13,682 matches
-
de munte (Trollius europaeus), sângele voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata). Se regăsește și o specie - relict terțiar: vornicerul pitic (Evonymus nanus), pe valea Tarcăului. Demne de menționat mai sunt plantele medicinale cum ar fi afinul (Vaccinium myrtillus), arnica (Arnica montana), coada șoricelului (Achillea millefolium), mușețelul (Matricaria chamomilla), pojarnița (Hypericum perforatum), sau dintre ciuperci gălbiorul (Cantharellus cibarius), ghebele (Armillaria mellea), hribul (Boletus edulis), Râșcovul de brad (Lactarius deliciosus), vinețica (Russula vesca), ori dintre plantele alimentare zmeurul (Rubus ideaeus), fragii (Fragaria vesca
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Bacău în sud. O mică parte în sud-vest aparține de județul Harghita . În sens orar sunt circumscriși de următoarele aglomerări urbane: Bicaz (nord), Piatra Neamț (nord-est), Roznov (est), Moinești (sud-est), Comănești (sud). Mai multe entități administrative (majoritatea comune) își împart arealul montan, în sens orar: Dintre resursele minerale se remarcă în rezerve - uneori modeste - petrolul, gazele naturale și șisturile bituminoase în zona de est, materialele de construcție (gresia) - în zona centrală a Tarcăului, precum și ape minerale (în general cu debite scăzute). Activitățile
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
minerale se remarcă în rezerve - uneori modeste - petrolul, gazele naturale și șisturile bituminoase în zona de est, materialele de construcție (gresia) - în zona centrală a Tarcăului, precum și ape minerale (în general cu debite scăzute). Activitățile economice de bază în aria montană propriu-zisă sunt cele agro-zootehnice și forestiere asociate cu prelucrarea (meșteșugărească sau industrială) a lemnului. În unele zone mineritul (Asău) sau exploatarea petrolului (bazinele Tazlăului Sărat, Tazlăului și Asăului) au rol semnificativ. Industria lemnului se concentrează pe văi (Tarcău, Piatra Neamț). Datorită
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
dreapta al pârâului Valea Rece - Muhoș, valea găzduiește izvoare de apă minerală "pucioasă" și o mică amenajare balneară. "Alte izvoare minerale" În arealul Munților Tarcău se găsesc mai multe arii protejate prin lege. Aceste sunt: Rezervația faunistică Brateș - o zonă montană împădurită, cu rol de protecție pentru cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), Pădurea Goșman (cel mai vechi arel protejat din Munții Tarcău) - cu statut de codru secular și Pădurea de pini de la Moinești - rezervație naturală de pini negri. În arealul Munților
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
Orientali, în cuprinsul căreia, laolaltă cu Munții Brețcului și Munții Buzăului, alcătuiesc sectorul estic. Acesta este mărginit de Depresiunea intramontană a Brașovului, la nord, de Subcarpații Curburii, la est, și de valea carpatică a Buzăului, la sud-vest. Spre est, teritoriul montan vine în contact cu Depresiunea Vrancei, de-a lungul unei limite tranșante marcată de localitățile Soveja, la nord, pe valea Șușiței, Tulnici - pe Putna, Nereju - pe Zăbala, și Vintileasca, la sud, pe Rîmnicu Sărat. La nord-vest, Munții Vrancei, în delimitarea
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
Tîrgu Secuiesc. In partea nordică, limita Munților Vrancei este trasată în mod obișnuit în lungul văii Oituzului, incluzîndu-se acestora și culmile coborîte ale Măgurii Cașin (1 165 m). În lucrarea de față, care se referă în mod special la spațiul montan vrîncean, mai înalt și mai unitar sub raportul posibilităților de drumeție, nu au fost incluși Munții Brețcului, situați pe bordura estică a Depresiunii Brașovului, și nici Măgura Cașinului, dintre rîurile Cașin și Oituz, mai izolată și mai coborîtă decît restul
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
geografice adoptă un punct de vedere apropiat, considerînd Munții Brețcului și Măgura Cașinului (sau Munții Cașin) fie ca unități separate, fie ca o treaptă aparte a Munților Vrancei a căror personalitate geografică și vocație turistică se păstrează îndeosebi în spațiul montan aferent bazinului hidrografic al Putnei. Totodată, poziția lor se suprapune răscrucii dintre Moldova, Transilvania și Muntenia, întărindu-se și prin aceasta funcția nodală în circulația turistică pe coordonate mult mai extinse, cu specific transcarpatic și extracarpatic. Sub raport adminitrativ-teritorial, zona
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
mai înalte (puține la număr) trecînd de 1700 în altitudine. Pe lîngă Goru, alte exemple ni le oferă Lăcăuți (1777 m), Arișoara (1 725 m) și Giurgiu (1 721 m). Priviți în ansamblu, Munții Vrancei sînt alcătuiți din două flancuri montane, cu orientări opuse și extindere diferită: unul răsăritean și altul apusean. Ele se îmbină pe un aliniament major ce se întinde între Muntele Lepșa (1390 m), la nord, și Culmea Pietrele Inșirate (1476 m), la sud. Flancul răsăritean - înglobînd mare
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
din nordul Europei. Desigur, ele sînt subordonate climei temperat-continentale specifice României, cu remarcabile oscilații sezoniere. Temperatura aerului se manifestă în succesiunea anotimpurilor prin valori pozitive și negative destul de diferite. Media anuală este cuprinsă între 2 și 4°C, pentru zona montană cea mai înaltă, și 6 - 8°C, corespunzătoare sectorului muntos mai coborît. Mediile lunii cele mai calde, iulie, oscilează între 14 și 16°C la periferia munților și 10 - 12°C la altitudini mai mari de 1500 m. În luna
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
dau precipitații destul de însemnate și măresc gradul de nebulozitate. De altfel, numărul mediu anual de zile cu cer acoperit este de 180 în zona celor mai înalte culmi de pe creasta apuseană a Munților Vrancei și de 160 în restul spațiului montan. În această situație, durata medie de strălucire a soarelui este de 80 zile pe an. În dinamica generală a atmosferei și în stările de vreme, mai mult ori mai puțin persistente, se resimte influența dispunerii principalelor linii orohidrografice și adîncimea
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
soarelui este de 80 zile pe an. În dinamica generală a atmosferei și în stările de vreme, mai mult ori mai puțin persistente, se resimte influența dispunerii principalelor linii orohidrografice și adîncimea fragmentării reliefului, ceea ce se răsfrînge asupra condițiilor drumețiilor montane. Cu cîteva excepții, traseele nu se desfășoară în zonele cu frecvență mare a vînturilor reci și umede. Referitor la văi, pe lîngă alte caracteristici locale și temporale ale vremii (mai multă ceață și umiditate), ele favorizează inversiuni termice evidente (mai
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
a ne face o imagine întrucâtva definitorie asupra climei, precizăm că Munții Vrancei nu fac excepție de la regula generală, conform căreia stările vremii stabile, relativ calme și cu temperaturi moderate, ce se instalează toamna, sunt favorabile celor mai plăcute excursii montane, ambianța fiind întregită de policromia covorului vegetal. Cât privește sezonul alb, gerurile pătrunzătoare nu au persistență îndelungată, iar caracteristicile stratului nival sunt impuse de etajarea reliefului, expoziția pantelor, gradul de acoperire a terenului cu vegetație etc. În general, pe munții
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
mai. Datorită condițiilor climatice impuse de altitudinea reliefului, de poziția geografică în cuprinsul Curburii Orientalilor și de alți factori, Munții Vrancei oferă condiții prielnice organizării unei rețele hidrografice dense. Rețeaua hidrografică are o distribuție radiară, încrustîndu-se deopotrivă pe ambele flancuri montane. Astfel, văile dirijate către răsărit aparțin bazinului hidrografic Siret, iar cele orientate spre apus revin bazinului Olt. Excepție face Bîsca Mare, care, deși se înjghebează pe versantul vestic, transilvan, al Munților Vrancei, este aferentă tot bazinului Siret. Data fiind disproporția
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
văile orientate către est sînt cu mult mai lungi și totodată mai numeroase, în raport de cele de pe flancul opus, rezultînd astfel o evidentă asimetrie hidrografică. De aceea, bazinul Siret colecteaza majoritatea covîrșitoare a cursurilor de ape din acest spațiu montan. Cît privește regimul hidrologic al apelor din Munții Vrancei, el se manifestă prin variația sezonieră a principalilor parametri. Cea mai mare parte a scurgerii are loc la sfîrșitul primăverii (circa 44%) și în prima jumătate a verii (aproape 30% cînd
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
și alte cauze răspund de diversitatea aspectelor biogeografice locale. Date fiind altitudinea și condițiile climatice, vegetația caracteristică Munților Vrancei este cea de pădure (suprafața ei fiind însă discontinuă, datorită mai ales defrișărilor masive efectuate în perioada interbelică) și de pajiști montane secundare. Pajiștile montane (sau “golurile"), sînt foarte dispersate. În majoritate, ele sînt o consecință a substituirii pădurilor pe cale antropică, ceea ce face ca numeroase suprafețe să se întîlnească în interiorul arealului vegetației silvestre. Cele spontane, reduse și sporadice, caracterizează mai cu seamă
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
răspund de diversitatea aspectelor biogeografice locale. Date fiind altitudinea și condițiile climatice, vegetația caracteristică Munților Vrancei este cea de pădure (suprafața ei fiind însă discontinuă, datorită mai ales defrișărilor masive efectuate în perioada interbelică) și de pajiști montane secundare. Pajiștile montane (sau “golurile"), sînt foarte dispersate. În majoritate, ele sînt o consecință a substituirii pădurilor pe cale antropică, ceea ce face ca numeroase suprafețe să se întîlnească în interiorul arealului vegetației silvestre. Cele spontane, reduse și sporadice, caracterizează mai cu seamă vîrfurile Goru, Lăcăuți
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
era secundară, prezentîndu-se ca o prelungire sud-estică a sîmburelui cristalin al Munților Rodnei. În lungul timp scurs de atunci, constituția geologică a suferit modificări continue. Nucleul masivului este format din roci cristaline — de altfel cele mai răspîndite din această unitate montană. În partea nordică și centrală a Suhardului, cristalinul formează un anticlinal, care dă cele mai mari înălțimi; în axul lui apar șisturi mezometamorfice, iar flancurile sînt alcătuite din șisturi epimetamorfice. Șisturile mezometamorfice sînt prezente prin micașisturi cuarțoase, biotitice și cu
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
spectaculos, ce se înscrie pregnant în peisaj, întocmai unor imense ruine, reprezentînd puncte de mare atracție turistică. Aspectul reliefului este impus de predominarea șisturilor cristaline, care dau în general forme greoaie. Din punct de vedere hipsometric Suhardul reprezintă o zonă montană mai coborîtă decît Munții Rodnei și Munții Călimani, singurii din Carpații Orientali care depășesc 2 000 m. În schimb, cotele maxime din acest masiv întrec în altitudine pe cele similare din munții vecini. După criteriul altimetric, în ierarhia celor 35
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
decît Munții Rodnei și Munții Călimani, singurii din Carpații Orientali care depășesc 2 000 m. În schimb, cotele maxime din acest masiv întrec în altitudine pe cele similare din munții vecini. După criteriul altimetric, în ierarhia celor 35 de unități montane din Carpații Orientali, Suhardul ocupă locul al 5-lea, valorile maxime fiind de 2 305 m în Munții Rodnei, 2102 m în Munții Călimani, 1962 m în Munții Maramureș, 1 956 m în Ciucaș, 1 932 m în Suhard, 1923
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
ulterioare din acel an nu au mai evoluat în favoarea rușilor. Armata generalului Korsakov a fost învinsă de către André Masséna la Zürich. După ce austriecii și-au schimbat politica de alianțe, bătrânul feldmareșal rus a fost nevoit să se retragă prin pasurile montane elvețiene spre cursul superior al Rinului, reușind să-și conducă armatele slăbite, aproape fără cai sau artilerie, în tabăra de iarnă de la Vorarlberg. După traversarea Alpilor înzăpeziți, armata lui Suvorov era slăbită, dar nu pierduse nici o luptă. Traversarea Alpilor pe
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
importanți afluenți: Valea Govâjdiei și Valea Zlaști-care se varsă în Cerna în apropiere de Castelul Corvineștilor. În aval de Hunedoara, Cerna primește drept afluenți Valea Peștișului, Valea Cristurului și Valea Ursului. Teritoriul străbătut de răul Cerna se compune din unități montane, cărora le sunt intercalate întinse spații depresionare cu caracter colinar. Valea Cernei, de la izvoare până la Lacul de acumulare Cinciș-Cerna este strâmta și adâncă, adică din cauza munților ce se apropie tot mai mult de albia râului, formând adevărate chei și defileuri
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
în unele perioade ale anului, temperaturile sunt mai scăzute decât în regiunile alăturate. Temperaturile extreme evidențiază o amplitudine termică absolută de 71,3˚C. În cursul anului numărul mediu al zilelor cu îngheț ajunge la valoarea de 160-165 pe culmile montane, si la 125-136 în ariile depresionare și în culoarele de vai mai adânci. Durata medie a zilelor fără îngheț este de 195-200 zile, prima zi cu gheață fiind, de obicei, la mijlocul lunii octombrie și ultima la sfârșitul lunii martie. Vânturile
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
umiditate. În depresiunea Hunedoarei apar solurile cernoziomoide, pseudorendzine și vertisolurile, solurile brune, brune podzolite și solurile podzolice argioiluviale. Constatăm că în zona Hunedoarei predomina grupa solurilor automorfe și hidromorfe; de asemenea în păroprții mai reduse întâlnim grupa solurilor litomorfe, asociațiii montane și submontane se soluri automorfe și soluri slab dezvoltate. Din grupa solurilor montane și submontane fac parte solurile silvestre podzolice brune și brune gălbui, precum și solurile silvestre podzolice. Din grupa solurilor litomorfe întâlnim rendzine roșii-brune și "terra rossa", sub formă
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
podzolite și solurile podzolice argioiluviale. Constatăm că în zona Hunedoarei predomina grupa solurilor automorfe și hidromorfe; de asemenea în păroprții mai reduse întâlnim grupa solurilor litomorfe, asociațiii montane și submontane se soluri automorfe și soluri slab dezvoltate. Din grupa solurilor montane și submontane fac parte solurile silvestre podzolice brune și brune gălbui, precum și solurile silvestre podzolice. Din grupa solurilor litomorfe întâlnim rendzine roșii-brune și "terra rossa", sub formă de petice. Solurile „terra rossa” prezintă un profil diferențiat textural de cel al
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
au organizat în obști sătești, numite de istorici "Romanii populare" și de popoarele vecine "Vlahii", denumire prin care acestea le deosebeau de "Sclaveniile" slavilor, și care au lăsat toponimele ca Vlahia, Vlașina, Vlahina, Blatnița, Vlăsia, Vlașca, Romania Planina, Stari Vlah, Montana, și altele asemănătoare. Spre a doua jumătate a secolului al VI-lea, proto-bulgarii, de neam turanic, ce veneau de pe Volga, sub conducerea hanului Asparuh, și i-au forțat pe bizantini să le cedeze Moesia și Transalpina. Bulgarii și romanii au
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]