că, adesea, ca să nu spunem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]