12,817 matches
-
ulterior au dominat aici din nou fenicienii. În Biblie, (Judecători 1:31), desi atribuită patrimoniului tribului Asher, Acra este unul din locurile din care israeliții nu i-ar fi putut alunga pe canaaneni. Potrivit lui Josephus, regele Israelului, Solomon, ar fi stăpânit și aici prin intermediul unui guvernator provincial. Dar, în principal, orașul a fost cea mai mare partea a timpului afiliat politic cu Fenicia. În jurul anului 725 î.Hr Acra s-a alăturat orașelor Sidon and Tir într-o revoltă împotriva lui
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
să, l-a numit în transcipția să grecească "Akre". Numele orașului a fost schimbat în "Antiochia Ptolemais" la scurt timp după ce Alexandru cel Mare l-a cucerit. Denumirea "Ptolemais" este legată probabil de Ptolemeu lagidul și Dinastia Ptolemeica care a stăpânit în Egipt și în regiunile limitrofe după împărțirea regatului lui Alexandru. Începând din anul 261 î.H localitatea a devenit o colonie militară a Regatului ptolemeic egiptean. La finele veacului al II-lea î.H. s-a încheiat procesul de
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
din cele mai importante din lumea iudaica, în Palestina și în afara ei. Cucerirea mamelucă în 1291 a pus capăt înfloririi ei, ea dispersându-se în mare parte și pierzându-și importantă. Sfârșitul prezenței cruciate în Acra, unul din ultimele orașe stăpînite de ei în Țară Sfântă, a fost consecință unu asediu sângeros din partea mamelucilor în 1291. În vremea sultanului Selim I, în 1517 Otomanii au capturat orașul, după care el a început să decadă. Henry Maundrell în 1697 l-a găsit
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
a fost acceptată ca piesă nouă, originală. Acțiunea operei începe în Toulouse (Franța) în toamna anului 1095, după ce Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont (Franța) a cerut public recâștigarea controlului asupra orașului Ierusalim și a Țării Sfinte stăpânite de musulmani. Durata operei: cca 170 minute. Locul și anii de desfășurare a acțiunii: Clermont (Franța) (1095, actul I); Palestina (1099, actele 2, 3 și 4).
Jérusalem () [Corola-website/Science/316723_a_318052]
-
lui Andronic I, vor întemeia pe coasta de sud est a Mării Negre, Imperiul de Trapezunt. Alexios și David fuseseră încredințați curții georgiene, cu care se înrudeau de la căderea lui Andronic I. Cu ajutorul foarte activ al marii regine Thamar (1184-1212), ei stăpâneau din aprilie 1204 Trapezuntul. De aici, cel mai tânăr, David, se îndrepta spre vest de-a lungul litoralului, cucerea Sinope și-și impunea dominația asupra Papflagoniei și Heracleei Pontice. Situația critică a Imperiului Bizantin va fi salvata de catastrofa care
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
era din aceeasi generație ca ei, mai vârstnic decât ea cu 18 ani. Viața conjugală a celor doi căsătoriți a cunoscut numeroase stări de tensiune și conflicte. Paulina se distingea printr-o fantezie bogată, prin intuiție și simț al umorului, stăpânea multe limbi, mai cu seamă ladino, româna, germana și franceza. Ea avea darul povestirii și, pe deasupra, era foarte pasionată de leacurile băbești și de îndeletniciri esoterice, plăcându-i să citească în cafea și în frunzele de ceai. Se povestește că
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
astfel stăpânirea țărmului de nord - vest al Balticii. În 1028, Knut supune și Norvegia, cucerind-o cu o flotă de 50 de corăbii din Anglia. Knut se încoronează la Trodheim "“rege al Angliei, al Danemarcei, al Norvegiei și al suedezilor “" (stăpânind și părți din Suedia). În 1035, fiul fostului rege Olaf al II-lea, Magnus I, a redobândit tronul Norvegiei cu ajutorul nobililor locali. Knut a murit în 1035 în Shaftesbury Dorset, fiind îngropat la Winchester. La tronul Angliei i-a urmat
Knut cel Mare () [Corola-website/Science/316767_a_318096]
-
de refugiați își căutau scăparea de nomazi pe pământurile grecilor, a crescut și numărul locuitorilor acestuia. În ce privește relația cu Biserica ortodoxă, deși era generos față de aceasta (Ioan al III-lea Ducas Vatatzes sprijinea cu bani nu numai clerul din teritoriile stăpânite de el, ci și pe cel din Antiohia, Ierusalim și chiar din Constantinopolul ocupat de latini), el totuși nu suporta amestecul bisericii în afacerile interne, și, la ocazie, nu o menaja. În anul 1232, basileul, în ciuda împotrivirii ortodocșilor, a încercat
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
o bază tracă importantă din Niceea, când politica schimbătoare a lui Ioan Asan al II-lea marca un nou și ultim reviriment, în urma unei mari crize interne. El se retrăgea la Tzurullon și încheia pacea cu împăratul Niceei. Trupele latino-cumane stăpâneau de puțin timp Tzurullonul, dar acesta nu putea schimba nimic din turnura favorabilă pe care evenimentele o luaseră pentru imperiul de Niceea. Ultimul succes al francilor, a fost cucerirea de către ei a orașului Tzurullon, în 1240. După aceasta, teritoriul Imperiului
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Adevărul este însă că gundalienii, conduși de Împăratul Barodius, sunt adevărații agresori în acest caz. Barodius și-a dat seama de puterea pe care Bakuganii și luptătorii o au pe Pământ, iar acum vrea să exploateze această putere pentru a stăpâni Neathia, Vestalia, Pământul și Universul! El este cel care l-a trimis pe Ren să se infiltreze în Interspațiul Bakugan, cu misiunea de a-i captura pe luptătorii de elită și de a-i aduce pe Gundalia. Dar asta nu
Bakugan () [Corola-website/Science/315024_a_316353]
-
favorizată de existență posibilității de construire pe vârful dealului Plai, care este mărginit în partea de est de albia râului Barcău. Apele Barcăului au înlocuit sântul de apărare, obligatoriu pentru apărarea unei cetăți. În secolul al XV-lea cetatea Valcău stăpânea întreaga regiune sudică a comitatului Crasna și apăra zona de potențiali dușmani. Făcea parte din comitatul Crasna, deși în anul 1340 un document pomenește de un comitat al Valcăului. Cetatea Valcău a fost construită probabil în a doua jumătate a
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
fost castelan al cetății Valcau, Filip și Petru fiii acestuia, precum și Simion ginerele său, au vândut magistrului Petru zis Orrus, castelan de Pojon moșiile Dudagzeg și Anya”.16 La 27 septembrie 1341 este amintit un fost castelan al cetății, care stăpânea și cele 22 de sate înconjurătoare și care se numea Chemburg. A doua zi, la 28 septembrie 1341, Capitul de la Oradea menționează că regele donează cetatea comitelui Doch de Crasna și urmașilor săi.17 Aceasta înseamnă că la acea dată
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
dinastia Carolingilor a murit în 987 fără să lase urmași, Hugo Capet a preluat tronul cu ajutorul saxonilor. La început ,regii au deținut un teritoriu restrâns în Île-de-France în jurul Parisului, de unde obțineau veniturile necesare. Mulți duci și conți autonomi de facto stăpâneau restul Franței. În timp ce în Sfântul Imperiu Roman era monarhie electivă, în Franța s-a consolidat monarhia ereditară prin moștenirea neîntreruptă din tată în fiu a coroanei regale. Regii căutau sprijin în orașele prospere și la înaltul cler. Un personaj religios
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
științifice în spațiul românesc, din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre. În perioada paleoliticului inferior (1.000.000 - 120.000 î.Hr.), pe teritoriul țării apar primele unelte prelucrate rudimentar din piatră cioplită. În paleoliticul mijlociu, omul începe să stăpânească focul. Descoperirile arheologice datate din perioada primului stat dac centralizat întemeiat de Burebista dovedesc o bună cunoaștere a medicinei de către strămoșii noștri. Preoții-vraci aveau cunoștințe și de fitoterapie și promovau, ce-i drept empiric, principii terapeutice integraliste. În 1020, la
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
31 martie 1423, domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432) a întărit drepturile lui Moise Filozoful, mare dregător în divanul țării, asupra moșiei și satelor sale din Țara de Jos a Moldovei, la izvoarele Rebricei, pe ""hotarele ce le-a stăpânit din veac"". Acest act confirmă existența așezării înainte de elaborarea documentului voievodal. Localitatea a fost cunoscută inițial sub denumirea de Filozofi, apoi Schinteia. Cu timpul, localitatea apare în documente sub denumirea de Scânteia. Deși informațiile cu privire la anul construirii bisericii lipsesc, tradiția
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
ale legendei afirmă că Hua Mulan a trăit în timpurile dinastiei Wei de Nord (386-534), dar acestei ipoteze îi lipsesc dovezi. Alta supoziție dă cont că ea a fost cerută să devină o concubină a împăratului Sui Yangdi care a stăpânit între 604-617. Textul reținut al poeziei sugerează varianta mai timpurie. Rândurile scrise ale baladei nu sunt totdeaună compuse de același număr al silabelor. Poezia cuprinde mai ales propoziții constituite de cinci caractere, dar unele se extind până la șapte sau nouă
Hua Mulan () [Corola-website/Science/316039_a_317368]
-
XVI-lea, prin împărțire între urmași, vânzări și danii, părți din moșie fiind cumpărate sau primite prin donații de mari boieri, constituindu-se în proprietate boierească. Pe la jumătatea secolului al XVII-lea, o parte din moșie a ajuns să fie stăpânită de familia Racoviță Cehan, mai precis de logofătul Nicolae Racoviță Cehan și de paharnicul Ioan, fiul său. În jurul anului 1690, satul Solești a ajuns în stăpânirea marelui vistiernic Iordache Ruset (cca. 1645-cca. 1720), marele vornic al Țării de Jos, fiul
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
moșia a trecut în stăpânirea unicului său fiu, vornicul Vasile Ruset (+ 1775), de la care a revenit fiului său, stolnicul Iordache Ruset, la împărțirea averii părintești din 1786. Iordache Ruset a cumpărat noi pământuri de la răzeși, ajungând în anul 1816 să stăpânească întreg satul Solești (adică Soleștii din Deal și Soleștii din Vale). Fiul și succesorul său, postelnicul Gheorghe (Iordachi) Ruset (1796-1846) a moștenit moșia Solești prin testamentul din 4 septembrie 1819; el s-a căsătorit în 1823 cu Ecaterina Sturdza, fiica
Conacul din Solești () [Corola-website/Science/316176_a_317505]
-
familiei Rivlin care s-a stabilit la Ierusalim la începutul secolului al XIX-lea, odată cu emigrarea din Lituania a învățăceilor rabinului Eliyahu Hagaon din Vilna. a studiat dreptul la Universitatea Ebraică și, drept consecință a educației primite de la tatăl său, stăpânește bine limba arabă. A fost membru al Knessetului din partea partidului Likud mai întâi între anii 1988-1992 și apoi a fost reales in Knesset începând din anul 1996. În trecut a încercat (în anul 1988) să fie ales primar al Ierusalimului
Reuven Rivlin () [Corola-website/Science/316232_a_317561]
-
conflicte interne, iar în anul 341 î.H. cucerirea lui de către Filip al II-lea al Macedoniei a fost extrem de ușoară. Regatul Odris a fost un regat extrem de important care de-a lungul a 100 de ani a reușit să stăpânească teritoriul geților sud-dunăreni. În final Regatul Odris s-a divizat în urma unor neînțelegeri interne, iar lovitura de grație i-a fost dată de Filip al II-lea al Macedoniei (tatăl lui Alexandru cel Mare). Astfel, după prăbușirea Regatului Odris, geții
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
fiicei lui Teres cu regele sciților, Ariapeithes, din urmă căsătoriei rezultând un fiu, Octamasades. Teres a murit la 92 de ani, în 440 î.Hr., conform lui Lucian din Samosata. Conform lui Tucidide, sub regele Sitalkes, regatul a atins maximă expansiune, stăpânind tot litoralul de la Abdera până la vărsarea Istrosului, fiind integrați toți tracii dintre Haemus și Rodopi și geții de dincolo de Haemus, de la sud spre nord. Diodor din Sicilia susține că Strymonul era limita vestică. Tot el îi face un portret regelui
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
814. În timpul domniei, sale teritoriul Bulgariei dunărene s-a dublat, având granițele de la Dunărea mijlocie la Nipru și de la Odrin la Munții Tatra. Există două ipoteze despre originea familiei lui . Potrivit primei ipoteze, familia sa a provenit din Pannonia, unde stăpâneau avarii. Potrivit celeilalte ipoteze (mai populară), Krum s-ar fi născut în Macedonia. Tatăl său, Toktu, a fost un membru al unei familii nobile protobulgare și a devenit un conducător al Bulgariei dunărene în anii 766-767. Probabil făcea parte dintr-
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
membru al clanului Dulo, a murit în 753. Acest eveniment a aruncat hanatul într-o criză politică de durată, în timpul căreia tânăra țară a fost în pericol de a fi distrusă. În cincisprezece ani, toți cei șapte hani care au stăpânit au fost asasinați. Au existat două mari facțiuni: nobilii care doreau un război precaut împotriva Imperiului Bizantin, și cei care doreau încheierea pașnică a conflictului. Împăratul bizantin Constantin al V-lea (745-775) s-a folosit acest conflict intern pentru a
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
din inițiativa localnicilor Egiptului. Aceste expediții au loc timp de mai mulți ani și au ca rezultat răspândirea islamului. În 644, la Damasc, Califul Umar (Omar) a fost urmat la domnie de Uthman ibn Affan (Othman). În timpul acestuia, arabii au stăpânit Armenia, Cipru și întreg Iranul, care au fost alipite imperiului islamic în creștere; Afganistanul și Africa de Nord au suferit invazii majore, iar incursiunile musulmane pe mare au fost din Rodos până pe coastele sudice ale Peninsulei Iberice. Marina bizantină a fost învinsă
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Humoreni a făcut parte din satul Comănești, ea fiind atestată în mai multe documente din epocă sub numele de Liuzi și Ludi Homorului. Într-un document austriac din 15 ianuarie 1782, călugărul Pahomie de la Mănăstirea Humor declară că mănăstirea sus-menționată stăpânea printre altele jumătate din satul Comănești, zis și „Ludie-Humora”. Explicația denumirii ar consta în faptul că Mănăstirea Humor a colonizat aici familii de „liuzi”, adică familii care plăteau bir mănăstirii pentru dreptul de a cultiva moșiile aflate în proprietatea sa
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]