13,885 matches
-
să apară Iliescu și să spună : „I-ați văzut pe oamenii Ăia siniștri, bătrâni și îmbrăcați în negru ?“, ca lumea să se alinieze în spatele lui. Mai ales că nu era greu, la o populație educată să deteste partidele, să cultivi iluzia asta populistă, care durează și astăzi, a unei demo‑ crații fărĂ reprezentanți, cum îmi spuneau oamenii în cartea mea Politica după comunism, liderul ales direct care numește guvernul, TĂtucul, fărĂ intermediarii corupți din partide, ideal cultivat și de BĂsescu mai
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
început foarte devreme să argumentez că Punctul 8 nu este o rezolvare pentru noi. Noi nu o să scăpĂm de Iliescu cu Punctul 8, cel mult o să facem Punctul 8 impopular. La fel era și această idee cu regele. Era o iluzie absolută că noi putem cumva, printr-un act de jure dat de un fel de Curte Supremă, care nu exista, să spunem : „Monarhia e legală. S-a între‑ rupt în 1948 cu abdicarea forțată a regelui. S-a întrerupt și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
poate. Spuneți-i că-mi pare rău că l-am votat !“. Deci, pe de o parte, era o dezamăgire generală, pe de altă parte, dezamăgirea era centrată pe persoana lui. Pentru că așa se întâmplă când alegi pre‑ ședintele direct : există iluzia că președintele poate să rezolve o mulțime de lucruri. Situația la care se ajunsese în anul 2000 nu era vina lui. Responsabili, în primul rând, erau șefii de partide, pre‑ cum și circumstanța istorică nefericită că am ajuns la putere
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
vedetele ziarului. Bineîn țeles, în ce ne privește, ne-am opus categoric ames tecării publicității cu publicistica. Dacă am fi făcut altfel, am fi legalizat corupția care și așa funcționa, dar subteran. A.M.P. : Fapt e că în patru-cinci ani iluziile de la început fuseseră înlocuite de corupția cvasigenerală, care era absolut de speriat și care a ajuns azi mai rea decât era atunci. În acest moment, România este una din cele 87 de țări care au acest paradox : sunt democrații, pentru că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Înaintea idealului moral creștin se nimicesc toate idealurile religiunilor vechi și tot ce a putut și ar putea combina mintea omenească. Creștinismul este un fenomen original și vecinic tânăr”4. Sau: „În brahmanism și budism viața e considerată ca o iluzie, un blestem, un rău și se impune omului a o înlătura. De aici și deosebirea capitală între spiritul pers doritor de activitate și muncă și spiritul induș doritor de extas și indolență”1. Suntem și rămânem în continuare foarte departe
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
culturale îi corespunde izolarea „neutrală” a statelor germanice, Olanda, Elveția și țările scandinave. Pentru Wikander, gândirea lui Steding, ca și cea a lui Maurras 1, este fructul unei dispute cu ideologiile secolului al XIX-lea și o confruntare, lipsită de iluzii, cu problemele cele mai înalte ale culturii europene actuale. El recunoaște linii de continuitate cu gândirea franceză: bunăoară critica lui Steding, a artei și filosofiei decadente, presărate cu exotisme asiatice, din vremea Republicii de la Weimar, și el simptom al maladiei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
potrivit cu ceea ce spun angajații de la Columbia, nu voi mai merge a doua oară în America. Soția și fiicele mele cred că acolo se întinde un fel de paradis terestru... E greu să le fac să înțeleagă că este doar o iluzie creată de foarte abila propagandă americană... De altfel, știu că Universitatea din Chicago este altceva decât institutul comercial care se numește Columbia Univșersityț, iar excelentul dvs. seminar, pentru a nu vorbi și de profesorii Kitagawa și Charles Long, îmi garantează
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
utiliza doar intuitiv. Deci el vrea ca soția lui să-l revadă pe Ștefan și astfel să se elibereze definitiv de „cercul magic” al amintirii. Ea îi urmează sfatul și îi poate spune lui Ștefan că a fost victima unei iluzii. Dar Ștefan nu poate renunța. Merg spre casă, Ileana la volan, și acum, în ultima clipă, îi dă marea explicație care o biruie pe Ileana, convingând-o că iluziile sunt de fapt realitate. Dar în aceeași clipă are loc catastrofa
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și îi poate spune lui Ștefan că a fost victima unei iluzii. Dar Ștefan nu poate renunța. Merg spre casă, Ileana la volan, și acum, în ultima clipă, îi dă marea explicație care o biruie pe Ileana, convingând-o că iluziile sunt de fapt realitate. Dar în aceeași clipă are loc catastrofa care taie orice fir și îi unește pe Tristan și Isolda prin moarte. Finalul enorm de melodramatic vrea să repună în drepturi atât mitul, cât și realitatea. Dar, în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
constantul lui oportunism, pentru opacitățile sale critice, dar nu mai puțin ideologice; toate punctate cu obiectivitate și strict documentate. O anchetă din "Contemporanul" (1976) asupra filosofiei românești prilejuiește o amară și întristătoare concluzie, valorificarea tradițiilor gîndirii filosofice românești este o iluzie, și marele vinovat este sistemul "ce a răpit filosofiei ceea ce o fundamentează: libertatea, dragostea de înțelepciune, deschiderea pluralistă, confruntarea ideilor". Marxismul rudimentar din România a metamorfozat filosofia într-o anexă a discursului politic. Dumitru Micu, o altă victimă lucrată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
consideră Monica Lovinescu, încetineala reformei putea avea scuza lipsei de mijloace materiale, pe plan moral, orice încercare de justificare a unei vinovate amînări pălea". Legea a fost promulgată, dar accesul la dosarele personale de la Securitate continuă să rămînă, încă, o iluzie. O constantă a Diagonalelor este afirmarea egalității în criminalitate a celor două ideologii: nazismul și comunismul. Este citat cunoscutul sovietolog Alain Besançon, care, într-un articol din 22 octombrie 1997, publicat în "Le Monde", Nazism și comunism egali în criminalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ceea ce Virgil Ierunca a numit o "antologie a rușinii", Pericle Martinescu se gîndește că toți scriitorii compromiși vor avea să se înfățișeze la un tribunal și să dea socoteală. El scria paginile acestea de jurnal între 1948 și 1952". Ce iluzii deșarte, nimeni, nicicînd nu se întrezărește că-i va chema, fie și numai pentru o condamnare morală în fața vreunui tribunal al adevărului. Asistăm în lumea contemporană la o diferență vădită de tratament a nazismului și comunismului, a celor două totalitarisme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
românești și a început cu cei 1000 de studenți masați în închisoarea Pitești, adică a ținut să stîrpească mai întîi vlăstarele intelectualității, după care s-ar fi extins și la intelectualii maturi și vîrstnici. 2) Li s-a dat studenților iluzia că, reeducîndu-se, ei își vor obține eliberarea și își vor putea apoi continua în liniște și siguranță existența. 3) Sub această mască binevoitoare, Securitatea a găsit în rîndul studenților un grup dispus să se implice în acest proces; pornit inițial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
erau cîteva din cumplitele capete de acuzare la adresa "lotului mistic" al lui Noica?!!), este amenințat că va fi confruntat cu șeful lotului. Era încă boboc în ale anchetelor poliției politice, își făcea vise că se va revedea cu Dinu Noica. Iluzii, amare iluzii, totul va fi diabolic, după un scenariu pe care nici Kafka nu l-ar fi imaginat. Anchetatorul dă ordin să vină șeful lotului, după îndelungă așteptare, silențios, este introdus Dinu Nc. Steinhardt are poruncă fermă să nu deschidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din cumplitele capete de acuzare la adresa "lotului mistic" al lui Noica?!!), este amenințat că va fi confruntat cu șeful lotului. Era încă boboc în ale anchetelor poliției politice, își făcea vise că se va revedea cu Dinu Noica. Iluzii, amare iluzii, totul va fi diabolic, după un scenariu pe care nici Kafka nu l-ar fi imaginat. Anchetatorul dă ordin să vină șeful lotului, după îndelungă așteptare, silențios, este introdus Dinu Nc. Steinhardt are poruncă fermă să nu deschidă gura. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
realizat autorul trăitor la Paris ce nenorocire, ce prăbușire de destine a provocat simpla lectură în Țară a unui volum scris de el!? Puțin probabil. Cu textul pregătit din timp în celulă, Steinhardt îl va expune fără a-și face iluzii: "Faptele fiind ceea ce sînt, se cade să arăt două lucruri: primul, că nu am avut intenția de a unelti, al doilea că dacă aș fi știut că volumul lui Emil Cioran, Ispita de a trăi, putea fi interpretat ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Avem o uriașă bibliotecă a mărturisirii golgotei românești. Torționarii, nomenclatura tac. Nu i-a chemat nici un tribunal, nici o instanță nu le-a solicitat vreo declarație privind faptele lor, de la ocupația sovietică pînă în decembrie '89. Procesul comunismului a devenit o iluzie, sînt tot mai puțini cei care îl mai cred posibil. Între timp martorii, victimele vechiului regim dispar, de bătrînețe, de boli, cu pensii mizere, în schimb călăii prosperă, primesc pensii de invidiat, ori sînt (și) prosperi oameni de afaceri, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și publică în perioada comunistă, așa cum reiese din tehnica operativă. Realizată de Carmen Chivu și Mihai Albu, cercetători CNSAS, cartea adună documente ce certifică că viețile tuturor erau controlate, că nu exista nici un fel de intimitate, spațiul privat era o iluzie, totul era supravegheat în amănunt. Cum observă Stejărel Olaru în prefața la Noi și Securitatea (Editura Paralela 45, 2006): "Așadar, tot ceea ce se întîmpla în România profundă, reală, era notat și analizat cu conștiinciozitate de ofițeri de securitate care credeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
puternică a acelei toamne călduroase colorau camera celor șase studenți brăileni de pe Plevnei. În absența tuturor, Cristi simțea cum în jurul caietelor, al cărților, al diferitelor instru- mente sau al costumelor improvizate pentru cine știe ce roluri pregătea Manta se învârteau visuri și iluzii ce urmau să dea glas unei noi generații. Un suflu crud și plin de libertate învăluia cei patru pereți zgâriați și îmbâcsiți ai camerei, peste care erau lipite programe de cursuri, afișe de teatru, concerte și ici-colo fotografii cu prieteni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trupul. — M-am îmbătat eu sau chiar lucește ? a șoptit Cristi. Cred că sunt mărgelele, i-a răspuns Mamutu’. — Ce bine-ar fi să fie mărgelele... Tocurile îi încordau ușor mușchii fragili ai pulpei și, atunci când se mai întorcea, dădeau iluzia că plutește. Acum i se putea zări și spatele drept, dezgolit, pe care dungile omo- plaților cădeau ca niște schițe de Picasso. Și un parfum puternic de flori crude de primăvară venea dinspre ea, ema- nat din mișcările provocatoare ale
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
când tangoul începea să pară pentru mulți un bătrân neputincios care își făcea, cu eleganța altui veac, ultimele plimbări prin parcuri, o nouă piesă este pe cale să răsune din nou pe străzile aglomerate și tot mai întunecate ale Bucureștilor, dând iluzia că epoca dragostei și a păcii nu este pe sfârșite, ci că abia a ajuns la maturitate. O nouă melodie intră repede în inimile oamenilor, la fel de puternic cum o făcuseră celebrele tangouri ale începuturilor anilor ’30, readucând în aer o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-mă să ies ! ! ! a urlat cât l-au ținut plămânii, în vis. Căci deja leșinase ; însă mintea nu îi întrerupse agonia, ci, în loc să se potolească, începea să-i proiecteze o lume tot mai fantastică și bolnavă, el nemaifăcând diferența între iluzie și realitate. Ușa solidă a celulei s-a deschis atunci. Dar în loc să nimerească pe holul slab iluminat al temniței, s-a văzut deodată pe culoarul unui tren. Un tren elegant, ca acelea cu care obișnuia să meargă la Berlin sau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vomat. Trăind cu atâta intensitate nu o performanță genială, nouă, absolut nouă, tipologică, În istoria romanului, ci „crezând” a-i substitui figurii ofițerului rus, dezordonat, generos și naiv până la imbecilitate, „schița viitoare de reflexivitate morală și caracterială” a prietenului meu. „Iluzia” a fost atât de „prezentă” și de șocantă, Încât, apărându-mă pe mine, dar și pe el, am dat-o iute la o parte. La o analiză mai atentă, ea poate fi explicată printr-o sinteză neașteptată În subconștientul meu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu ele misterul atâtor ființe invizibile și concrete, munți și pustiuri atât de gigantice, Încât ne Învață sublimul și pe noi Înșine În mijlocul acestora; pe noi Înșine speriați, dar și atrași de acel Sublim, de nepotrivirea uriașă Între forțele și iluziile noastre, apți Însă de visare activă, deci de creație; ce conține Însă, la rându-i, sublimul intuitiv, actualizat, un sublim oferit nouă și destinului nostru omenesc. Trecător, dar În același timp apt de a conține și de a fixa În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înțelege ce emoție a provocat acest calcul În România. Sau Cihac a greșit, sau românii nu mai sunt romani, nici măcar prin limbă! S-a constatat apoi că multe cuvinte lipsesc din dicționar și nu toate etimologiile sunt corecte. Este o iluzie să ne Închipuim că statistica ar fi o știință obiectivă și exactă. De fiecare dată, depinde ce și cum numeri! Un studiu ulterior, datat 1942, Întreprins pe un număr mult mai mare de cuvinte (peste 40000), a redus procentul cuvintelor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]