13,844 matches
-
neregulat al unei pete roșii, stălucitoare. A intrat În casă ascunzându-și chipul În crengile Înflorite ale vâscului. L-au Înfipt Într-un morman de portocale și l-au Împodobit cu câteva globuri, apoi l-au privit În tăcere. Alături, televizorul cu obișnuita fugă de imagini. După Înfățișare, Petru putea fi orice: funcționar la ADAS, măcelar, aruncător de suliță, șofer de taxi, inginer silvic. După felul În care dormea Însă nici o meserie nu-l prindea mai bine decât aceea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În colțul gurii. Așa e de la o vreme, zise doamna Moduna punând pe masă o farfurie la locul cuvenit fiului ei. Bătrânețea... Stă tot mai mult timp În fața televizorului. Ca să nu adoarmă imediat mănâncă bomboane ori caramele. Sau fumează, dacă e singur. Când nu mai are ce ronțăi sau fuma, oricum nu fumează mai mult de zece țigări pe zi, adoarme. Treaz, povestește ce mult a lucrat la zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua lui avea două rânduri de vatelină. Se făcuse târziu. Servise masa la restaurant ca să n-o mai deranjeze pe Zorela. Dacă se uită ea la film, orice activitate casnică Încetează. De altfel, televizorul lor merge cam tot timpul. El, cu aparatul de radio, chit că nu Înțelegea decât posturile românești. Se minuna Însă de câte limbi se vorbesc În lume. Îi plăcea să le asculte ca pe o muzică aparte. Noaptea mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
insalubru cu legume și zarzavaturi al lui Brândușă, gestionarul de odinioară al acestui spațiu și actualul proprietar al „Gostatului” de lângă podul Monetăriei, unde vindea de-a valma portocale și tricotaje, vinuri și detergenți, mezeluri și aspiratoare, gumă de mestecat și televizoare. Acum că sunteți patron În tranziție spre economia de piață, v-ați putea schimba firma, domnu' Brândușă, i-a sugerat Într-o zi un client mai perspicace și cu un dezvoltat simț al paradoxurilor. -Mă jicniți, domnu'! Înainte n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
forma antenei pe care o socotea foarte nimerită pentru o antenă. Deși muncise atâția ani În cinematografie, proiectând filme sau lipind afișe, despre televiziune nu știa mai nimic. Acest lucru nu l-a Împiedicat să fie printre primii cumpărători ai televizorului Cosmos, schimbat apoi pe un Grigorescu la sfatul celebrului depanator, pe acea vreme, tovarășul Marcu, proprietar al unei motociclete Awo cu care se deplasa făcând mare zgomot peste tot unde era chemat. Chiar dacă nu Înțelegea cum se formează imaginile, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Karl Kraus sau Adolf Loos. Măsuța lor de la Ajan rămase În viziunea lor singurul loc din oraș unde „a sta de vorbă” mai Însemna ceva, vorba lui Cain. Restul e publicitate! Dovadă, textul care apărea la intervale regulate pe ecranul televizorului cu diagonala de 54 instalat pe o consolă deasupra barului: „Vindem pentru nostalgici cu venituri mici: apă de mare cu nisip, scoici și meduze (pentru pretențioși); poster color din toate stațiunile litoralului românesc; fotografii, gen tablou, de epocă, În sepia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ster avu darul de a o surprinde, căci ochii Îi străluciră o clipă cu o lăcomie pe care buna ei educație nu o putuse nicicum Înăbuși. Amintire de la Cöcöke, zise domnul Húsvágó, În timp ce mângâia o șuncă afumată de mărimea unui televizor Sport. An Nou fericit, stimată doamnă! A fost, după cât se vede, un porc vrednic, zise doamna Ster, vădit impresionată de muntele de carne. 280 kilom fix, decretă domnul Húsvágó. Mai mult și dechit Karcsi și dechit Bózó, chiar dacă fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se Îndemnau la vorbă. Aveau ochii roșii și umflați ca niște ouă de Paști Împistrite, puse În cuiburi de lavandă. O frumusețe! Seara, când se lua curentul, și se lua În fiecare seară, ochii le străluceau În Întuneric precum mira televizoarelor color, vândute pe liste de așteptare, la care lumea se uita cu respirația tăiată. Apoi, au Început să moară pe rând. N-a scăpat nici unul. Primul a fost Deac, miner și poet. Semăna cu James Coburn din Cei șapte magnifici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ales dacă și prețurile sunt acceptabile. Asta Înseamnă că nu mă interesează orice fel de artă. Cum ar fi arta minoră, zise Petru zâmbind. Ferească Dumnezeu, dom' profesor, la artă pedofilă nu mă bag. Să mă lege mascații ca la televizor... Eu mă gândeam la un anume nivel al artei, domnule Brândușă. Păi, și io tot așa, dom' profesor, căci arta e În toate, și În cele crude și În cele coapte, ca și Dumnezeu, dacă nu greșesc cumva. Știți, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
muritorii de rând. 27. Parcă azi, miezul nopții vine mai greu ca-n alte zile, zise domnul Moduna, gata să adoarmă și să rateze Marea Schimbare. Ți se pare, dragule, ți se pare, Îl liniști doamna Moduna cu ochii pe televizor, unde se numărau ultimele secunde ale unui an În care Își mai duseseră o parte din viață. Televizorul nu greșește, adăugă ea. Ai văzut și la Revoluție cum a fost: Olè, olè, olè, Ceaușescu nu mai e! Și gata. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gata să adoarmă și să rateze Marea Schimbare. Ți se pare, dragule, ți se pare, Îl liniști doamna Moduna cu ochii pe televizor, unde se numărau ultimele secunde ale unui an În care Își mai duseseră o parte din viață. Televizorul nu greșește, adăugă ea. Ai văzut și la Revoluție cum a fost: Olè, olè, olè, Ceaușescu nu mai e! Și gata. Și apoi, cu cât vine mai repede, cu atât murim și noi mai repede... Prin urmare, o mică Întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Clubul cetățenilor fără somn intrau de-a valma pensionari, șomeri, Întreprinzători mici și mijlocii În faliment, istorici locali ai Revoluției și câteva prostituate din Piața Carolina, În orele lor de odihnă. În total, vreo 50 de cetățeni. Pe lângă șah, table, televizor sau radio, clubul avea În dotare și un mic bar de noapte unde se putea servi o cafea și o bere. Se vorbea despre orice. Orice temă de discuție era binevenită: de la politică, sport, salarii, pensii, familie, singurătate, noapte, zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
seamă. Plicul avea culoarea hârtiei de sac și părea confecționat acasă, de mâini stângace. Destule semne pentru un mesaj neobișnuit. Era momentul să-l deschidă. Vremea urărilor de Anul Nou trecuse. Coriolan era În sufragerie. Moțăia sau se uita la televizor, iar Flavius-Tiberius odată plecat de acasă putea lipsi oricât: minute, ore sau zile Întregi, fără nici o veste. Învârtea plicul pe toate fețele În căutarea unui semn cât de mic care ar fi putut să o Îndemne să Îl deschidă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În minte atât de ușor cuvintele astea, care nu mai circulă după Revoluție, căci nu mai servesc la nimic dacă nu ai o mică afacere de fost nomenclaturist. Revoluția m-a prins și pe mine ca pe mulți români la televizor cu porcul tăiat În două În curte pe o planșă de lemn specială. Măcelarul ofta Întruna și era aproape beat, dar se ținea bine ca toți șvabii, ori toți știam ce se Întâmpla la Timișoara. Fiul lui lucra la Comtim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am bucurat. Zece zile trec repede În mod normal. Și zece ani la o adică. Dar n-a fost deloc așa. Din tot autocarul ăla cu trei șoferi ca niște piloți de Boeinguri, cu aer condiționat și scaune rabatabile plus televizor color, s-a Întors doar ghidul și un șofer. Ceilalți s-au risipit prin Europa, care-ncotro. Și nici un turist nu era amator de lebede. Teodosie și Ștefania s-au ținut bine tot drumul. Ne-au scris, ne-au telefonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În sticla de Bordeaux, ultima din lotul de 12 cu care Michel spera să mai sară peste o criză existențială care, În cazul lui, va dura toată viața. Noroc că nu e contagioasă. Să vezi atâtea morți În direct, la televizor, si să nu știi nimic de moartea cuiva drag! Iar când afli, Într-un târziu, cel de lângă tine să-ți pună un LP cu Requiem-ul de Verdi cu Leontyne Price, În loc să te trântească pe pat, cum din fericire se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu era câtuși de puțin pe placul său. Se simțea Într-un fel vinovat că pusese și el umărul la strămutarea câtorva lucrări din casa Ster Într-un loc necunoscut și impropriu. Întocmai ca struții pe care Îi văzuse la televizor Într-o fermă din Bihor. Ce să caute ei printre găini, rațe, gâște, bibilici și alte orătănii, obișnuite cu gustul de țuică al ierbii și cu mirosul de borhot care delimita vag suprafața mereu schimbătoare a fermei, spre disperarea Tribunalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
parabolică În schimbul porcului. O ce? făcu ochii mari omulețul. O antenă cu care poți prinde zeci de posturi de televiziune. Ca să ce? Ca să vezi lumea. Și ce câștig din asta? Cum ce câștigi? Vezi lumea... Antena asta merge și fără televizor? Întrebă omulețul. Părea aproape convins să accepte oferta. Fără televizor? Cum să meargă fără televizor? Atunci nu-mi trebuie. N-am televizor. L-am aruncat pe geam când au Început oamenii să strige: „Ați mințit poporul cu televizorul”. Oricum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
antenă cu care poți prinde zeci de posturi de televiziune. Ca să ce? Ca să vezi lumea. Și ce câștig din asta? Cum ce câștigi? Vezi lumea... Antena asta merge și fără televizor? Întrebă omulețul. Părea aproape convins să accepte oferta. Fără televizor? Cum să meargă fără televizor? Atunci nu-mi trebuie. N-am televizor. L-am aruncat pe geam când au Început oamenii să strige: „Ați mințit poporul cu televizorul”. Oricum era alb-negru, sau mai mult negru că era cam defect. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zeci de posturi de televiziune. Ca să ce? Ca să vezi lumea. Și ce câștig din asta? Cum ce câștigi? Vezi lumea... Antena asta merge și fără televizor? Întrebă omulețul. Părea aproape convins să accepte oferta. Fără televizor? Cum să meargă fără televizor? Atunci nu-mi trebuie. N-am televizor. L-am aruncat pe geam când au Început oamenii să strige: „Ați mințit poporul cu televizorul”. Oricum era alb-negru, sau mai mult negru că era cam defect. Atunci, Îți dau bani, zise Flavius-Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ca să vezi lumea. Și ce câștig din asta? Cum ce câștigi? Vezi lumea... Antena asta merge și fără televizor? Întrebă omulețul. Părea aproape convins să accepte oferta. Fără televizor? Cum să meargă fără televizor? Atunci nu-mi trebuie. N-am televizor. L-am aruncat pe geam când au Început oamenii să strige: „Ați mințit poporul cu televizorul”. Oricum era alb-negru, sau mai mult negru că era cam defect. Atunci, Îți dau bani, zise Flavius-Tiberius, tot mai convins că nu fusese totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și fără televizor? Întrebă omulețul. Părea aproape convins să accepte oferta. Fără televizor? Cum să meargă fără televizor? Atunci nu-mi trebuie. N-am televizor. L-am aruncat pe geam când au Început oamenii să strige: „Ați mințit poporul cu televizorul”. Oricum era alb-negru, sau mai mult negru că era cam defect. Atunci, Îți dau bani, zise Flavius-Tiberius, tot mai convins că nu fusese totuși prea inspirat când eliberase porcul. Nu mă poți despăgubi, omule... Porcul ăsta era un copil malformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Intrară în uriașa clădire și, pe un lung coridor feeric luminat, pedagogul deschise la întâmplare o ușă. În mijlocul încăperii stătea un singur om palid, cu cotiere, și nota ceva pe niște fișe. În pereți, de jur-împrejurul său, erau încastrate zeci de televizoare. Pe ecranul fiecăruia apărea o altă imagine. — Nu vă deranjați - spuse pedagogul către inspectorul care vru să se ridice în picioare -, continuați-vă munca. Prin acest sistem de televiziune cu circuit închis - continuă el să le explice roboților tereștri - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
loc unde se deplasează cotidian subiectul avem instalată o cameră TV. — Are o bucătărie frumoasă, zise în treacăt Felix S 23 uitându-se la un ecran din colț. — Dar cu banca asta ce este? întrebă Getta 2, arătând spre alt televizor. — Profesorul e o fire mai romantică. Îi place să stea în parc o jumătate de oră după cursuri, răspunse inspectorul. — Care a fost proporția lecturilor lui luna trecută? vru să știe pedagogul. — 17% autori francezi, 20% ruși, 13% germani. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
misiunea mea, de viața pe care o duc, de tot”. Kudașvili a relatat că, deși avea de îndeplinit importante operațiuni, a început să cânte la acordeon romanțe, iar Robertson că pur și simplu s-a îmbătat criță. 3) Pe ecranul televizorului, unde în mod normal apar imagini ale spațiului din jur transmise de camerele din exteriorul navei, se distinge invariabil, cu claritate - cosmonauții o jură -, imaginea mamei cu un băț în mână. Oricât au învârtit ei butoanele, au plesnit aparatul, imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]