13,247 matches
-
lemn om ajunge! Cum îl rabdă inima?! se vaicăre Cupcici scobindu-se în nas. Uite că-l rabdă! Colac peste pupăză, ne-a vândut papistășimii; sapă la rădăcina pravoslavnicei noastre credințe! A ridicat episcopie catolică la Baia, îl acuză Isaia. Umblă să ne piardă! spumegă Negrilă. A boierit golănimea! Nici să-i mai arzi un bici, nu poți! Pentru o palmă, pe tine, mare boier, te târăște la pârcălăbie, cot la cot cu mojicii, să dai socoteală de "drepturile de om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răgușit. Și tu m-ai vândut, Cazimire? Vreo înțelegere secretă? se întreabă Șendrea. Mai degrabă lingușeală, de frică, spune Țamblac. La Cracovia am auzit că în Dieta poloneză s-au ridicat voci care îl mustră pe Cazimir, grăiește Stanciu: În loc să umble cu plocoane lașe și lingușeli rușinoase înaintea sultanului, mai bine ar pune mâna pe sabie și l-ar ajuta pe Ștefan, un principe atât de vestit; ceea ce ar fi de folos nu numai întregii Creștinătăți, dar mai cu seamă Poloniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înțeleagă că nu poate îngenunchea un popor ce nu se lasă și nu se lasă, până la moarte. Avem codri, avem munți... și dinți avem! L-ar durea prea tare capul. Să-și vadă de drum! Lumea-i lungă și lată. Umble sănătos și să ne lase în plata Domnului! Știu, "Capul plecat sabia nu-l taie", spune el cu durere. Altfel nu pot face... De vă surâde pacea în genunchi, liberi sunteți să alegeți. Dar cătați-vă alt domn. Eu, pâș-pâș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prin minte, să te gândești că tu nu-ți mai aparții! De blestemele Moldovei nu te temi?! Ștefan îi zâmbește cu blândețe: Fii pe pace, Părinte... Daniil se descarcă: O! Doamne! Trufie, numele tău e Ștefan! Nu cumva, gândurile tale umblă pe "Cărările Veșniciei" cu sabia în mână cum șade bine unui viteaz voievod? În Ceruri, nimeni n-are nevoie de Ștefan Vodă... Moldova cui o lași? Ștefan tace... Îl privește pe Iisus, coroana sa de spini... Încet, își încinge spada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
privește pe Iisus, coroana sa de spini... Încet, își încinge spada... Când am fost uns domn, am îmbrăcat cămeșa morții... Am știut că e croită dintr-un giulgiu... Am îmbrăcat-o totuși... De atunci, gândurile mele tot pe " Cărările Veșniciei" umblă. Aiasta mi-i meseria. Mai rabdă puțin! îl imploră Daniil. Vor veni! Nu se poate să nu vină... N-ai teamă, Sihastre... Nu mă las eu cu una, cu două! Te întrebam de niște opinci... Ce veste-poveste vorba aiasta cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mare, un năzdrăvan nu alta, faima lui s-a dus peste nouă mări și nouă țări..." Ștefan cel Mare în legende * "Așa era Ștefan Vodă: înțelept, isteț, glumeț și viteaz, cum n-a fost altul pe timpul său de-ai fi umblat să cauți lumea în lung și în curmeziș... "Năzdrăvanul Moldovei" era fermecat și a rămas viu ca toți viii... că doar nu-i sfânt degeaba... și, chiar are să mai vină odată, ca să-i apere pe toți moldovenii lui". Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de departe, repezindu-se în direcția noastră cu un elan ce-i trăda bucuria - imensă precum curtea aceea, ce ne-o răpise. * După mai bine de patru decenii, aflu că la Cluj, pe strada Pietroasa, am avut o mică admiratoare. Umblând după niște acte, Jeni face cunoștința unei doamne (căsătorită, cu copii) cu care intră în vorbă și de la care află că a copilărit în Cluj și că a locuit și ea pe strada Pietroasa. Ne ține minte pe amândoi, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
an mai târziu, când ne-a parvenit vestea decesului unchiului Vanea. Iar ele, la rândul lor, au comentat cele aflate, uneori de față cu mine. Ca prin vis îmi amintesc că în timpul războiului a dus-o teribil de greu, că umbla aproape desculț și nu avea ce să mănânce, pentru ca după război să fie rău văzut pe motiv că nu s-a evacuat. Se prea poate însă să încurc lucrurile (persoanele). Oricum, mai mult decât știu acum nu voi mai putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Intelectualii noștri s-au năpustit împotriva comunismului după căderea comunismului. În vremea acestuia, s-au „năpustit” să îngroașe rândurile partidului. * Opusul fanaticului este omul de marmeladă. Primul merge pe drumul unei singure idei și poartă ochelari de cal. Al doilea umblă pe toate drumurile și ochii îi aleargă în toate părțile. Ochi alunecoși, inimă - ideologicește - zburdalnică. Încorsetat într-o convingere unică, primul e subțirel, tras ca prin inel. Înveșmântat într-o largă haină de casă, primitoare de obezități, al doilea e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și ne-am făcut o familie de douăsprezece persoane. A fost cam greu. Am facut patru clase primare. Atât. Pe când eram noi copii nu se dădea alocație. Toți munceau. De mici ne învață cu munca. La vârsta de 11 ani umblam cu ziua la prăsit la alții, după ce terminăm câmpul nostru. La scoala purtăm cămașă de fuior și haină de suman, toate care rămâneau de la frații mei. Vară desculța - iarnă cu niste bocanci vechi de-ai tatei. Și cu tașca. De
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
și divorțuri. Da, dragii mei, astea, ce arată la televizor ne strică tot ce avem noi mai bun și sfânt în noi. Credință! Da, în ea lovește dușmanul. Nu vedeți ce destrăbălare este acum? Ce port au unii? Ce despuiați umblă și ce verigi poartă în urechi, si ce par au pe cap? Vopsit în toate culorile. Mă uimesc toate! Până unde s-a ajuns. Dar eu, nevrednica, nu ma îngrijesc de sufletul meu și mă uimește ce văd în jurul meu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Biserică Adormirii Maicii Domnului care este aproape, la 200 m distanță de Grădină Ghetsimani. Câmpul pastorilor Biserică ridicată deasupra grotei unde se adunau pastorii La marginea orașului Betleem se află Câmpul Pastorilor. I se aspune Câmpul Pastorilor fiindcă pe acolo umblau pastori cu oile. Într-o noapte li s-a arată Steaua. Și îngerii li s-au arătat vestind că S-a născut împăratul veacurilor. Acum pe acel loc, deasupra grotei unde se adăposteau pastorii cu oile când plouă s-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
este de vreo 60-70 cm. Toți care ajung acolo săruta locul și-I dau slavă Domnului Iisus. Părintele David ne citește Sfântă Evanghelie potrivită cu înmulțirea pâinilor și a peștelui. Privesc apă cu ochii sufletului și-L văd pe Domnul umblând pe apă că pe uscat. Văd pe Domnul cum ceartă valurile și oprește furtună. Oprește valurile furtunoase ale vieții noastre ca să putem înainta spre El. E greu, viața e mereu o luptă, trebuie să trecem marea vieții cu toate obstacolele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de măslini și vegetație. Urcăm ceva mai sus pe o cărare prin munte și ajungem la mormântul Sf. Elisabeta - mama Sf. Ioan Botezătorul. Acolo este și o pustnica ce se nevoiește. Se roaga tot timpul. Părintele David ne roagă să umblam și să vorbim cât mai incet ca să nu deranjam rugăciunea. Intrăm în clădire, unde-i mormântul, aprindem câteva lumânări, ne rugăm în taină și ieșim. în En-Karem sunt munți îmbrăcați în vegetație. Sunt frumoși și multă verdeața este. O priveliște
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ce mistuiește Și făptura o-nnoieste Și-L botează în Iordan, Auzind de Sus, Glasul Tatălui a spus : -Acesta-i Fiul meu, Pe care-L iubesc Eu. Mulțimi s-au adunat, Și-n Iordan s-au botezat Și cu Iisus au umblat. De atuci la Iordan, Vine lume an de an, Se-nnoieste făptura, Cum spune Scriptură. Părinte Gheorghe 17.05.2006 Duhovnic bun, Ce emani Lumină din priviri, Si m-ai hrănit, Cu mâna Dumnezeiasca, Adesea tu mi-ai spus De
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
gândesc nici Rașelica Nachmanson, nici mama lui Pantazi, nici mătușa lui, marea boieroaică Smaranda, nici Wanda poloneza, nici Ilinca Arnoteanu, nici surorile și mama ei, nici Masinca Drângeanu - poate doar „țiganca de la zid” care „purta floare roșie la ureche și umbla danțând”). Cealaltă e Lena Ceptureanu din Sub pecetea tainei. De pe una din cele trei fotografii, un „brelan de dame”, descoperite de Conu Rache în vechea besactea plină cu imaginile unei lumi dispărute, pe care i-o pusese în brațe amfitrionul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
L-am frecventat și eu pe Nenițescu în ultima sa perioadă de viață. Era un bărbat înalt și venerabil, cu figura uscată, de o britanică distincție de baronet savant, arborând surâsul superior al dogmaticului tolerant, neclintit în certitudinea adevărurilor sale. Umbla cu un baston prea lung, care l silea să-și îndoaie brațul drept în unghi ascuțit. Îmi imaginez cu amuzament clandestin contrastul dintre acest personaj și interlocutorul său, trapu, foarte brun, sprâncenat, cu barbă neagră en collier, despărțiți prin distanța
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
toată viața. Poate că și această îmtâmplare m-a determinat să cercetez „răscoala țărănească din 1907”... CATARACTA. La vârsta de 55-60 de ani, bâtu și-a pierdut vederea, a făcut cataractă. Fără vedere, în casă, în curte și în grădină, umbla și lucra ca și mai înainte. A stat fără vedere vreo zece ani. Din zi în zi se mișca mai puțin și era mai nesigur în gesturi. S-a aflat că la Galați ar fi un doctor care face operații
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
prag și s-a dus în ogradă. Acest act de bravură a fost povestit și înflorit de tanti Florica de sute de ori. Bunicul, având trei copii la școală „secundară”, în același timp, se descurca greu cu plata taxelor. Băeții umblau aproape desculți. Distanța de la Brăila la Corbeni o parcurgeau de cele mai multe ori pe jos sau cu ocazii. De multe ori, tanti Florica și frații ei Ștefan și Constantin veneau pe jos până la „Trei vânturi”, cam cinci kilometri, și-l rugau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
gâște”. „Nu suntem 50, ci dacă am mai fi pe câte suntem și încă două am fi 50”. „Mama tatii, soacra mamei, și cu bunica mea, câți ani avea”?. La pregătirea pentru examenul de admitere eram la Corbeni, la bunici. Umblam desculț, numai în izmene și într-o cămeșuică din „pânză de casă”. De multe ori veneam la lecții în camera unchiului Constantin cu sânul plin de zarzăre sau goldane. Într-o astfel de situație, unchiul s-a făcut că nu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la Galați). A lăsat cursuri universitare pentru studenți. Deși a urcat atât de sus pe treptele științei, ale tehnicii și ale culturii, a rămas tot atât de modest ca și atunci când era elev la Școala Normală, când nu avea uniformă corespunzătoare, când umbla cu pantifi rupți, fără talpă, când bunicul nu avea bani să plătească taxele școlare. Deși în inima mea, unchiul Constantin este focarul de la care pleacă lumina și căldura sufletului meu, totuși simt o distanță între mine și dânsul, pe care
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trup, chiar slabă. Era însă energică și foarte puternică. Avea ochii mari, negri, fața ovală, nasul drept, fin. Fruntea ei arăta înțelepciune. Părul era negru, bogat. Și-l purta împletit în două cozi, din care-și făcea coc. Tot timpul umbla îmbrobodită. N- am văzut-o niciodată înbrăcată decât în haine lungi. Totdeauna era îmbrobodită cu un „cașmir” negru. Niciodată nu s-a gândit la distracții sau la îmbrăcămite de lux, sau la podoabe femeiești. Sobrietatea i-a împodobit toată viața
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mare ca să-și înteacă verișorii dar, sub efortul lui, cuptorul bunicii s-a năruit. Sâmbăta, mămica ne spăla, ne făcea baie în „albia” mare, făcută din lemn de salcie, ne „lăia” pe cap, ne schimba rufele „negre” adică murdare. Vara umblam desculți, și era mult praf. Seara, la spălatul picioarelor, mămica ne cerea să stăm ca să se zvânte apa de pe picioare, nu ne da ștergar, ne spunea că dacă ne ștergem picioarele cu ștergarul, ștergem norocul. Motivul însă, am apreciat încă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
dormeam și antreul. Casa noastră nu avea podele de lemn. Era „pardosită” cu lut, cu pământ. Această „pardoseală” se strica repede, și se transforma în praf, dacă nu se refăcea la timp. După ce ne culca pe toți, ca să nu mai umblăm peste lipitura nouă până se întărea, uda pe jos, mătura, și apoi frământa cu mâinile „pământ galben”amestecat cu balegă de cal, pe care, tot cu mâna făcută ca un căuș îl întindea pe toată suprafața camerei. Avea mămica, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mamei că vreau și eu o minge de fotbal. După ce a aflat cât costă mi-a zis: „Cât stai acasă cu frații tăi mai mici iar noi suntem la câmp, la muncile agricole, vinde și tu ouă la evreul care umblă prin sat cu covrigi și strânge bani până-ți faci suma care -ți trebuie”. Și așa am avut singura minge din viața mea. Anii au trecut. Eram în clasa a VIII-a la seminarul Nifon din București. Războiul era început
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]