14,215 matches
-
te uită, câinele ăsta seamănă nițel cu Hector, se miră șeful de gară, dar e mai mic. Textul cărții e în italienește, spuse Nel fără a insista. "Moș Crăciun, depășit, s-a înșelat evident în ce privește țara, spuse Filip stârnind un râs general, dar o să-ți traduc eu textul, treptat. Cât despre mozaic, pot să-ți spun de pe acum că nu e doar frumos, e și practic: era pus în fața caselor ca să-i avertizeze pe oaspeți că înăuntru e un câine rău
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fi contribuit acolo la înflorirea artelor. "Ați văzut marea? Cine a văzut marea?" Nel ridică timid degetele. "Eu am văzut marea..." "Și ce poți spune despre mare?" Se gândi puțin: Este locul cel mai puțin pământesc..." Iar clasa izbucni în râs. În recreație, o colegă mărunțică se apropie de Nel, care stătea ca totdeauna deoparte, dar de data aceasta mai deoparte ca niciodată, rumegându-și confuzia. Era o brunetă drăguță, cu părul împletit în două cozi groase, din care scăpau șuvițe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și rezultatele lui Nel la învățătură se îmbunătățiră substanțial. Până și la spovedanie mergeau împreună. Preotul era în vârstă și lua câte două eleve deodată, ca să termine mai iute. Îngenuncheau una lângă alta, împingându-se cu cotul și pufnind în râs, sub epitrahil, mărturiseau aceleași păcate și se alegeau cu aceeași recomandare: douăzeci de mătănii le vor asigura iertarea lui Dumnezeu. Slujbele de duminică li se păreau mai puțin lungi și mai suportabile împreună, când șopoteau și râdeau în spatele vreunei coloane
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de lungă. Dorina M. se apropia pe la spate și îi acoperea ochii cu mâinile: "Ghici!" Sau ea o vedea fără să fie văzută și se pregătea să-i joace un mic renghi, deși știa prea bine că o să izbucnească în râs cu mult înainte, trădată de nerăbdare... S-au scurs o săptămână, zece zile fără ca Dorina M. să vină sau să dea vreun semn de viață. Nemaiabținându-se, Nel a întrebat-o pe supraveghetoare, care a ridicat din umeri: "Nu știu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu un deget de apă, a așteptat să-și recapete puțin forțele, apoi a trimis-o la sala de festivități. Patroana societății ortodoxe și, în consecință, a liceului își anunțase vizita. Toate elevele erau adunate acolo, șușotind și pufnind în râs în surdină, respectuoase. O doamnă în vârstă, cu siluetă abundentă, împopoțonată cu o bluză deschisă la culoare și un voal bleumarin, ceva între călugăriță și infirmieră, intră în sală, sprijinindu-se în baston. Era înconjurată de corpul profesoral în întregul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
superioare, neținând seama de izurile de bucătărie, dansau. Câteva perechi evoluau strâns înlănțuite, fără a-și vorbi, într-o ciudată încordare. Puștoaicele se ciondăneau pe sub mesele trase deoparte sau se distrau grozav, maimuțărindu-le pe cele mari și pufnind în râs. Nu dansezi? Se răsuci. Vocea zeflemitoare era a unei fete cu față asimetrică, puțin teșită pe-o parte, urâtă, după criteriile zilei, dar expresivă. "Eu?" Da, tu!" Gabriela ridică din umeri. "Nu te interesează să dansezi cu o fată?" "Mă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Paris? Azi, moda chiar pretinde ca înlocuitorul să fie obligatoriu mai gros sau mai mic decât înlocuitul, mai fin sau mai solid, mai ascuțit sau mai bont, oricum, niciodată la fel. Dimensiunea adevărată nu mai e decât o poveste de râs. Dacă o nimerești, e din întâmplare, nimeni nu știe și îi doare pe toți în cot." Pussy avea aerul unui drăcușor care se amuză: Nu, dar am vrut să-ți spun că farsa s-a făurit de la sine de-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e un rahat, n-o citește nimeni. Îți cer ritos să numești în fruntea direcției generale o fostă elevă de-a mea, care ar ști să pună lucrurile în ordine, nu se mai poate continua așa, am ajuns deja de râsul lumii!..." Hârtiile nu încetează să-și avanseze pionii conform unui proiect rațional clasificarea -, care însă nu face decât să degenereze într-o proliferare anarhică, imposibil de stopat. După ultimele știri, hârtiile au invadat dormitorul, menajând doar o cărăruie, între ușă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
impermeabilului, dar, sub brațul lui cald care îi înconjura umerii, ea nu contenea să dârdâie. O strânse lângă el ca s-o facă să nu mai tremure: Ce caută aici aversa asta, anotimpul ei nu e toamna!" Margareta izbucni în râs, atât de intrigat părea de intențiile obscure ale meteorologiei. Adăpostul de sub boltă era iluzoriu, apa le pătrundea în haine, în pantofi, în buzunare. Sacoșa cu provizii a Margaretei, cu pachetele muiate, se făcea tot mai grea. Ahile îi desprinse mâna
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
le cădeau în cap. În mansarda mică a lui Ahile, nu prea era loc pentru două persoane. Dar acționară umăr la umăr ca să se șteargă și să se usuce. La sfârșit, se uitară unul la altul mulțumiți și izbucniră în râs. Ploaia încetase, soarele strălucea. Margareta îl sărută pe obraz frățește, își luă sacoșa cu provizii și plecă. După vreo zece zile, ieși cu o nouă tranșă de pagini scrise. Pe drum, îi veni o idee: dacă, în loc să se ducă până la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și închise ușa cu o puternică lovitură de călcâi. I-a prins rău. Și-a pierdut echilibrul și s-a întins pe jos cât era de lung, împrăștiindu-și pachetele în toate cele patru colțuri ale camerei. Se strâmbă de râs, dar și de durere, cu brațul îndoit peste față. Margareta îngenunche lângă el și îl descotorosi de restul pachetelor: "Ți-ai scrântit glezna?" Se priviră în ochi, foarte aproape unul de altul. Ea se ridică. El îi înlănțui picioarele și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a savura cafeaua matinală decât pâinea prăjită unsă cu unt. Cu condiția să ai unt. Și cafea. Soția lui e deja în hol, pe picior de plecare. Își vâră capul prin ușa întredeschisă: "Te întorci la prânz?" El izbucnește în râs: "Ce mai e și ciuperca aia?" "O beretă." "Roșie?" "Da, roșie. Ai ceva împotrivă?" "Nu, dar ansamblul..." "Ce e cu ansamblul? Ai curajul opiniilor tale!" Opinia lui e că părul ei, paltonul mov, fularul verde și bereta roșie, toate astea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să fii!" Tot tropăind și lovindu-și palmele ca să se încălzească, țigăncușa observă cu aplomb: "Obraznicul mănâncă praznicul, boierule, timidul face treaba!" "Nu-mi mai spune boierule, sunt un fiu din popor." "Poporul are doar un fiu, boierule!" Izbucnește în râs, uite că până și țiganii încep să-și bată joc de mutra Lui... "Și cum te cheamă, fetițo?" "Fira, boierule, Fira de la Zamfira." "Ei bine, Fira, încântat de cunoștință." Tot scotocindu-se prin buzunare în căutarea unei monede, zări într-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
amintirea lui și cam rotunjoară. Pe cap cu o beretă albastră ca și ochii ei. Vrednică de un mare colorist. Îl vede și ea și, în amintirea întâlnirii lor agitate din dimineața aceea, se strânge în sine, stăpânindu-și un râs mic. Se apropie: "Era gata să mă trimiți pe lumea cealaltă, asta te amuză?" "Ba nu, vă asigur." Versatil, albastrul de toporaș virează spre un violet adânc la sugestia buchețelului din mâna lui. Stângaci, îi întinde florile mototolite și ude
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
construcțiile postmoderne... se bazează mai mult pe legume coapte sau marinate decît pe carne, și reciclează foarte stilat resturi de legume, miel, pui sau pește la grătar" (p. B1). O astfel de folosire improprie a discursului pop-media ar putea stîrni rîsul, dar nici cînd ne îndreptăm spre discursul teoretic al lucrărilor academice lucrurile nu sînt mai clare. În mod frecvent, comentatorii academici consideră pur și simplu că epoca postmodernă este epoca în care trăim, fără a oferi vreo altă analiză specifică
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
o puternică rezonanță, mobilizîndu-ne gîndirea și determinîndu-ne să le imităm stilul de a se îmbrăca și de a se mișca. Ne dorim să fim un alt Rambo imitîndu-i comportamentul macho sau dorim să fim întocmai ca Beavis și Butt-Head, imitîndu-le rîsul, felul de a vorbi, poate chiar și comportamentul antisocial. În anii '50, imaginile rezonante ale unor rebeli nonconformiști, conducînd motociclete, precum Marlon Brando, Elvis Presley, James Dean sau ale unor scriitori beatnik precum Jack Kerouac au devenit extrem de influente, modelînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sînt cei care conduc și fac regulile, că Beavis și Butt-Head sînt suverani, că ei controlează televiziunea și că pot face orice afurisit de lucru vor ei. Este de remarcat faptul că la școală sau în alte spații ale autorității rîsul acesta le creează necazuri, dar acasă pot rîde și chicoti cît poftesc. Așadar, serialul capătă o dimensiune utopică: utopia lipsei de autoritate parentală și de libertate nelimitată de a face orice doresc, oricînd doresc. "Bude, we're there" ("Fraiere, am
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lui Greil Marcus Lipstick Traces (Urme de ruj) (1989), monoclul făcea parte din repertoriul dadaistului Richard Huelsembeck și poate fi interpretat ca un simbol dadaist și ca un semn că toate aceste imagini tradiționale trebuie pur și simplu luate în rîs și respinse. Umorul, ironia și ridiculizarea prezente în creația Madonei ar susține o asemenea interpretare dadaistă. 12 Madona a început să facă donații pentru campania AIDS, la sfîrșitul anilor '80, iar albumul său, "Like a Prayer", conținea informații cu privire la SIDA
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
însemnată erudiție specială, a interpelat viguros guvernul... de la Budapesta?!... Pe când marele orator vorbea atacând pe unguri dar ocrotind guvernul din București, răsună de sus, de pe băncile superioare, glasul deputatului liberal disident Grigore Eliad Cârciumărescu: — E uuuns! Un mare hohot de râs a izbucnit în Cameră și tribune. La începutul lunii martie, Curtea cu Jurați judecă procesul crimei din strada Soarelui. Pe strada Soarelui, astăzi strada Teodor Aman, locuiau soții Miulescu, iar ca chiriașă aveau pe o doamnă Maria Popovici*. Într-o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
mai putem tolera ca pe banca ministerială să stea hoții de ceasornice. Ceilalți miniștri s-au sculat furioși și protestând, iar Radu Mihai a ieșit din incintă. Dar în toiul celui mai asurzitor scandal erau și izbucniri de hohote de râs. Într-una din aceste ședințe neuitate pentru cine a fost martor vorbea de putatul de Vlașca, Vasile Epurescu. Epurescu era urât, negru ca un țigan, ciupit de vărsat, iar când vorbea, holba ochii și se încrunta grozav. Dar de altfel
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
guvernului, dar un deputat din opoziție îl întrerupse. Atunci Epurescu se întoarce, își înalță bustul, scoate pieptul afară și, cu glasul tunător și cu tonul declamator, strigă: — Nu mă întrerupeți, fiindcă sunt teribil în apostrofă! A fost o izbucnire de râs atât de unanimă, încât se cutremurau geamurile incintei. Eram de față în tribuna presei. Din ziua aceea și până ce a murit, Vasile Epurescu a purtat porecla: „Epurescu-Apostrofă“! Însărcinarea dată lui Beizade Mitică Ghica de a forma cabinetul era numai o
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
potrivea la formă cu nici o figură învățată anterior. Când sosi întrebarea „Ce figură am obținut?”... o liniște adâncă se prelungi nefiresc, căci puterile înțelegerii noastre erau pe deplin depășite... Atunci el și-a privit figura obținută și a izbucnit în râs... Nici noi n-am așteptat prea mult. Apoi totul a mers firesc și limpede și, după fizionomia lui râzătoare, am înțeles că totul s-a terminat cu bine. Autoritatea dascălului era covârșitoare și asupra părinților. După convorbiri misterioase în spatele ușilor
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLET. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
a mâinilor...de parcă ar fi spus: Dacă nu faceți nimic și nu luați măsurile necesare, eu am vorbit degeaba!’’ Cel puțin așa am înțeles eu, acest gest care m-a amuzat teribil... * * * Stimabilul director, îmbrăcat într-un fel anume... stârnea râsul...ne-a transmis că ,,a luat hotărârea de a închide ușile de acces pe balcoane, deoarece e multă gheață pe balcoane și putem aluneca peste balustrade. Se vor întâmpla multe nenorociri...!’’ Apoi ne-a povestit, ca la o șezătoare, că
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ale anxietății excesive, pentru că acestea le afectează munca și relațiile personale, le limitează activitățile și șansele. Conștienți că teama lor exacerbată îi poate face să dea totul peste cap, au tendința să evite situațiile dificile ca să nu se facă de rîs și preferă să stea în umbra celorlalți decît să ia atitudine și să riște să fie răniți. Tratamentul trebuie să înceapă lent, ținîndu-se cont de efectele negative ale anxietății. De fapt, mulți pacienți declară ulterior că primele ședințe de tratament
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
persoanei. Fobia socială ASPECTE GENERALE ALE TULBURÂRILOR ANXIOASE 38 este prezentată ca o teamă exagerată și nejustificată de a fi observat sau de a te afla în centrul atenției într-un context public, în care te-ai putea face de rîs. ICD-10 menționează faptul că există simptome specifice ale acestei fobii, iar DSM-IV impune existența unui anumit grad de handicap pentru diagnosticare. Tulburarea obsesiv-compulsivă este definită ca o sumă de obsesii (în acest caz, gîndurile pacientului sînt supărătoare) sau compulsii cărora
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]